248 matches
-
mi se pare foarte ciudat, dar cred că nu avem motive suficiente pentru a-l considera un fenomen extraordinar. Putem să ne închipuim că bolovanul era un meteorit. Atunci, ce credeați voi că e un strigăt de agonie putea fi trosnetul meteoritului, care, având miezul incandescent, se strângea în apă. Așa cum șuieră fierul înroșit când se răcește brusc. Ramirín se ridicase în picioare. - Să știți, domnule, că eu l-am auzit foarte limpede, și pe atunci aveam auzul ca de iepure
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
medicului. Și am reușit să mă strecor și eu. Sticla de rachiu trecea din mână în mână și eu beam zdravăn, ca să prind curaj, căci începusem să mă pierd cu firea când am auzit scârțâitul fierăstrăului care despica craniul și trosnetul coastelor care erau tăiate, una după alta. Până la urmă m-au dus acasă, beat mort. Tata m-a pedepsit aspru pentru beție, dar și pentru "sadism". La înmormântările sătenilor, sicriul era așezat în fața porții bisericii, care era larg deschisă. Un
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
cotitură./ pe urmă îmi pun ochelarii și totul reintră în normal.” Lumea este înțesată de imponderabile care pot să devină, dintr-o clipă în alta, active: „însă pe scară/ pe el l-a mușcat de picior o bizară/ încrengătură de trosnete”. Dacă nu mă înșel, de-a lungul sutelor de pagini, acesta este episodul cel mai brutal: piciorul cuiva (se poate paria că e vorba de cel al eului liric) este mușcat de această înfricoșătoare „încrengătură de trosnete” (serenadă). Totul este
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
bizară/ încrengătură de trosnete”. Dacă nu mă înșel, de-a lungul sutelor de pagini, acesta este episodul cel mai brutal: piciorul cuiva (se poate paria că e vorba de cel al eului liric) este mușcat de această înfricoșătoare „încrengătură de trosnete” (serenadă). Totul este abstract, dar întrucâtva reprezentabil, în poemele lui M. Ivănescu. În Lumină iernatică, la o afirmație neliniștitoare a Ei (cândva - nici măcar de actualitate) că eventuala ninsoare din acea zi ar face-o să îmbătrânească cu o mie de
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
au toți chipuri gălbui cenușii decupate parcă din ceața care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum cele câteva trepte până la sufrageria mare. la mijlocul drumului privește peste umăr apoi face un salt înainte și ușile se închid cu trosnet sec. abia mai pot să respir. simt arsurile ghimpate pe gât în vreme ce mi-l închipui pe tata așezat la masă între cele două fiice numai ale lui. bastardele. surorile jumătate cum le numește gackel când nu ne aude nimeni seara
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
din acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori mievreria îl oripilează așijderea: „Versuri patriotice ritmuri de broscuțe subtile/ dialoguri de frișcă roză în fum de țigară violetă// prefer poezia tăcută fîlfîitul foilor de ceapă și trosnetul/ cojii de pîine însoțit de monologul amurgului” (Menuet, 3). În chip caracteristic, orizontul perioadei postdecembriste apare întunecat de fariseism și impostură, în accente de sarcasm aproape jurnalistic, precum o complinire firească a delicateței visătoare. Ne aducem aminte cu emoție de
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
oraș geros, să fie lipsit de cuvinte, să nu înțeleagă și să nu se poată face înțeles. Să privească drept în mijlocul ochiului plat și incredibil de rotund al peștelui. Să nu se mai miște de aici. Ușa se deschise cu trosnet și profesorul nimeri direct în brațele călduroase și puternice ale gazdei. Se ghemui la pieptul lui ca un copil. Plângea în hohote. Puțin mai târziu, mergeau cu taxiul prin orașul scăldat de raze aurii și reci. Profesorul Andrew își ținea
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
estrade funeste, unde corpurile umane vii serveau de aliment flăcărilor, când spectacolul era vesel și armonia plăcută pentru mulțimea oarbă la auzul gemetelor confuze și surde ale nenorociților care ieșeau din vârtejurile de fum negru, fum de membre omenești, între trosnetul oaselor carbonizate și sfârâitul viscerelor palpitând încă. Dar oamenii cu judecată vor vedea că locul, secolul și materia nu-mi permit să examinez natura unui astfel de delict. Ar fi prea lung și în afara subiectului meu să arăt cât de
