46 matches
-
discursului pro sau antieminescian. Din nefericire, caracterul vernacular al conflictului dintre adepții și detractorii lui Eminescu, minimalizează și trimite în derizoriu orice dialog critic pe marginea subiectului Eminescu, sau, mai rău de atât, oferă unor emfatici autori prilejul lansării unor truculente tirade împotriva adversarilor de idei. De pe margine, ciracii unora sau altora, profită de norocul peste așteptări, ocazionat de babelizarea societății românești, răspândind în spațiul cultural contemporan articole, studii și teorii ”savante”, ori simple glose ocazionale, însă poansonate cu glazură livrescă
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! by http://uzp.org.ro/o-noua-ipoteza-privind-cauzele-mortii-lui-eminescu-tratamentul-cu-morfina/ [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind o "„comedie muzicală, cu o distribuție de «comici vestiți ai ecranului», Stela Popescu, Marin Moraru, Alexandru Arșinel, Jean Constantin, în roluri suculente și truculente, dar și cu Emilia Popescu (la al doilea rol pe ecran, un talent exploziv), Teodora Mareș (tot frumoasă), David Ohanesian (pe post de tată «încuiat» dar nu incurabil), Iurie Darie (un director de teatru), Nicolae Caranfil (înainte de a deveni Nae
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
sunt mici monumente de virtuozitate și de poezie, în care surâsul șăgalnic, senzualitatea și ironia mușcătoare, se îmbină în entități aparent absurde, dar care răsună de o muzică lăuntrică. La fel, o perfectă înșurubare de contrarii, de elevat și de truculent, strălucitoare și scandaloasă, Prințesa X a lui Brâncuși a fost ținta atacurilor lui Picasso, care vedea în ea (nu fără motiv) un falus, nicidecum un portret, așa cum mai înainte autoritățile vamale americane văzuseră în obiectele brâncușiene nu sculpturi, ci piese
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
și la receptarea operelor: când citim Cinna, citim de asemenea o tragedie clasică. La aceste ethosuri "generice" trimite indirect P. Hamon când opune "imaginea" "povestitorului" cu cea a "descriptorului". Pentru el, povestitorul "este un personaj mai degrabă masculin, mai degrabă truculent, care știe să trăiască, dezinteresat, sociabil, amabil și vorbăreț [...], personaj perfect în rolul de unchi sau de bunic binevoitor". În schimb, descriptorul "stă mai degrabă de partea savanților austeri care nu au harul vorbii, a oamenilor de știință închiși în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vulgare: madonna Fiordaliso, o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la antipodul eleganței de până acum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-i revin: mișcându-se pe un teren nisipos, el ajunge rapid la concluzia că singura șansă de a duce la bun sfârșit investigația e să se implice în fiecare din fazele ei. Pentru iubitorul de secvențe spectaculoase, de intrigi dinamice, truculente, e posibil ca The High Window să fie o carte lipsită de spectaculozitatea scrierilor anterioare și ulterioare ale lui Chandler. Nu e de neglijat, însă, că autorul a creat una dintre cele mai spectaculoase galerii de personaje decupate din fauna
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în contribuția unor promoții mai noi. Caracteristice o. în poezie sunt considerate renunțarea la gravitatea modernistă, refuzul înfiorării patetice sau a tonului înalt, de vaticinație pe teme ontice, respingerea exprimării măiestrite și promovarea tonului familiar, colocvial, ironic și autoironic; biografismul truculent și colorat, dublat de magnificarea hâtră a derizoriului, sordidului sau a insignifiantului prin recuperare manierist-cărturărească, de fapt ironică, mitologizarea burlescă a cotidianului prin recurs la procedeele culturii populare; caracterul narativ al poemelor, recursul la listă sau la panoptic, la acumulări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
greu și la unison fugacele escapade timide ale verbului înspre registrul sonor. Nesiguranța, cu care erau mult mai învățați decât partenerii lor de conversație, nu reușise să le antreneze și gândirea în șerpuirile ei interminabile; de ce situația se schimba mai truculent și sfidător, de aceea mintea lor se crispa mai rigid într-o priză reflexă asupra ei. La antipod, arhitecții se dedau cu voluptate incertitudinii în lumea sensurilor tocmai pentru că, în afara ei, se găseau la adăpost destul de sigur; sistemul lor de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
