50 matches
-
așa, să se mai lase pulberea asta, când m-am trezit cu una-n rădăcina nasului. Zic„ 'Tu-i dumnezeii...!” și mi-am strâns nasu-n pumn. „ Țigane, ești bine, tată?” Era nea Titi, când s-a ridicat orbecăind, mi-a tuflit un cot în nas. „Îs bine, bre, numa' nasu-i spart de mata” „Iartă-mă, țigane! Unde-s băieții?” „De-abia nimeresc să-mi duc mâna la față, bre, nu se vede nimic, da' se-aude cum se vaită urecheatu' de
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ortac_ciprian_alexandrescu_1357670176.html [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
plătise taxa îi mai rămăseseră încă 50 de lei, și asta era o problemă. De la gară, linia tramvaiului trecea prin Piața Unirii, se ridica spre nord-est spre strada I. C. Brătianu, care trecea prin fața Spitalului Sf. Spiridon, apoi prin dreptul Palatului Tufli spre Copou, până la Grădina Restaurant Vidrașcu, de unde se întorcea. Neștiind de scurtătura pe la Râpa Galbenă, merse pe linia tramvaiului. În gangul dintre strada Lăpușneanu și str. I. C. Brătianu era un șantier. Un om așezat pe un scaun îl măsură din
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Instrainarea_partea_i.html [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
distribuiau. Statul la coadă pentru mâncare, mici, pomeni, ar merita un studiu sociologic amănunțit. Iar anul acesta, în plină campanie electorală, ar fi fost oportun un experiment la aceste cozi ale auto-umilinței. Înainte de a primi blidul în care să fie tuflite un polonic cu fasole și o felie de kaizer afumat, stătătorul la coadă să fi fost nevoit să răspundă la o singură întrebare: Pe dumneavoastră, personal, cât de mult v-au afectat relele făcute de Soros în România? Îți recomandăm
Priviți acești oameni. Iată ce le-a făcut Soros by https://republica.ro/priviti-acesti-oameni-iata-ce-le-a-facut-soros [Corola-blog/BlogPost/339206_a_340535]
-
prinse imediat șpilul afacerii, și socotind că va ieși într-un câștig nesperat, mai băgă una doar așaaa, de manevră:- Băiii, tăticu’, da nici măcar c-o țuică nu sari, că iote, io-s domn și te ajut să nu te tuflească șăfu’!- Nu fi îngrijorat! Anestezicul folosit este studiat de cei mai mari savanți ai noștri și corespunde perfect tuturor cerințelor pieței de profil.- Aaa, p-așa spune băiii, vericane! Mă lăsai să mă dau dă ceasu’ morții, doar așa, ca să
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Costel_omul_bionic_mihai_batog_bujenita_1385460007.html [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
doldora de merinde ortacilor ce lucrau pe un șantier de construcții din apropiere. Îl luaseră la mijloc pe bietul om, împingându-l din unul în celălalt, îi smulseseră straița de pe umăr, împrăștiindu-i cu mare haz merindele pe jos, îi tufliseră micul clop din paie în creștetul capului, poate îi încercaseră cu câțiva ghionți grosimea ciudatei gube mițoase, când Valentin auzise ridicându-se în văzduh un țipăt subțire și prelung, cum din gâtlej de bărbat nu-și închipuia că poate ieși
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1472807659.html [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
și balauri, n-o să omor și monstrul acesta? Am ridicat bățul cu amândouă mâinile și am grăbit pasul spre ea, icnind. Fatală mișcare. Namila s-a năpustit asupra mea și mi-a dat o labă în căciulă de mi-a tuflit-o până la gură. Încă o labă după ceafă și m-a trântit în noroi, cu fața în jos. Apoi s-a aruncat peste mine, șuierându-mi la ureche: -Să nu țipi! că te omor! Era de țipat? Am scâncit ca
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Și iar jap! De ce nu-ți faci datoria, tâmpitule? Încă o dată, jap! Apoi, fără cuvinte, jap! jap! jap! până obosi. Gâfâind, rezemându-se de masa ovală, îi zise: - Mai ai ceva să-mi raportezi? - Nu, Majestate! răspunse Prăpădenie cu chipiul tuflit pe nas și cu uniforma boțită. - Știi ce ai de făcut? - Da, Majestate! Să trăiți! - Atunci, marș afară, la datorie! În cinci minute să-mi aduci aici congelați pe vrăjitoare și pe terorist! Ai plecat? - Trăiți! apucă să mai spună
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425060673.html [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
plecat Cu boii, căci cine putea / Ca împotrivă să îi stea? Era un om fără de leac / Acest Dănilă Prepeleac. Porecla ce o căpătase - / Adică „prepeleac” - se trase De la singurul lucru-avut / La casa lui, de el făcut. Dănilă cușma și-a tuflit / Pe cap și-ndată a pornit Spre iarmaroc, cu boii lui, / Urmând dar sfatul fratelui. A luat drumul la picioare / Și de nimic habar nu are: „Nici nu-i pasă / De Năstasă; De Nichita, / Nici atâta”. Plecă cu boii - cu
