79 matches
-
în această formă). Uneori, în cartea sa amintită, H.-R. Patapievici folosește ca sinonim pentru postmodernitate sintagma de ,modernitate recentă", care nu trebuie să ne deruteze, căci atitudinea de devaluare și scepticism este aceeași. Exegetul se recunoaște ,ca un modern tulburat" (p. 446), dar nu acceptă ca această situație să fie echivalată cu atributul de postmodern. Pentru H.-R. Patapievici, ,postmodernitatea este o viziune despre lume care afirmă în chip tare adevărul următoarelor trei propoziții:(?) nu există o realitate esențială (altfel
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
mai fie modern. De aceea, decât să fii postmodern, mai bine să fii modern. Iar decât să fii modern pur și simplu, mai bine să fii un modern conștient de răul aflat la pândă în formula modernității, adică un modern tulburat" (p. 451). De ce am insistat puțin pe modul lui H.-R. Patapievici de a înțelege raportul dintre modernitate și postmodernitate? Pentru că avem nevoie de el ca termen de raportare pentru ideile lui Ion Bogdan Lefter din volumul său Recapitularea modernității
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
încerca să-și aducă aminte mecanic coregrafia. M-aș fi simțit mai stăpân pe mine într-o mașină care derapează pe gheață sau într-o parapanta căreia i s-a închis o aripă. Amalia își amintește că eram atât de tulburat, încât îmi vedea zvâcnind mușchii fetei. Din fericire, mi-am găsit un sprijin în privirea ei și așa am reusit sa nu cedez tentației de a fugi mâncând pământul. Ironia este că publicul n-a citit toată această agitație. Au
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
putere, scut si-mbarbatare. 6 1. O, Doamne, blând Îmi fii, nu ma mustra, Și nu mă pedepsi-n mânia Ta ! 2. Mă ofilesc, ai milă ! Iată, plâng Și oasele Îmi tremura, se frâng. 3. Mi-e sufletul cumplit de tulburat... Tu, până când, o Doamne ? M-ai uitat ? 4. Întoarce-Te, fa-mi sufletul ușor ! Mă mântuiește ! Fii Îndurător !... 5. Căci morții nu Își mai aduc aminte De Tine, să Te laude, Părinte... 6. M-am istovit de suferință. Gem Întreaga
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
identitatea umană, în general, este primejduită de ridicole parcelări în numele ideologiei de grup, e evident că nu va înțelege nici patetismul sfâșietor, complexitatea și expresivitatea acestei cărți în care autorul se consideră parte a dramei - vă amintiți: "Sunt un modern tulburat"? -, și nu judecător al ei. Procesul de intenție este atât de rău ascuns și argumentația "conjuraților" atât de aproximativă încât la încercarea de a le sistematiza am constatat că n-am rămas pe hârtie decât cu câteva generalități și câteva
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
oameni. Ne strecurăm fiecare printre socluri și vizitatori, ne ciocnim unul de altul, ne privim cu complicitate... Sîntem toți, se pare, victimele aceleiași obsesii: Moore Încerc să-mi explic de ce atîtea zile mă reîntorc mereu aici, de ce sînt neobișnuit de tulburat. M-am întîlnit la Moore se pare cu ceea ce întîlnești în artă la intervale mari de timp, cu marea frumusețe, devastatoare, dureroasă,înfricoșătoare... De la deschiderea acestei expoziții intru la Dalles cu impresia că pășesc pe ușa grea a unei catedrale
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
termeni estetici: „Nu țărănesc sau nețărănesc, ci artă sau neartă”. Dar gustul criticului rămâne în limitele tradiționalismului sau ale realismului rural pe filiera ardeleană Slavici-Agârbiceanu. Ce mai răzbate până la noi prin publicistica literară a lui Ilarie Chendi, din atât de tulburatul an 1907, pe care îl asociem automat în memorie cu mult invocatele răscoale țărănești? Mi se pare destul de surprinzător să nu găsim prea multe referințe la drama socială ce a izbucnit atunci, fie din lipsa de interes al criticului pentru
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
și după o vreme, când am intrat iar printre case, erau numai steaguri românești, oriunde te uitai. Am ajuns la casa noastră, am căutat-o pe mama, dar n-am mai găsit-o, mama nu era nicăieri. M-am trezit tulburat și i-am povestit mamii visul, ea m-a sărutat și s-a întristat: «Știe numai bunul Dumnezeu ce se va în-tâmpla cu noi», a zis, adunând de prin casă câte ceva pentru drum”. Cu doar câteva haine și lucrurile puse
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Vreme de peste 23 de ani, lichelele, mercenarii, veleitarii, holocaustologii, măsluitorii și făcătorii de istorie - din ce în ce mai numeroși și mai agresivi - au atacat în permanență, „la baionetă”, România, adevărul istoric, documentele, mărturiile trăitorilor și mărturisitorilor de bună credință ai unor întâmplări din tulburatul nostru trecut, mai ales cel „modern” și/sau „recent”. Și, lichelele sunt numeroase! În acest păienjeniș ostil românității, dar slugarnic față de noii învadatori ai Țării, profesorul Buzatu a devenit o atentă santinelă a Neamului Românesc. Cu înțelepciune, cu argumente și