eventual efect vindecător al impotenței. Îi va fi dat să-și întâlnească și recunoască fiul (care, confundându-l cu un tâlhar, tocmai îi înfige o lamă de cuțit în beregată), dar nu are tăria să-și dezvăluie identitatea. Scene tari, truculente, lovituri de teatru, schimbări bruște de decor și destin, specifice acelui timp baroc, patimi dezlănțuite sau reprimate, în cheia unui acut sentiment al sfârșitului. La confluența cu atrocitățile istoriei, semnalate telegrafic de autor, gravorul Meaume își duce crucea obsesiilor sale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fostul romancier Paco Cortés), evoluând în sensul adevăratei lor identități și istorii trăite. Ca o minge ridicată la fileu, intră în scenă acum comisarul-șef al unei secții madrilene de poliție franchistă, Don Luis, nu altul decât socrul lui Paco, truculentul și alcoolicul personaj ce va ocupa un rol important în economia romanului, golindu-l de livresc și evazionism, spre a face loc obsedantei teme realiste: abuzurile și crimele de război fratricid, cu autori în viață, activi încă sau trecuți în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comunicării. Florin Șlapac, nu altul decât rafinatul degustător de esențe tari ale unui ev lingvistic fabulos (irezistibil prin cromatică, suculență comică și morală în poemul "Zăpodie") își îngăduie imposibile derapaje într-un idiolect aproape macheronic al paiațelor și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comunicării în favoarea ritualului mecanic, al caraghioslâcului într-o multiformă tehnică a grotescului fizic și fiziologic, după cum arată și numele actorilor: Krispipin, Skakapin, Kangrenino, Mercebufonario ș.a.m.d. La polul opus se află Alexandru, o victimă nu numai a acestor măști truculente, dar și a propriului program estetic, acel ecumenopolis sau cetatea ideală, menită să abolească haosul, iadul războiului și al spectrelor asimilării vieții cu bestiarul morții. Alexandru se întoarce în Metropolă, cu originile și rădăcinile anihilate. Familia sa oferă spectacolul jalnic
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
putea să dea, în timp, rezultatele scontate. O discuție prelungită dar cordială la care am asistat a avut loc între George Macovescu și Dom Mintoff în orele care au premers deschiderea conferinței. Liderul maltez mi-a apărut ca un personaj truculent, a cărui fermitate nu excludea însă un simț pronunțat al realităților. Mintoff i-a făgăduit în final lui Macovescu că nu va condiționa adoptarea Recomandărilor finale de acordul de participare a reprezentanților țărilor arabe sus-amintite. Puteam să răsuflăm oarecum ușurați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
el transferă în poezie nostalgia spațiului originar. Este, asemenea majorității poeților din generația căreia îi aparține, un calofil pentru care voința de modernitate a discursului se asociază cu sentimentalismul, cu o pasionalitate surdinizată, străină de prea vădite intenții de literaturizare. Truculent în limite rezonabile, S. e un autor din speța imagiștilor - agreabil prin prestațiile fanteziste, baroce -, un liric ce mizează pe suportul culturii. O anume luxurianță a imaginii și a metaforei, precum și derogările în manieră suprarealistă de la sintaxa convențională, ca în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
fost mult prea costisitor" Între cele două montări cu La Star, Lavelli și Cortez s-au revăzut pentru Salomeea de Richard Strauss, tot la Palais Gar nier, sub bagheta dirijorală a lui Kent Nagano. Din nou o Viorica tunsă scurt, truculentă, acoperită în blănuri de veveriță, ca un mantou de mici cadavre, Herodias grotescă, alături de Salomeea Eddei Moser, simplă până la esență. "A fost un mare succes, ni s-au cerut multe spectacole în plus, mai ales din punctul de vedere al
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o tonalitate suavă pe măsură. Prin amploare și suflu, această a doua versiune, prescurtată, a Revelației, pare o povestioară atunci când o comparăm cu marea istorie, rocambolescă și bogată în culori, cu măcelurile sale, cu erotismul său, cu monștrii sacri, regii truculenți și profeții săi săriți de pe fix, cu un Iehova intervenționist, teribil de incorect (și care ar compărea, în zilele noastre, în fața tribunalului corecțional, pentru incitare la ură rasială și apologia crimelor de război). Din punct de vedere romanesc, Dumnezeul mâniei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
s-a academizat cumva, spre satisfacția ironică a „domnilor burghezi”, intrarea În Academia Franceză a lui Ionesco, unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn al „sfârșitului revoltei”, un ultim ecou al acelui râset genial și extrem de truculent, ce a răsunat pe toate coridoarele Europei timp de un secol, cel al suprarealismului. Dar, oricum, suprarealismul a fost nu mai puțin o formă a libertății și a victoriei „geniului etern tânăr” În fața psihologiei și artei sclerozate, datată istoric și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
