400 matches
-
subțiri artificii. Plin de figuri, mofturi și fițe textuale răsuflate, romanul acesta cu titlul îndrăzneț este, din păcate, mai mult decît plictisitor, pe alocuri este de-a dreptul trist. Deși plusează pe oralitate, dialogurile redundante, repetitive vizînd absurdul, abundînd în truisme sau, dimpotrivă, în paradoxuri sînt tocmai părțile pe care te vezi nevoit să le sari. Dezinvoltura cu care este scris nu ține de o poetică dar de caracterul flegmatic al autorului care pare că-și ia în răspăr propria carte
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
despre oameni. Leadershipul bazat pe strategie ar trebui să așeze lucrurile în ordinea lor firească. Înregistrarea video se gaseste aici. dragoș, nu te supără, dar, pe lângă faptul că frază “strategiile sunt despre business-uri iar leadershipul despre oameni” e un truism jenant, ai putea s-o bați în cuie la rubrică Așa nu în dicționarul de romgleza. cum să mă supăr? fiecare cu părerea lui. dar nu m-aș inflamă nici pentru romglezismele care te supără pe tine. un discurs ține
Quo vadis? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82891_a_84216]
-
simplu: E blogu meu, nu-l mai primesc pe Codruț decît dacă îmi dedică o oda în metru antic. @D-le N Răducanu deghizat în anonimus Bucurenci v-a satisfăcut dorința. Blogu e curat și pregătit să vă primească fecundele truisme despre intelectualul de stingă!Aveți cale libera.Inainte de astă, vă explic cum stă treaba cu intelectualul de stinga-centru-dreapta și mai ales sus, DB!La început, cînd era un “brand personal”neconstruit sau în curs de construire, puteai să-l
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
Antichitate? De ce e atît de trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu doar să-și piardă interesul, ci, mai rău, să te dezguste. Pînă într-atît, încît să mori de inaniție mai curînd decît să te înfrupți din ele. Midas s-ar putea să știe că
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
Antichitate? De ce e atît de trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu doar să-și piardă interesul, ci, mai rău, să te dezguste. Pînă într-atît, încît să mori de inaniție mai curînd decît să te înfrupți din ele. Midas s-ar putea să știe că
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Tatiana Slama-Cazacu Truism sau nu, este nevoie să repetăm necontenit: limba română - pe care ar trebui s-o iubim mai mult și s-o ferim de "poceala" - este una dintre cele mai bogate, măi maleabile și totodată plastic-pitoresti sisteme vocale din tezaurul umanității
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
despre un om, la un local diferit, înseamnă că e vorba de un adevăr verificat: îl poți spune mai departe cu conștiința împăcată. Cînd auzi enormitatea a treia oară poți strîmba din nas plictisit: e deja un loc comun, un truism. Forța urechii românești a fost întrebuințată fără greș de Securitate, secția de dezinformare. Noile măsuri constrictive erau testate mai întîi printr-un fel de avanpremieră orală, calomnia intra tot prin pavilionul urechii, manipularea se făcea pe invizibile canale auditive, iar
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
pe poetul sibian la elaborarea unei noi formule de expresie cum este cea din Manualul de gînduri... (2001), un fals jurnal plin cu meditații, reflecții poetice, aforisme, scurte fragmente de proză. Expresie a unei continue căutări la limita nesigură dintre truism și silogismul cel mai profund, scrisul lui Iustin Panța vine din efortul - vizibil în toate cărțile sale - de a extrage din locul comun și din mundanul anost reguli și adevăruri absolute sau doar de perspectivă, convins că numai experiența proprie
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
ridicola autodistrugere, ci la dorința naturală de autodepășire". "Automatismul" suprarealiștilor nu este exclusiv un procedeu literar, care favorizează insolitul discursului, ci un mijloc de a degaja forțele necunoscute ale adîncurilor ființei, de a-i "moși" mesajul latent. Sub etajul respingerii truismelor, prejudecăților, inerțiilor, se găsește un strat al afirmării unor elemente profunde, din "fondul primitiv al ființei umane - angoasă, speranță, energie creatoare - care se dovedește singurul rezervor inepuizabil de resurse" (Breton). Astfel dicteul automat își devansează statutul de practică literară, devine