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
cît le place pictorilor să vorbească despre partea comercială: ai vîndut în străinătate" Nu. Cu prilejul expozițiilor de-acolo n-am vîndut și îți voi spune îndată de ce. În schimb, am vîndut străinilor aici, în atelier. Expoziția de la Paris, din tulburatul an 1989, era constrînsă vamal, așa că totul trebuia să se reîntoarcă. Cea de la Veneția, de anul trecut, s-a întrupat din suita de "Uși celebre, uși umile", care era deja proprietatea unei firme. Lucrările nu-mi mai aparțineau. Știu dintr-
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
soare. Primitor, deschizi malurile apelor curgătoare În ape ți se joacă - mici și mari-pești argintii Pe margini - minunate șiraguri, vesele izvoare Prin clipocit răspunzi tu râzând, cetelor hazlii. Uneori, afluenți năzuroși cu preaplinul pasager Te obligă vremelnic să-ți ieși tulburat din vad Clocotește atunci străfundul nămolos, stingher Până-ți aduni apele din nou, trecute ca prin iad. După zile-ntunecate ajungi la liniștea supremă Când îndrăgostiții visători plutesc deasupra ta Știu o noapte ireală, când împodobită cu diademă Luna cobora
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
Oamenii ca noi nu pot fi criminali, Victore. Bețivi, curvari, cartofori, chiar și hoți, da. Dar criminali, niciodată! Tălparu se opri, așteptând parcă aplauze. Își turnă din nou în pahar, sorbi puțin, pregătindu se să continue, dar se opri brusc, tulburat vizibil: Victor, alb la față ca varul, îl prinse puternic de umăr, privindu-l cu o ură disperată. Ai știut totul, domnule Tălparu! Ai venit să te consolezi sau să te convingi că există cineva mai ticălos decât tine, nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aceeași privire, aceleași gesturi, dincolo de ceea ce suportă însăși femi nitatea, lucruri care îl tulburaseră, de bună seamă, și pe Vronski. Lui Lev Nicolaevici Tolstoi îi scăpă pipa și mâna îi alunecă olimpian pe lângă piciorul șezlongului. — Dumneata aici? se bâlbâi vizibil tulburat auto rul în timp ce-și culegea pipa umezită de iarba dimineții. — Chiar eu, chiar eu, zâmbi cu subînțeles Anna în timp ce-l privea pe autor cum își ridică pipa umezită de iarba dimineții. — Ce de timp a trecut... Cu ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dezlănțuite, rămăseseră nemișcați și lăsaseră marea de oameni să dea năvală peste ei, iar când valul se retrăsese erau tot acolo unde fuseseră, ca resturile unor epave purtate de curent și azvârlite la mal. Că, desigur, Bill fusese atât de tulburat, Încât nu mai rostea decât câte-o vorbuliță, dar că avea să-i treacă destul de repede și că o să redevină același lăudăros arogant. Ar fi vrut să-i spună lui Mick: știi ceva, am trecut peste asta și, la urma
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar devine de un dinamism neomenesc, de-ar fi să-l imaginăm pesimist, optimist, realist, cum se autocaracterizează, "în orice clipă" (295). Înțelege și apolitismul lui Eugen Simion și civismul sau angajarea politică a altora. Nu-l desparte pe "modernul tulburat" Patapievici de postmodernul liniștit Lefter. Admite dialogul dintre ortodoxie - atenție: nu ortodoxism - și liberalism. Dar cum se face că un spirit integrator ca al său devine și exclusivist? De pildă, cu genurile literare: "e acum vremea eseului și a prozei
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
Ofer?, întreabă ea, pufnind batjocoritor, cu fața îngropată în palme, în timp ce ochii i se rotesc goi prin aer. Nici măcar nu-l cunoști. Nici nu ai vrut să-l vezi. Cine e Ofer pentru tine? Numai cuvinte. - Nu, nu! zice el tulburat și începe s-o scuture cu putere, iar capul Orei se clatină înainte și înapoi. Nu. Știi că nu mai e așa. - Dar nu ți-am spus decît cuvinte. - Spune-mi, nu ai, din întîmplare...? - Ce? - O poză cu el
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
Furia lui arată tensiunile tot mai mari dintre sectorul tehnologic și Guvern. Declarația vine după o serie de dezvăluiri despre programe de supraveghere create de către agenții americane de informații, cum ar fi NSA, scrie Mediafax. "De aceea sunt atât de tulburat și atât de frustrat de informații despre comportamentul Guvernului american. Atunci când inginerii noștri muncesc fără încetare pentru ameliorarea securității, noi ne gândim să protejăm împotriva unor infractori, nu împotriva propriului Guvern", a mai subliniat Mark Zuckerberg.