azi, în modernitate sau post-modernitate, când „specialiștii” se rușinează de a o aborda sau o rezolvă, printr-un sofism sau altul, briliant, fără îndoială, și apoi se privesc în oglindă, Domniile lor, să constate încă o dată cât de abil, de truculent, a putut fi propriul lor creier, propria lor rutină speculativă. Iată una din obligațiile noastre, de „scormonitori de istorii”, cineva care să dea „iluzia vieții”, noi, „plăsmuitori, mitomani, mincinoși” de profesie, noi, care am avut norocul în istoria modernă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ci o rostire trăită cu intensitate, el fiind cu adevărat un vates, un poet cu dominantă vizionar-oraculară. Viguros, blazat, parcă vindicativ față de omenirea întreagă, de un patetism nesolemn, ușor batjocoritor, adesea sarcastic, pamfletar, eul liric afișează o detașare aparentă față de truculentul „bâlci al deșertăciunilor”, pe care îl inspectează cu minuție și îl etalează cu un fel de paradoxală jubilație a constatării degringoladei și purulenței, detașare ce, în fond, maschează implicarea patetică, dată de generozitatea sufletească și de simțul moral. Fiindcă poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
din lume. Tragismul nu exclude ludicul poeziei „de mahala”, în linia Miron Radu Paraschivescu - Tudor Arghezi - Ion Barbu: inventivitate lingvistică debordantă, plăcerea cuvântului popular, argotic sau arhaic, plăcerea licențiosului, a impudorii, dar și a etalării limbajului, gustat în gratuitatea sa truculentă (Părintească, Cântăreața Iosefina, Eufemia ș.a.). Versurile din Boala de origine divină (1970) și din Jurământul de sărăcie, castitate și supunere (1972) precizează direcția poeziei pe care o scrie M., încă nedesprinsă complet de sub tutela universului stănescian: suferința concretului, feminitatea chinuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
avant la lettre, pentru că stilul îl apropie pe Miller deopotrivă de narativitatea joyciană sau faulkneriană, dar și de discontinuitatea epică de mai târziu a lui Pynchon, de atmosfera de anonimat și alienare citadină din romanele acestuia. Specific lui Miller, umorul truculent și ireverent, dinamitând tot, inclusiv părți din literatura canonizată; cităm un savuros pasaj demonstrativ: "Nu-i nici un rău să iei cu tine la toaletă o carte bună. Numai cărțile slabe au de suferit din pricina asta. Doar cu ele te poți
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
Bouche bée. La minitel, nici capacul nu știu să-l deschid". Sau o superbă îmbinare de Cioran și Pitu (din cel dintîi aerul de pegra pariziana, din cel de-al doilea plăcerea tăieturii în carne vie a valahului, ca și truculenta subțire a expresiei): "Mă duc cu Ț. la teatru, la monologul franțuzesc, extraordinar, extras din jurnalul lui Nijinski. Pe drum se ridică de pe o bancă nebunul. Curg zdrențele de pe el. Ne spune cum l-a purtat pe Gorbaciov prin Ungaria
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
la telefon". E aceeași reacție a sensibilității "sufletului simplu", a "muncitorului cu cuvîntul" ultragiat, care sublinia, cu un orgoliu ambivalent, ca "putem fără nici o falsă rușine să clasificam muncă literară între meserii". Aidoma unui "sărman Dionis" mai ofensiv și mai truculent, Arghezi rumina astfel de amărăciuni cu privire la postura scriitorului: "Rolul nu era destul de bine precizat între lăutari, chelneri și dame, dar scriitorul putea să consume la discreție, fără să-și arunce ochii la coloană jenantă a prețurilor din lista. Cu o
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
ca Prometeu, Sisif, Dafne, Faeton, Icar, Belerofonte etc. Își măcelărește supușii, comandă torturi diabolice inspirate de miturile antice cunoscute din copilărie și expune, într-un cutremurător parc al ororii, diverse versiuni mitologice ,în carne și oase". Transformă viața într-o truculentă repetare a vechilor mituri, împingînd pînă la ultimele limite conținutul unor ,bestialități mitologice". Complexat și pervers, el însuși devine un Oedip sadic și revendicativ. Imitația grotescă se produce într-o halucinantă hiperbolizare a ororii, urmată inevitabil de reacția violentă a
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
amintind kitsch-ul lui Bruno Schulz, poate fi circumscrisă aceleiași atracții funerare, manechinele avînd o alură cadaverică. Dramatismul existențial adoptă așadar o cale ocolită, din pudoarea pe care o putem descifra adesea în lumea creatorilor valahi, în pofida aparențelor melodramatice și truculente, a culorilor țipătoare, dar și a sarcasmului ce funcționează ca un amortizor al suferinței. Floarea Țuțuianu e o senzuală frenetică. Stihurile sale sînt pătrunse de gîfîitul dorinței, sub egida unei pansexualități de tip feminin care se substituie celei masculine (autoritare
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]