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1449202252.html [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
el noi aia fășem, da ni și plate nu-i vorbi, nu ca șioflingarii iștia di români! Da, la o vremi și oploșăști pi-n locurili șeli un chinez și dischidi, și și vez’, o prăvălii cu di toati... și tufliși și băsmăluțî și papușei și cordeluțî, di toati, di toati!! Nouî ni cam plase di el cum iară el așa mai mititeluț și mai gălghior și una-douî, hai, pi la prăvălii, ni mai râdem cu el pi-acolu, el ni mai
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 by http://confluente.ro/Restaurant_exotic.html [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
face de-un porc...!” Bă, și cum vă spusăi, era-ntr-o zâ de joi și hop! și io cu curcanu’ la rată. Îl băgai io bine, da’ vez’ el dădea cu ciocu-n paporniță, vrea să ia aer adică, îl tufli cum putui mai bine și trecui de control... Trecui...Vigilent șoferu’, da’ cu mine nu-i mearsă. Băgai curcanu’ la picioare și tăcui mâlc. Și bag’ samă de la o vreme l-ajunsă și pe el obosala și să liniști...curcanu
CU CURCANUL LA TÂRG de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_neacsu_1398582869.html [Corola-blog/BlogPost/347977_a_349306]
-
solicitarea mea, a schimbat fața de masă plină de gemul de la micul dejun după ce l-a întins cu amabilitate pe pantalonii mei albi. Pe de altă parte, cu talentul chef-ului de popotă al unității militare din Mangalia, bucătarul a tuflit o cazma de mămăligă la poalele unui munte de guvizi prăjiți cu tot cu solzi și intestine, intitulați în meniu „Deliciu marin”. Acum serios, cât să țină și minunile astea?
Litoral la cinci stele în septembrie. „Nu știam că a fost predată camera, am crezut că e goală”. „Bine că nu sunt goală eu, zic. Ne-am scutit de o emoție în plus” by https://republica.ro/litoral-la-cinci-stele-in-septembrie-znu-stiam-ca-a-fost-predata-camera-am-crezut-ca-e-goala-zbine-ca [Corola-blog/BlogPost/337770_a_339099]
-
ea hohotele, încurajându-l pe talentatul povestitor: - Așa, Dică, așa! L-a prins ursul pe moș? - Ce să-l prindă, coană preoteasă, că alerga ca un smintit. Toate crengile copacilor îl loveau și aruncau cu bulgări de zăpadă, de-i tufliseră căciula pe nas și nu mai știa pe unde calcă! Vajnicul urs din băncile băieților mormăia mereu în pâlnie, de l-a obligat pe Dică să strige: - Gata, bă, cu ursul! (Ce să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
voi mai spune, că d-nii autori și regret aceasta au luat fărimituri din Moftul Român, Zeflemeaua, Din fuga condeiului, etc., și au alcătuit propriul aluat... Și prefer o țigară de mahorcă proastă, uneia combinată din capete de specialitate culese la Tufli". Și-o mai fi aducând aminte solitarul cu figura de Crist îmbătrânit de ieșirea aceasta a sa contra "băieților" despre care se-ntreba "ce-au pățit"? De ieșirea aceasta, puțintel nedreaptă, cel puțin prin intransigența ei, prin tonul ei, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de cea mai urbană și strictă conveniență, cu ușoare excepții, ca cea de mai jos, bunăoară. Într-o zi, după ce ținuse o conferință în aula universităței din Iași, d. Iorga cobora strada Carol, înconjurat de prieteni și discipoli, când dinspre Tufli, pe trotuarul opus, apare urcând strada, liniștit, d. Cuza. Ajunși unul în dreptul altuia, cei doi șefi se salutară de la distanță. Bună ziua, Cuza. Ce mai faci? zise d. Iorga. Ce să fac! răspunse șeful ligei creștine. După cum vezi: eu mă urc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Fiecare categorie socială se lăuda cu capodopera ei, obiectul intim al muncii care îi însoțea viața și pe care îl șlefuia neobosit, inutil, cincinal după cincinal, în căutarea perfecțiunii: muncitorul cu rulmentul; țăranul cu tractorul pe câmp; inginerul cu casca tuflită pe cap. Capodopera profesorului rămânea minciuna. Nici degetul înmuiat în vaselină, nici rotația precisă a vilbrochenului, nici bătaia cu sticle de bere de-un litru (izbite peste umeri seara, la vestiar, în uralele schimbului doi) nu puteau egala gestul profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prea aveam clienți. Happy a notat cele câteva vânzari pe care le-am făcut pe niște foi mari și îngălbenite; cu o caligrafie elegantă, de care era nespus de mândru, se așeza pe taburetul înalt, cu pălăria sa de paie tuflită pe cap, așternând cu delicatețe literele mari și subțiri. Acest pupitru demodat în care își ținea registrele, de un galben zgâriat, lăsa să se întrevadă fața scriitorului într-o ferstruică pătrată, deasupra cântarului, și din când în când îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mod, timp, număr. Alteori, dinamismul este sugerat de interjecții ("iaca poznă"), construcții eliptice ("fuga la scăldat"), repetiții ("...numai iacătă-mă-s și eu, veneam, nu veneam"), cuvinte regionale care contribuie la culoarea dialectală ("duglișule", "cuc armenesc", "găbuiesc", "te-am căptușit", "tuflind", "am bojbăit", "chisăliță", "oleacă", "s-o drămăluiască"). Creangă își asumă rolul de povestitor și uneori se adresează cititorului prin propoziții interogative ("Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? ", ironia "te joci cu marfa omului", sau altădată când