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea susține, cu destule argumente, că în această definiție intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
n-ar fi existat. Oricum, pentru a reveni, Ahile cel atît de iute de picior și la mînie, precum știm, nu izbutește să le întreacă în fugă nici măcar pe tacticoasele țestoase. Ceea ce încetează a fi o aporie, dacă ne amintim truismul conform căruia orice mișcare este guvernată tot de minte, inimă, literatură. Nu știu cum stau broaștele țestoase nici cu inima, nici cu literatura, însă ceva minte am impresia că au. La valeur n'attend pas le nombre des années, sînt de acord
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
înălțimi amețitoare, el pare a nu-i mai suferi nici pe slugoi. Într-un acces de grandomanie, a ajuns să dea de pereți până și cu cei mai servili dintre ei. Dar să revenim la excesul de zel. E un truism că dictatorii nu pot acapara puterea de unii singuri. Dacă așa ceva ar fi posibil, ospiciile ar fi o perfectă pepinieră de ";oameni mari" și de ";salvatori ai nației". Un dictator e întotdeauna produsul unui sistem și al unui moment politic
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
numai despre capodopere, nu scrii numai despre rebuturi. Acestea sunt extremitățile. Critica e, într-un fel, acea oglindă stendhaliană plimbată de-a lungul unui drum - numai că drumul este, în cazul ei, unul al literaturii. În fine, ca să repet un truism, criticul intermediază între scriitor și cititor (în ambele sensuri, de la unul spre celălalt). Aș adăuga că el este, de multe ori, o punte solidă în chiar scrisul unui autor. În sensul că scriitorul care e atent la semnalele criticului și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
Eu nu vând fericire, eu dau înțelepciune. O înțelepciune bine stabilită și ca să zic așa, eternă, pentru că pleacă de la ceea ce cade sub imperiul simțurilor și de la ceea ce ceilalți se prefac a ignora. Trebuie să convenim mai întâi - e un simplu truism - că nu e nimic mai indiferent la ce-l înconjoară, dar și mai tolerant așijderi, decât un cadavru. Nimeni nu admite mai ușor ca el creșterea prețurilor, labirintul administrației, dezastrele serviciilor publice, nedreptățile justiției, ironiile tinerilor, lipsa de vlagă a
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
freudiene, principiul novator după care tulburările psihice sunt provocate de cauze tot psihice - precum și particularitățile foarte speciale și intimiste ale terapiei psihanalitice. Roudinesco afirmă, pe bună dreptate și cu exemplificări riguroase, că detractorii scientiști ai psihanalizei ajung finalmente fie la truisme ridicole, fie la impasuri teoretice mult mai stânjenitoare decât cele despre care ei susțin că există. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care respectivii comentatori elimină din vederile lor subiectivitatea - și implicit subiectul, cu iluzia vană și stranie că
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
la începutul anilor’90, nimic nu se putea începe în țară în afara prezenței cîte unui sobor de preoți. O afirmație scoasă din context a lui Malraux, „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” a dobîndit valoare de truism, iar adoptarea unui comportament cît mai ostentativ bigot (în special de către cei care nu au crezut vreodată) a devenit pentru mulți semnul clar al ruperii de trecutul odios și al adaptării la noua paradigmă existențială. Apoi, pe la mijlocul anilor’90, cartea
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
zbura deasupra/ trupului tău. Pînă și puberul împins în patul cu două picioare/ nu mai ține cont de casa care arde deasupra sa,/ de bidoanele cu gaz rostogolindu-se prin odaie” (Confesiunile Delfinului). Tendința dominantă este cea a emancipării din truismele moralei, o nietzscheană autodepășire în lumina amorală a forței pure. Dincolo de „hamurile vieții”, trupul posedă o viață necunoscută, copleșitoare ce se cuvine amplificată precum o infrastructură a identității: „Și tocmai tu atît de aspru, că nici nu poți/ vorbi cu
