249 matches
-
felii de viață, chipuri ale existenței banale, aparent lipsite de orice miză. E drept, de cele mai multe ori, ele conțin un final vag exemplar, o mică perlă de inteligență practică, dar de cele mai multe ori aceasta nu reușește să salveze impresia de ușurătate, de anecdotică, de lipsă de conținut care domină ansamblul. Unele dintre situațiile descrise în aceste proze foarte scurte circulau pe vremea comunismului sub forma unor povești orale, la limita bancului. Ilustrativă este în acest sens povestea bătrînei care, la ieșirea
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
articolul Un cuvânt, publicat în "Arena". În calitatea de editor, d-na Elenă Zaharia-Filipas este deosebit de atentă la argumentele pentru atribuirea textelor, ceea ce presupune descifrarea pseudonimelor, se referă mereu la cercetătorii care au premers activitatea domniei sale în acest domeniu, combate ușurătatea atribuirii de către autorii volumelor de Opere, de la Editură Dacia, din 1978, Mircea Vaida și Gheorghe Sprinteroiu, a unui articol din "Facla" din 31 martie 1912, semnat cu inițială V., ca aparținând lui Ion Vinea, deși el încă nu debutase la
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
gît, lăsându-mi/ pe emoții curate, aproape neîncepute, urme groase de labe literare.)" Ce se poate spune azi, după toate re-make-urile cu care ne-au obișnuit poeții anilor '80, e că Geo Dumitrescu pare mult mai aproape de avangardă decît de "ușurătatea" tinerilor lunediști. La el mînia cu care privește înapoi nu s-a decantat încă într-o grațioasă melancolie a descendenței. Nu se întrevede niciodată relaxarea, farsa benignă pe care o întîlnim de pildă în Levantul. Nici umorul gros, șugubăț din
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
uneori... deloc. Și aceasta din motive precumpănitor extraculturale. Oricît interpretarea unui personaj complex, compozit, vădind mobilități și slăbiciuni precum Nae Ionescu, nu pooate fi scutită de o normală basculare, id est de felurite obiecții pe care nu le respingem cu ușurătate, să admitem că asupra lui apasă un stigmat politic. Un stigmat accentuat, așa cum am menționat mai sus, de demonizarea la care l-au supus deopotrivă cele trei dictaturi succesive pe care le-a cunoscut România în veacul al XX-lea
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
apare, Voința de putere. Poate fi așezat, am spus și altădată, în rând cu Grobei, cu Rogulski, cu Minda și cu celelalte mari personaje ale lui Breban, deținătoare de stare civilă în proza românească. Acest Mârzea, care lasă tuturor impresia ușurătății, a nepăsării, a trăirii numai în orizontul clipei, nutrește în ascuns un mare plan, un proiect maximalist de construcție, acela de a crea un om cu destin. Nu de a se crea pe sine ca om cu destin, ci pe
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
mai puțin delator, după orice definiție a bunului-simț. Blamat sau nu, Regele și nu Lambrino va încasa milioanele promise de statul român! Această jenantă istorie de familie aruncă asupra noastră, a tuturor, vălul păcatului și al rușinii. Acceptăm cu inexplicabilă ușurătate capriciile mai-marilor zilei, ne ploconim la modul răsăritean în fața a tot feluri de simboluri găunoase - fie ele case regale, partide sau doctrine (nu vreau să spun că nu există case regale, partide și doctrine onorabile!) Înghițim pe nemestecate papara autoritarismului
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
chiar cînd răul se insinuează, el trece repede, ca un vis urît. Pe măsură ce personajul întinerește, femeile de pe stradă îi întîrzie pe retină, îi fură ochii cu rotunjimile lor. Tod zăbovește din ce în ce mai mult în paturile asistentelor, ca doctorul Tomas din Insuportabila ușurătate a ființei - indiferent, grăbit, curios ca un colecționar -, dar o iubește, nu se știe de ce, doar pe Irene. Mai tîrziu (de fapt, mult mai devreme) o iubește pe Herta cu care se și căsătorește. Omul cu o mie de fețe
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
mai buni militari ai împăratului/ se tem de un măr/ rușinea o să ne facă mâine/ să ucidem mai mulți oameni". Rareori te simți purtat atât de liber de directețea și nonșalanța versurilor unui poet care scrie despre orice -cu o ușurătate a limbii nu și a ființei impresionantă -, fie că e vorba de un poem de dragoste, despre o seară de lectură, o întâlnire pe stradă, o discuție cu prietenii sau de căderea unei dictaturi, de antisemitism sau de 11 septembrie
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
