38 matches
-
narativă la alta, pune pe tapet o nesfârșită știință a narațiunii rimate, în care descoperim și un ritm interior subtil. Analiza amănunțită a fenomenelor politice, sociale și cultural cuprinse în capitol separate descoperim un analist lucid, jovial, și cu o truculență a comentariului de un farmec indicibil, cum însăși atmosfera cărții e, în cea mai mare parte: „Cu un impuls fenomenal de energie ne am trezit prin poartă propulsați și aterizați pe o planetă vie, care la o privire lapidară avea
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1444720442.html [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
-poetul “ fericirilor apocrife“ Prin faconda expresivă și precipitată, produs al unei oralități ingenioase, poezia lui Sorin Grecu din volumul “Mizerias “, Editura GRINTA, 2012, Cluj-Napoca, având un titlu symptomatic, care exprimă o stare de sărăcie maladivă, are ceva din verva și truculența soresciană. O deosebire îi așează, totuși, pe cei doi poeți în loje diferite: Sorescu sugera, forțâmd ingenuitatea limbajului, o mentalitate și o psihologie, teatralismul poeziei sale fiind mai degrabă o expresie a verosimilității, iar nu o convenție.Sorin Grecu, dimpotrivă
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Sorin_grecu_poetul_fericirilor_apocrife_al_florin_tene_1331734847.html [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
celorlalte unsprezece cărți editate, nu marșează pe linia modalităților facile de atragere a cititorului, îi solicită acestuia atenția concentrată, recurgând la un joc subtil, inteligent. Construiește eseuri poetice prin fructuozitatea decelării și a panoramării inefabilului sentimentelor umane, sau prin intermediul aparentei truculențe a întrebărilor, în fapt modalități abile și obligatorii pentru un jurnalist „rasat”. Lansarea de carte a cărei eroină a fost doamna Maria Diana Popescu, acest excelent eseist, poet, jurnalist (redactor șef adjunct la revista Agero, Stuttgart, Germania) a fost o
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/Seara_de_legenda.html [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
ne¬s¬fâr¬șită știință a narațiunii rimate, în care descoperim și un ritm interior subtil. Analiza amă¬nunțită a fenomenelor po¬li¬tice, sociale și cultural cuprinse în capitol separate des¬co-perim un analist lucid, jovial, și cu o truculență a comen¬ta¬riului de un farmec indicibil, cum însăși atmosfera cărții e, în cea mai mare parte: „Cu un impuls fenomenal de energie ne am trezit prin poartă propulsați și aterizați pe o planetă vie, care la o privire
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 by http://confluente.ro/Drmircea_pavel_morariu_plane_al_florin_tene_1372401304.html [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
narativă la alta, pune pe tapet o nesfârșită știință a narațiunii rimate, în care descoperim și un ritm interior subtil. Analiza amănunțită a fenomenelor politice, sociale și culturale, cuprinse în capitole separate descoperim un analist lucid, jovial, și cu o truculență a comentariului de un farmec indicibil, cum însăși atmosfera cărții e, în cea mai mare parte. Suplețea limbajului și fragmentarismul e, deopotrivă, o metodă și o viziune, căci fizionomia exterioară se încheagă prin acumulări lente de senzații și detalii. Romanul
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1441798757.html [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
îndreaptă spre Canterbury fețele bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să ne imaginăm că preoții, maicile, călugării sau frații nu au împrumutat ceva din impudoarea, truculența limbajului sau înclinațiile lumești ale celorlalți călători. Descrierile pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
O dimineață în curte, La cinematograf și nu numai. Încălzit, regizorul de spectacole uită ca, din când în când, să stea în loc, să cate îndărăt sau să privească înainte. Ce contrast, bunăoară, între Bacovia, un performeur al dicțiunii simplisime, și truculența lui Dimov, la care discursul trosnește de încărcătură! Își dau întâlnire, la acesta, achiziții ale fostului student (în filozofie, biologie, teologie), neajuns în posesia vreunei diplome academice dar cu remarcabilă cultură de bibliotecă. Nu numai că poliglotul survolase prin câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
frust, derizoriul, grotescul ori tragismul nespectaculos, provocat de distorsiunile sociale din perioada comunismului, și să promoveze un autenticism rafinat, mediat intelectual, prin textualizare, și există, în sfârșit, ficțiunea carnavalesc apocaliptică, flamboaiant postmodernă (în maniera lui Thomas R. Pynchon), marcată de truculență fantasmagorică, propunând lumi alternative, ficțiuni istorice, operând cu fantasticul și fabulosul ș.a.m.d. Reprezentativi pentru prima formulă ar fi Gheorghe Iova și Gheorghe Ene, pentru a doua Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun, iar pentru a treia Mircea Cărtărescu, George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