Fondatorul Facebook se plânge de SPIONAJ. L-a sunat pe Obama by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/54602_a_55927]
-
aduce noutatea: dezvăluirea unei personalități cu prețul estompării alteia. În volumul O lume pe dos, sacrificatul e Ovidiu Nimigean, iar privilegiatul e Paul Miron. Întrebările primului sînt fățișe și necomplezente, răspunsurile așijderea. Tema principală e viața lui Paul Miron în tulburatul secol XX. Purtate la Freiburg și la Vama Veche - cele două locuri unde cei doi s-au întîlnit în anul 2004 -, convorbirile au aerul unui taifas ținut la un pahar de vin, cu depănarea unor amintiri menite a risipi cîteva
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
intrare în Franța, va veni, probabil, în iulie), nu mă uitați: am nevoie (mare) de reviste și cărți (când au să înceapă s-apară). Cu drag, Mircea * [Paris], 10 oct[ombrie] 1991 Dragul meu Gabriel, Am fost peste măsură de tulburat de scrisoarea venită, de ce să n-o spun? - cam neașteptat de la tine. Noi nu prea ne-am scris, până în august ș19ț89 n-a fost nevoie, ne vedeam, practic, zi de zi, apoi, după ianuarie ș19ț90, am mai apucat să vorbim
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
zic?! Parcă te cunosc de când lumea și totuși,... enigmă. - stii că mi-e foame? - și mie! Vai de capul meu, am uitat... A sunat Yanina. - Daca aude c-am fost în brațele tale... - Gelozie? - A, nuu... - Atunci? - am intrebat eu tulburat. - Mi-a fost... Cum să spun? - Iubita? - E, si cu tine, iubita? Ți-e gândul doar la prostii? - Atunci? -... Un fel de sora mai mare și cu mintea la purtător. Eu, una veșnic mai visătoare. Nu ți-a zis: vezi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
face cu un răstimp de peste două decenii (anii 40 - 60 ai veacului trecut), supraîncărcate, și supratensionate, de transformări politice și sociale, marcate de mari drame colective și individuale, printre care (și prin care) firul vieții continuă să curgă - stăvilit adesea, tulburat continuu, meandric, chiar chinuit, dar misterios și fascinant, ca pretutindeni, și ca întotdeauna (de nealterat, în esența lui intimă, în esența lui ultimă, definitorie). Ceea ce surprinde plăcut (și devine foarte productiv, în plan literar-estetic) este tocmai această capacitate a lui
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
în căutarea copilului. Îl striga pe nume, răscolind desișurile și toate văioagele unde credea el că l-ar fi putut afla. Se întorcea la o bucată de noapte, cu mâinile goale, năuc și plin de furie. Văzându-l atât de tulburat, starostele îi interzisese să mai părăsească tabăra. Nu mai avea voie să plece singur mai departe de câteva zeci de metri de corturile în care dormeau. Unde, Dumnezeu, o fi Burcilă? se întrebă el mirat la un moment dat. Inițial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Boticelli și aproape Îmi dăduseră lacrimile. Eram cuprins acum de același sentiment ca atunci. Simțisem o empatie, o afinitate atât de copleșitoare Încât a trebuit să-mi opresc cu mâna tremuratul bărbiei. „Ceva s-a schimbat“, mi-am spus tulburat și mi-am Îndepărtat privirile de la fața lui Akemi, privind afară, pe geamul taxiului. În depărtare se zărea hotelul zgârie-nori, la unele ferestre era aprinsă lumina, altele erau cufundate În Întuneric, alcătuind un fel de mozaic ce părea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lucrători câți număra singulara așezare experimentală, apoi ieșiră din navă în frunte cu comandantul Felix S 23. La picioarele scării, asudat de nerăbdare, îl aștepta responsabilul satelitului, tov. Roșca 7. — Bine c-ați mai venit, măi tovarăși! le spuse vădit tulburat tov. Roșca 7, repezindu-se spre ei și urmat cu firească emoție de grosul celorlalți. Într-o clipă, oameni și roboți se îmbrățișară, simțind că dincolo de granițele aparente între om și mașină trăiesc împreună sentimentul înălțător al aparenței la aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
timpul trece, Vrem să fie mereu în agora. Îmi privesc cu drag degetele mele, Care au plantat ai Zlatnei molizi, Din care nu mai sunt nici surcele, În anii când ochii îmi erau timizi. Iar voi, picioare obosite, Care ati tulburat Arieșul, Tremurați astăzi slăbite, Cănd înflorește măceșul. Referință Bibliografica: Veniți, amintiri! / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul ÎI, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VENITI, AMINTIRI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341456_a_342785]