se face din această amăgire celor tineri și neîntăriți cu inima 93. Cuviosul Isaia Pustnicul enumeră patru pricini care duc la curvie: Prin patru lucruri sporește curvia în trup: prin dormirea la un tânăr (tânără), prin mâncarea pe săturate, prin ușurătatea în purtări și prin împodobire 94. Alteori, supărarea ta din partea curviei vine de la gândurile tale împotriva aproapelui și de la judecarea lui. Dar și de la familiaritatea îndrăzneață cu cei care ți-am spus să nu ai această îndrăzneală 95. Trândăvia sau
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
necuviincioasă și provocatoare, lectura și vizionarea unor materiale instigatoare (erotice); dansurile, cântecele, reprezentări artistice obscene și imorale din literatură, pictură și cinematografie; vorbele, glume, cuvintele ușuratice sau triviale 114, gândul pătimaș, neglijența rugăciunii, nepăzirea simțurilor, conversațiile prea intime cu femeile, ușurătatea în purtări, lipsa unei educații sănătoase, contactul cu cei stăpâniți de această patimă, împodobirea hainelor, parfumurile, dresurile și privirile cu iscodire. Dresurile sunt, în viziunea patristică, un alt mod de a atrage spre pofta trupească, ele constând în aranjarea părului
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Ion Simuț Alt viciu evident în construcția canonului de la „Aula” e neglijența sau ușurătatea de a încredința susținerea numelor mai noi, din contemporaneitate, tocmai unor critici foarte tineri, lipsiți de autoritate deocamdată și incapabili să ofere altora legitimitate. Critici tineri, fără suficientă experiență, sunt puși în situația de a da girul unor scriitori relativ
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
nu se inventează nici de către un critic, nici de către un editor, ci se constată, în prezența lui obiectivă, materializată la intersecția mai multor conștiințe critice. Modul în care s-a construit această colecție, neîncheiată, dar rău începută, arată ambițiile și ușurătatea gândirii critice care îi stă la bază. Desigur, dacă s-ar fi numit fără pretenții altfel, de pildă, „Micromonografii”, colecția (fostă „Canon”) nu ar fi suscitat și justificat aceste discuții. Dar, dacă se recomandă, extrem de aventuros pentru dotarea precară pe
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
traduire...). Mi-a vorbit de surâsul meu "gentil", de "humorul tău, atât de diferit de al meu". Mi-am păstrat cumpătul și am zâmbit cu îndoială când el a exclamat: tu es un grand écrivain. Mi-am amintit cu câtă ușurătate oamenii generației mele își lansau unii altora: "Bătrâne, ești un mare poet!", etc. Voioasă (în ironia ei) îmi păruse o formulă inventată de Lucian Raicu: "Posteritate durabilă!", când ciocneam paharele... Paruit m-a bucurat cel mai tare vorbindu-mi despre
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
se situa ușor și confortabil Încă de la Început În interiorul universului narativ. Atât acțiunea, cât și finalitatea ei sunt ușor de Întrevăzut Încă din primele pagini care conturează angoasa primară a personajului principal. De altfel, aici stă toată miza volumului, această ușurătate fiind atât potențialul punct de criză, cât și posibilul mod de salvare: dorința adultului de a reevalua relația cu mama care la părăsit pentru a căuta o soluție pentru viața lipsită de consistență, plină de aventuri și marcată de nevoia
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
înțelesese adâncimile, Ioviță i-o repeta flatat în timp ce eu notam într-un carnet enormitățile emise de instructor. Alcătuisem o prețioasă colecție de expresii idioate, de aberații logice, de cogitații primitive, colecția mea pe care, din păcate am aruncat-o cu ușurătate odată cu plecarea mea de la Nucet - când își sfârșea rechizitoriul Ioviță se ridica, își pipăia decent prohabul, mai arunca asupra noastră - a lui Tinel în speță - vreo câteva săgeți otrăvitoare, își controla Pobeda de la mână și o zbughea la gară, fugea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
soț cu mult mai vîrstnic călătorea adesea prin străinătate de unde-i trimitea epistole fierbinți, punctate cu puseuri de-o maladivă gelozie.(...) Era fermecătoare, spirituală, fremăta de viață, trăia în miezul vieții mondene notată cu atîta acribie de Claymoor.(...) Cu toată ușurătatea cu care și-a jucat destinul, mărturisesc jenat că o mai iubesc și astăzi". în felul acesta, prozatorul se predă fără condiții poeziei... Hotărît lucru, Constantin Mateescu aparține clasei de scriitori incompatibili atît cu regimul comunist cît și cu cel
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