mai intime - licorile inductoare de mahmureala firescului - ne sporesc prin asta substanțial confortul, motiv pentru care sunt frecventați cu precădere; de lume ne prindem în primul rând prin puterea convingerilor și, admițând că priza nu ar fi subminată de însăși truculența lumii, consensul netulburat ar constitui temelia unei locuiri fără griji. Bineînțeles, cât va fi fiind și traiul fără griji de superlativ... Nu întâmplător vizita îi reunea pe cei versați în arta edificărilor cu cei desăvârșiți în arta ștergerii urmelor: în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
face să zugrăvești pe pânza mizeră a unui cort mâncat de molii scenarii complexe, încleștări de forțe eluzive după stratageme greu imaginabile, măreție mitică devorată de apetitul romantic al autodepășirii; investești, astfel, nebunește de egalitarist atrocea banalitate cu mister și truculență numai spre a ți-o face ție însuți mai suportabilă. Căzuse într-o patimă donquijotescă din vanitatea de a se măsura cu monștri pe măsura celor ce-l mușcaseră și molfăiseră formativ de mic, în felul educației primite. I se
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui A. un moment unic în poezia românească. În Cărticică de seară, îmbolnăvirii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
poftește tainul de osanale porția caldă/ de tămâie: spuma de sânge/ El însuși - Forma perfectă a existării - e ca hingherul la pândă// El Stăpânul e Măcelarul// e Hingherul” (Apocalipsa după Marta). Pe de altă parte, aceeași oroare de cabotinism și truculență, care constituie una din obsesiile acestei poezii, provoacă la o redefinire a raportului dintre visceralitate și livresc. Ca urmare a expunerii unei sincerități denudate (ori, mai degrabă, ca efect al unei revanșe perverse a scriiturii), cele două componente se contopesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
supune experimentului psihiatric oficiat cu cinică, părtinitoare, asasină acribie de medicul Lazaretului. Textul calificat al călăului-psihiatru se acuplează monstruos cu comentariul sardonic al victimei. Sfârșitul îl decide totuși "mânia populară". Al. Ecovoiu găsește cele mai corozive expresii pentru a sugera truculența și happy-end-ul bastard al "loviluției": "Un popor are numai ceea ce merită! Pot dovedi că, încrucișând doar brațele, un neam poate înlătura orice Împărat, Dictator sau General! Președinte! Un Comandor e un fleac! Dar pentru aceasta trebuie să te naști liber
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
disident“ totuși față de suprarealismul care a dominat avangarda istorică, fără contingențe, așadar, cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca ș.c.l., el fiind mai degrabă, și cu ostentație, un „realist“: apelează la limbajul străzii, la oralități, la dezinvoltura și truculența plebee. Și fiindcă am vorbit de continuatori literari (nu de imitatori, aceștia nu intră aici în discuție), nu voi ezita să-l înscriu, la acest capitol, pe Marin Sorescu, și el cultivator al limbajului uzual, desolemnizat, al depoetizării expresiei poetice
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fost „reala naștere” a originalității mele și a scrisului meu. A fost mai degrabă o față a „infernului personal”, dacă e adevărat că cele două „teritorii biblice” le trăim de fapt aici - semn, nu-i așa, al bogăției și marii truculențe a acestei existențe hic et nunc. De parcă cei care-mi sunt zei tutelari ar fi voit să mă pună la’ncercare: meritam sau nu un destin „privat”, numai și numai „al meu”, ca o posesie miraculoasă și ingrată În același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
1. Sadismul istoric. Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi Punctând cu perfectă îndreptățire substratul esențialmente romantic al prozei lui Negruzzi, Paul Cornea îi descoperă echivalentul "în proza robustă, intens pitorească a unui Victor Hugo din Notre Dame de Paris, sau în truculența unui Alexandre Dumas din memoriile de călătorie" (1972: 593). Nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul (1840) deține toate ingredientele pentru a fi proiectată, rapid, în galeria capodoperelor (cu atât mai mult, cu cât nimic din literatura română nu o prevestește, exceptând, dacă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
conceptul filosofic. Nichita nu scrie cu căldura simțurilor umane, ci cu o rigoare științifică ține o prelegere despre însăși precaritatea acestor simțuri". Dacă ne-am dispensa de atari îndoieli, exprimate totuși într-un chip pertinent, fără a recurge niciodată la truculențe și fără a friza niciodată, cum se pretinde, "demolarea", n-am artificializa, n-am sărăci oare nepermis limbajul critic? Avem simțămîntul că atît prin substanța sa pur literară, oglindind coerența unei sensibilități și a unui gust, ca și prin intenția