Cesare Beccari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10102_a_11427]
-
își făcea simțită atracția sa de temut. Deja păturile dense ale atmosferei se puteau discerne printre flăcările ce ardeau pe toată suprafața obiectului venit din cer pe drumul întâlnirii cu pământul. Dar tăcerea pusese stăpânire peste toți cei prezenți. Doar trosnetele structurii metalice supuse la presiuni apropiate de limita tehnică se mai auzeau în afara scurtelor comunicări cu centrul de dirijare a zborului, ce se desfășurau într-un limbaj prescurtat cu o frazeologie predeterminată. Clipele se Dilataseră Semnificativ Undeva, la o anumită
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
simptomatica fiziologica (gură "uscată", setea "grozavă", senzația de căldură arzătoare -ibid., 55) conduce în mod inevitabil la ruptură organică. De altfel, emblemă corpurilor dezarticulate la Rebreanu este cea a sangvinității și fracturii: "sînge, moarte, schije de obuze, sîsîit de gloanțe, trosnete, explozii, murdărie, sudoare" (ibid., 46). Deși anatomiile se văd traversate violent de geografia războiului, iar mecanică organică se sparge în bucăți (Candale, "găurit în frunte", servanții "cu creierii împrăștiați" -ibid., 50; 56), procesul poate fi reversibil: în finalul nuvelei, corpul
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
noaptea la fericită/ oră când nu mă mai cunosc/ Doar ghemuri de-ntuneric salța/ pe podele dar nu spre lumină./ Lăstuni cu zori în ghiare să/ mai aștepte încă/ un răsărit mai nou că asfințitul/ goarna uscată de sudorile spaimei/ trosnetul de adio al ferestrelor" - Un răsărit aleargă) sunt clape pe claviatură, cu mult mai largă, a liricii Doinei Ispirescu, clar modelata în cel de al doilea volum al său, fără trădarea dominantelor de mai înainte: notația naturalista a unor imagini
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
sălășuiesc în detalii. Cum anume deosebim detaliile după locatarii lor, nu știu în clipa asta să-ți spun. Tot ce pot să afirm cu siguranță este că, atunci când voi părăsi scena, nu voi avea în minte teorii, ci mai degrabă trosnetul unei crengi călcate în picioare, vocea cuiva în ureche, o ceașcă care cade și se sparge, avansarea unui val, contururile mesei mele de scris, momentul când tu, copil fiind, mă strigai să vin să te culc" (pp. 221-222). În ultimă
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
acoperită de aluviuni. Când mergeai, scândurile scârțâiau sub picioare și pe alocuri spațiile dintre lemne îți permiteau să ghicești zburătăcitul fără rost al orătăniilor bătrâne și singuratice care dormeau și se adăposteau de obicei sub dormitorul nostru. Noaptea mă trezea trosnetul continuu al lemnului uscat și grohăitul porcilor înfometați. În vreme ce Wilson citea, stând în cealaltă parte a prispei, eu îmi lăsam picioarele să-mi atârne în afară. În ploaie. Apa din jgheab se prelingea direct pe picioarele mele goale. Viața era
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
durerile de cap, începe să țipe Părințelul, încercînd să se facă auzit. E prea mare hărmălaia, i se pare. — Eu nici măcar nu le mai văd, începe să strige și Curistul, în timp ce volumul muzicii din boxe crește progresiv, amestecat cu bubuieli, trosnete și păcănituri. — Tocmai asta e ideea, spune Roja, nu e nevoie să vedeți nimic, e de ajuns dacă simțiți. — Ca să vezi, încearcă din nou fără succes Părințelul să acopere vacarmul, unii au și început deja bîțîiala. — Pun pariu că în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pe colivă. Cîtă lume se mai găsea încă în piață la ora aia? Să fi fost cîteva mii, dar erau cu toții dispersați în grupuri și grupulețe, și uite-așa mai cădea cîte unul de fiecare dată cînd se auzea vreun trosnet de armă venit parcă din cer sau mama dracului știe de pe unde, că ne uitam cu toții prostiți și nu înțelegeam ce se petrece, pac, pac, ici și colo, și tam-nisam, altă victimă cărată pe brațe, dusă de urgență în direcția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu ochii tăi mari și erai Într-o stare ciudată ce depășea cu mult frica, iar eu Încercam să mă gîndesc de ce ar trebui să mă opresc și Încercam să simt ceva ce să mă facă să mă opresc Înainte de trosnetul ăla trosnetul ăla și țipătul tău acum schimbat, mai distrus și mai disperat decît pînă atunci, eu te-am făcut pe tine să simți dar eu Încă mai simțeam un vid Cum te-a făcut să te simți? Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tăi mari și erai Într-o stare ciudată ce depășea cu mult frica, iar eu Încercam să mă gîndesc de ce ar trebui să mă opresc și Încercam să simt ceva ce să mă facă să mă opresc Înainte de trosnetul ăla trosnetul ăla și țipătul tău acum schimbat, mai distrus și mai disperat decît pînă atunci, eu te-am făcut pe tine să simți dar eu Încă mai simțeam un vid Cum te-a făcut să te simți? Dar nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
starea În care ne aflăm. E oribil că Întotdeauna murim singuri, dar nu-i mai rău decît să trăim singuri... 0000000000000000000NU BRUCE 0000000000000000000NU BRUCE000000000000 Acum sînt pregătit și aud cheia. Sar și cad, apoi simt cum mă ridic. Aud un trosnet, dar nu simt nici o durere, iar apoi o siluetă apare În geamul opac al ușii dar nu e ea e prea mică e Stacey nu Stacey ce morții măsii nu deschide ușa... nu... și Îmi pasă... ... vreau mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
erai un... un copil; mă rog!, un tînăr. Te-am recunoscut abia cînd i-ai spus tînărului... arată femeia cu privirea în direcția lui Lazăr. După un timp lung, în care, prin larma sălii de restaurant, răzbate dintr-o parte trosnetul scîndurilor de brad în sobă iar din fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aruncă un surîs ironic fata, întorcîndu-se la spălat pe jos. Ovidiu are o clipă senzația că se prăbușește, întinde mîna să se sprijine de perete și, abia tîrîndu-și picioarele, intră în magazie, așezîndu-se pe marginea unei lăzi. În sala restaurantului, trosnetul lemnelor din sobă a descrețit pe moment frunțile tuturor. Numai copiii nu par deloc convinși că trebuie să renunțe la plîns. Mai amăgește-i cum poți spune Mircea Emil tatălui -, c-o să aibă acuși ce mînca. Se întoarce la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dincolo de lumea măruntă și obscură, În care se aflau ceilalți. Pe Rowe Însă, nu-l interesa lumea supranaturală, el aștepta o mișcare omenească. Doamna Bellairs rosti cu voce voalată: — Unul dintre voi e refractar, nu se lasă influențat... Auzind un trosnet - pîrÎia oare masa, un scaun? - Rowe strînse instinctiv degetele domnișoarei Pantil. Zgomotul acesta nu era manifestarea unui spirit, ci a unei făpturi Înzestrate cu degete - capabile să bată toba, să Împrăștie flori, sau să atingă, copilărește, un obraz. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ale lui și se Întrebă dacă Hilfe continua să nu-și dea seama de ce se Întîmplase. Ar fi vrut să-l cheme În ajutor, dar buna-cuviință Îl subjuga la fel de ferm ca și degetele domnului Cost. Se auzi din nou un trosnet. „Ce rost are toată comedia asta, de vreme ce toți sînt Înțeleși? se Întreabă el. Dar poate că nu chiar toți...“ Rowe simțea În jurul lui și cîțiva prieteni, numai că nu știa care anume. — Arthur! auzi el un glas, care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spăl pe mâini, dar nu mai apuc... ... ușa e zgâlțâită cu putere. Am pus lanțul, am îngrămădit noptierele, am tras cuierul, m-am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing și eu fug repede-repede pe holul care parcă-i tot mai lung, iau un castron mărișor, verde, cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați venit”, cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o? Uite-aici bricheta, la tata, acum poți s-aprinzi... Dracii au început să chiuie când s-a înălțat focul, cu pârâituri și trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar și slănină, cu sare, ne punem burta la cale... și nu ne mai coșesc nici țânțarii, că iese fum de la cartonu’ de pe magazie... Camionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]