încă/ C-am luat bilet de-a trie.// C-am plecat de dimineață/ Cu un taler și doi groși.../ și de gât cu blondă Milly,/ C-ochi albaștri, buze roși." Este vorba de o stare de grație, de o fericită "ușurătate a ființei" , datorită cărora cuvintele vin parcă de la sine și orice îndrăzneala stilistica are farmec: "Ultima fecioara din bloc/ a trecut prin mine că prin foc/ fără s-o ardă nimic/ fără s-o doară/ decât alunița de la subțioara." (Anestezie
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
Andreea Deciu Insuportabila ușurătate a ființei este, poate, cel mai trist dintre românele lui Milan Kundera. Trist că tip de meditație asupra soartei făpturii omenești, ca mod de a concepe o biografie a personajelor, si mai ales, ca fel de a combina evenimentele astfel
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
Ea aleargă în permanență, abandonează, părăsește, înșeală, cu o disperare stranie, care o face la fel, daca nu mai nefericită decît Tereza. Dacă viața Terezei stă sub povară fidelității și a răspunderii pentru fiecare gest și faptă, a Sabinei e ușurătate absolută. Pictorița plutește pe deasupra evenimentelor, a oamenilor și a locurilor, de nimic nu o leagă definitiv ceva. În clipa în care amantul ei elvețian, Franz, isi părăsește familia pentru a fi împreună cu ea, Sabina dispare, minata de vocația unei noi
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
pe deasupra evenimentelor, a oamenilor și a locurilor, de nimic nu o leagă definitiv ceva. În clipa în care amantul ei elvețian, Franz, isi părăsește familia pentru a fi împreună cu ea, Sabina dispare, minata de vocația unei noi trădări. Revelația acestei ușurătăți insuportabile a ființei ei Sabina o are într-un cimitir, la scurt timp după ce află de moartea lui Tomas. În fața unei gropi peste care cineva aruncă un pumn de țarina, astfel parcă poruncindu-i celui mort să nu se mai
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
află de moartea lui Tomas. În fața unei gropi peste care cineva aruncă un pumn de țarina, astfel parcă poruncindu-i celui mort să nu se mai întoarcă niciodată, să rămînă pentru vecie în pămînt, Sabina își descoperă propria singurătate. Trădările, ușurătatea, fugă ei permanentă au rupt-o de orice, lăsînd-o pradă întîmplării. În cimitir, spațiul ultim al singurătății, nestatornica se căiește. Franz este perechea Terezei: chiar și părăsit de Sabina, el își va duce viața cu ea. Tot ce face e
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
le atribuie (eronat) femeii care l-a părăsit. Ce e interesant la eroii lui Kundera este ca se încrucișează între ei, că fac, într-un fel, schimb de materie identitara. E un schimb imposibil, însă, care îi distruge inevitabil. Insuportabila ușurătate a ființei este o carte despre decizii, alegeri și erori. Despre greșeli grave, de nerăscumpărat, si totusi în același timp de neevitat. Căci ele sînt comise de indivizi care trăiesc într-o lume, încolțiți însă permanent de umbrele celeilalte. Nu
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
termenii lui Kundera, care la un moment dat în român izbucnește pe neașteptate, identificîndu-se pe sine în toate personajele, nu știu nici în ce măsură, unii dintre noi, nu ne recunoaștem, la rîndu-ne, în balansul dintre aceste două lumi. Milan Kundera - Insuportabila ușurătate a ființei, traducere de Jean Grosu, Editura Univers, București 1999, 310 pagini, preț nemenționat.
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
ianuarie 1882, îi și mărturisea "Asculta, dragă, toți mi-au interzis ca să-ți scriu, căci ziceau că purtările tale șunt nedemne pentru un răspuns din partea mea". (Se pare că, după incidentul Caragiale, Maiorescu însuși i-a atras atenția poetului despre ușurătatea totală și depravarea Veronicăi). Corespondență dintre cei doi amanți a continuat totuși, inclusiv deplasările ei la București, el plîngîndu-se, la 21 februarie 1882, că are "o cumplită nevralgie la cap". Dar ea tot insistă, inclusiv vorbind de căsătorie. Încît, la
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
Cosmin Ciotloș La sfârșitul lecturii, cartea aceasta a lui Vlaicu Bârna vădește un fapt paradoxal: deși debordează de întâmplări cu scriitori d’antan, ea nu are acea ușurătate atât de specifică memorialiștilor din branșă. Bârna e, dimpotrivă, foarte serios în ceea ce face. Nu spun că i-ar lipsi umorul (pentru că nu-i lipsește!), ci doar că amintirile sale par alimentate mai degrabă de un instinct al istoricului (sau
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]