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
neostoit artistul. Sar spune, îl aspiră irezistibil, dar nu pentru un plonjon abisal suscitînd mobilizări psihanalitice, - cîtă vreme ținta avută în vedere rămîne proeminent fizică și căutătorul îmbrățișează, înaintînd, un traseu cu ieșinduri de modelaj volumetric. Nu sînt asimilabile, desigur, truculențele acestui modelaj, retorica lui implicită și pînda singulară ce prefăcea instabilul în monumental, injectînd seu de oaie în vinele cadavrelor, pentru rezultate exorbitant patetice - ecorșeurile obținute de Honoré Fragonard, umane și animaliere, Om cu mandibula, Cal si calaret - azi descoperite
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
o subminare mai subtilă, care îl degradează și îl pulverizează în același timp, de parcă l-ar reflecta în cioburile uneia dintre oglinzile concave ale lui Valle-Inclán din esperpento-uri. Fragmentarea în imagini deformate și, în consecință, compromiterea integrității ansamblului generează grotescul, truculența și tragicul. În romanul scriitorului spaniol, deteriorarea și derizoriul, pe care mizează îndeobște abordările moderne ale miturilor clasice, sînt duse pînă la extrem, ajungîndu-se la distrugerea, anihilarea totală, într-un cadru coșmaresc, apocaliptic. În haosul lumii distruse în cele din
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
În fine, stadiul copilului simbolizează spiritul ludic care își creează liber propriile valori, în cazul lui Nietzsche ele fiind: voința de putere, reîntoarcerea identicului și supraomul. Cele mai atrăgătoare pagini sînt cele privitoare la corespondența filosofului, citatele fiind de o truculență izbitoare. De pildă, fragmentele de scrisoare din ultimii ani, cînd, atins de coptura nebuniei, Nietzsche se privea pe sine ca încarnarea lui Dumnezeu, așa cum reiese din epistola din 6 ianuarie 1889, către venerabilul Jacob Burckhardt: „Mi-ar fi plăcut mult
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
la bonne bouche, cîteva exemple: "E probabil la mijloc și înclinația dantescă a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata diatribă n-a oprit pe Călinescu de la a lăuda vocația pamfletară a lui Eliade și truculența argheziană a limbajului"; "Personajul Eliade din Istoria călinesciană e un bufon caraghios, în pofida anvergurii sale spirituale"; "Oricît ar insista Călinescu pe aerul cețos ossianesc și pe hohotirile byroniene, acestea par mai curînd un adstrat ulterior adăugat la un idiom liric
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
de Florin Faifer este excepțional. Scurt și cuprinzător. La antipod se situează eseul "Confidenta", care nu e alta decât Lucrezzia Karnabatt. L-am citit râzând, mereu de altceva, de la un capăt la altul. Și asta pentru că eseistul provoacă printr-o truculență bine ascunsă de umor, atât încât s-o facă acceptată. Această Egerie a femeilor - și nu a vreunei importante figuri istorice - s-a acoperit de ridicol prin mai tot ce a scris. Se percepe astfel astăzi, când maladia feminismului a
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
voie să spun... Ceea ce era în atmosfera vremii. Nici una din cele două fraze nu pare, cert, o invenție. Asemenea replici nu pot fi născocite... decât prin mijlocirea geniului... Și, totuși, ele par replicele unei Comedii... ale unei Utopii de infinite truculențe, ce nu avu încă timpul, deocamdată, să fie imaginată. E ciudat că eu, deși prieten bun cu cerchiștii sibieni, nu am pătruns niciodată, de fapt, sau nu am fost cooptat în cercul lor. Una, probabil, că mi se păreau, - ca
De Dincolo by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10825_a_12150]
-
Constantin Țoiu În general, azi se scrie prost, fără fantezie. De multe ori, incorect, trivial, scontându-se pe acceptul majorității ignare. Rar, în sferele înalte, obligatoriu elitiste, cum zice mediocritatea, vei întâlni hazul, truculența unui Andrei Pleșu, scrisul acut, pătrunzător, al lui N. Manolescu, măsura, cuviința lui G. Dimisianu. Mai sunt și alții. Nu dubitez, cum zic editorialiștii firoscoși. Soarta limbii române superioare, vrând, nevrând, se pare că începu a se calcula, proporțional, doar
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
în tușe caustice la culme. La antipodul poeticii de sugestii, nuanțe, indirectități propuse de simbolism și conturată pe un plan suficient de amplu până-n prezent, Ion Caraion se dovedește un artizan de imagini insolite în cruzimea lor, un maestru al truculenței verbului. Imaginarul său scormonește în anomalie, în putrefacție, în vermină ca-ntr-o rece satisfacție întoarsă pe dos: "când a venit războiul, de lua oamenii și vitele/ când țurțurii vieții au împuns ca stalactitele/ când au fost găsiți mocârțanii în
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]