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
în schimb, care ar trebui să stea la baza criticii literare ori artistice, este o formă a prejudecății și interpretării în care inevitabila aplecare spre sentimente a ființei noastre nu joacă decît un rol accidental sau ocazional. Dacă repet aceste truisme, este fiindcă observ de la o vreme cum iubirea este tot mai des invocată ca argument împotriva revizuirilor critice. Și ura, ca probă a nemerniciei lor. Aproape din capul locului, cînd după 1989, unii critici s-au simțit obligați profesional și
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
S-a născut la Mizil, în 1967, a obținut un doctorat în filosofie la Univeristatea din București, după care a urmat numerose stagii de cercetare în străinătate. Le reproduc pe toate, pentru că numărul și sonoritatea lor sînt o să spun un truism o carte de vizită : Institute for Advanced Study in Humanities ( Edinburgh), Sigurdur Nordal Institute ( Reykjavik), Netherlands Institute for Advanced Studiy in the Humanities and Social Science ( Wassenaar); apoi burse Herzog August Bibliothek ( Wolfenbütel) și Clark Library. Adăugați cursuri universitare și
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
rațional. Ca și Tristram Shandy: A Cock and Bull Story, pelicula lui Gilliam pornește de la interpretarea (foarte personală) unui text literar, anume Alice in Wonderland, și de la romanul care împarte titlul cu filmul, scris de Mitch Cullin. E deja un truism faptul că în literatura pentru copii - și apoi în desenele animate - mocnește un subconștient extrem de violent, dar povestea lui Lewis Carroll e cel mai bun exemplu, dacă nu chiar o frescă a acestuia. Citită din perspectiva adultului, te simți la
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea susține, cu destule argumente, că în această definiție intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
Gheorghe Grigurcu Există critici "cuminți" foarte, cu capul plecat, servindu-se aproape exclusiv de truisme, avînd grija de-a nu contraria, de-a nu "supăra", Doamne ferește, pe nimeni, de-o modestie onctuoasă (care, firește, poate fi o poză). Și alții care-și exhibă orgoliul cu orice prilej, etern nemulțumiți, nervoși, gata de luptă, convinși că
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
înaintează invincibil (anabasis), sfidând parcă cioranianul inconvenient de a se fi născut, "pe această cale mortală/ de dragoste și ură și păcate". În ciuda unor obscurități de exprimare, a unor ostentații bacoviene, a unor forme verbale folosite inadecvat, a unor rare truisme sau si-no-nimii redundante tip "ca un vis ta-citurn din beznă/ în mijlocul căruia mă întunec" (p. 23), Adam Puslojio scrie poezie la cea mai înaltă cotă emoțională și expresivă ("post-stănescia-nă", cum sigur și-o definește). Iată un ilustru exemplu de poezie
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
lista, care ajunge până la tango-uri, abia acum devine interesantă. Dar: „Nu-i mai puțin adevărat că poate deveni, cu timpul, o oarecare vorba goală; că, dobândind statut de topos, ajunge simplu loc comun: poncif al unui exercițiu retoric lesne practicabil, truism pe care poți broda, în liniște, ca la gherghef.” (p. 23) ...anteannuae nives?, partea a doua a acestei incursiuni cu aer de arheologie lirica, se ocupă de jumătatea secundă a refrenului villonesc. Spune Șerban Foarță: „Inovația, aparent modestă, adusă de
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
incompatibilitate logică. Dacă eu sînt sau nu o personalitate, mi-e imposibil să spun. De regulă, asta o hotărăsc ceilalți. În discuția de față, tu. - Ce crezi, în general, despre convenții? În viață, în artă, în literatură? - Încep printr-un truism: convențiile au existat și vor exista întotdeauna. Ele sînt caracteristice mai ales societăților dominate de mentalități conservatoare și ating apogeul în societatea burgheză. Încă din Evul Mediu, știm că au existat oameni care se simțeau sufocați de societatea tradițională, încorsetată
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]