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nimic justificată. Însă când a văzut că încearcă insistent să scoată pistolul din toc, militarul a strigat deodată, cu toată forța de care era capabil: Tovarășe milițian, opriți-vă! Ce faceți?! Ce vreți să faceți?! Ca și cum cineva i-ar fi tuflit o căldare de apă rece în figura sa cu vădite similitudini porcine, individul și-a revenit din criza prelungită, și-a scos batista mare în carouri multicolore, s-a tamponat ușor pe fața purpurie, apoi s-a dat la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi stăpânit, tocmai pentru că nu poate fi numit. Nu-i poți spune ca lui Danny de Vito, nu poți urla la el, măi, moldovene, și ăsta, deși, mai mult ca sigur nu e moldovean, să se tuflească brusc. Cu Dumnezeu nu e așa. Scrii pentru a distruge. Pentru a descoperi niște mecanisme ale realității pe care le transformi, le convertești în mecanisme de funcționare a textului. Devoalându-le în scris, șantajezi realitatea, îi arăți că o stăpânești, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
probăm aici virilitatea. Ne-am blegit în așa hal încât interpretăm orice gest ceva mai energic al cuiva ca pe o dovadă de violență, o agresiune. Ei, de fapt, agresivii ăștia, sunt oameni activi. Noi, ieșiți din timp, amorțiți. Te tuflești în așa hal, că orice probă a vitalității cuiva, a bucuriei că trăiește devine amenințătoare. Marian face pe durul, pe taurul comunal, dar e cumva o compensație și la el. O să mă gândesc la asta, pentru că merită. O compensație tristă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dacă-l cunoșteai din timp, l-ai fi chemat să-ți sape grădina. Încă de când se fac tragerile la sorți cauți să-ți asiguri un avantaj moral. Voi jucați cu Tarabă, noi jucăm contra vântului, zici, și numitul Tarabă se tuflește, iar tu înveți ca scriitor ceva nou despre forța cuvintelor. Începi să ai respect pentru aceste vorbe într-o dungă. Pentru că ele îți aduc notorietate și îți dau o anume forță. Mă rog, pe vremea aceea nu pot spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
după-amiezii: vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după o sticlă cu apă (dar nu e Caragiale cu "un pahar cu apă, rogu-te!"), nădușeală, chipuri tuflite de caniculă, adulmecând în zadar briza lăsată în urmă, frisonînd doar la așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice spre care se îndreaptă agale, oftînd și scrîșnind din osii, "trenul soarelui" și al vacanțelor "cool". De prin anii '80
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
-i sosească. Cei ce aleseseră să se jertfească, ducând cu ei în neant mii de victime, luaseră măsurile ca nici un fir din barba islamică a comandantului lor suprem să se clatine, ca nici o cută a turbanului să nu-i fie tuflită. Ca și predecesorii lui din filmele cu nimiciri de metropole, acesta dispune de averi formidabile, de servicii absolute. Dement sau teafăr, nu e un oarecare, frustrat de o societate ce-l respinsese, ci urmașul, la nouă secole, al Bătrânului de pe
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după o sticlă cu apă (dar nu e Caragiale cu „un pa’ar cu apă, rogu-te!“), nădușeală, chipuri tuflite de caniculă, adulmecînd în zadar briza lăsată în urmă, frisonînd doar la așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice spre care se îndreaptă agale, oftînd și scrîșnind din osii, „trenul soarelui“ și al vacanțelor „cool“. De prin anii ‘80
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
simț mercantil, subtilitate și rafinament, de seninătate, moralitate, minți luminate și suflete de aur. De cealaltă parte, întâlnirile cu cititorii, liceeni și studenți, pe care le-am avut în ultimii doi, trei ani mi-au rete zat pesimismul, mi-au tuflit cinismul și cenzurat amarul. La liceele Eminescu din Călărași, Unirea din Focșani, Bacovia din Bacău, Lahovary din Rm. Vâlcea, Jean Monnet și I. L. Caragiale din București, Gh. Lazăr din Sibiu, la libră riile Humanitas din Timișoara, Sibiu, București, la întâlnirea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]