3,106 matches
-
pe mulți părinți să renunțe la bătăile zilnice aplicate odraslelor, fiindcă nu... Mă rog, detaliile sunt dureroase... Dar trebuie spus - zicerea-șablon a mai tuturor reporterilor tv - că vorbele și sinceritatea președintelui țării au avut ca efect imediat un oftat de ușurare care a străbătut meleagurile patriei de la cele mai simandicoase instituții de învățământ până la dărăpănăturile de prin unele sate cărora domnul ministru Miclea le jignește spunându-le școli... Ministru am zis? Apropo: ia uite-l pe domnul Nicolăescu, proaspăt uns, declarând
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
am semnat și care urma să fie semnat și de reprezentanții guvernului. Aceștia, din motive necunoscute mie, au întârziat, tărăgănând până când s-au depășit datele fixate în protocol. Care în consecință, a devenit caduc. Punct, un mare punct! Și o ușurare pentru mine, fiindcă, între timp, pe neașteptate am intrat în posesia ultimului testament al lui George Enescu, din 1957, care le anulează pe toate cele anterioare acestei date. Am fost astfel scutită de părerile de rău care m-ar fi
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
blog. Mă surprinde în continuare lipsa de reacție a românilor. Dacă asta nu e motiv suficient pt o Piață a Universității, atunci țara asta își merită soarta. Bucurenci, ufff- ul tău este insuficient de explicit: eu cred ca e de ușurare E un ufff la două capete, dar nici vintul băsescu n-a durat prea mult. În Delta ce mai zice vîntu? de-a dreptul incredibil. Asta chiar că n-aș fi prezis.. Nu cred că lucrurile vor rămâne așa. Nu
Voiculescu a desfiinţat CNSAS-ul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82890_a_84215]
-
satisfăcută, iar impresiile pe măsură...numai că, surpriză cea mai mare pentru mine, a fost prezentă ta, acolo, în acel mediu...un adevărat coșmar, dar azi, când am venit la serviciu și am citit articolul, “you make my day”!!!! ce ușurare! Bon, între egoismul extrem și altruismul extrem, omul real își găsește calea lui proprie în funcție de personalitate, mediu, educație și multe altele. Cu siguranta, “Gaia” a devenit sau va deveni, în cel mai scurt timp, stilul de viață al unor hedoniști
M-a luat Gaia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82997_a_84322]
-
vieții mele să vină clipa în care un tânăr îmi va spune calm și limpede un lucru la care eu nu m-am gândit niciodată. O idee pe care n-aș fi putut s-o concep. Un altceva. Îmi imaginez ușurarea, împăcarea din sufletul meu, când mă voi așeza în ultima bancă, așa cum se întâmplă într-o povestire a lui Crohmălniceanu, și voi încerca să înțeleg...
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
oglinzii, imaginea trupului dumneavoastră capătă volum și se desprinde de cristalul oglinzii, venind spre dumneavoastră. E ceva îngrozitor, îngrozitor, îngrozitor. În jurul meu se întrețesuse o atmosferă de neliniște, care mă sugruma. Cea mai cumplită durere ar fi fost atunci o ușurare pentru mine, pentru că nu era durere, ci spaimă, o spaimă îngrozitoare, sufocantă. Celălalt eu al meu s-a apropiat de mine și s-a așezat acolo, unde sînteți dumneavoastră acum, pe scaunul acela, în fața acestui fotoliu... S-a așezat, și-
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
zi plină de confesiuni în ceea ce privește creația noastră literară, speranțele de a continua �a exprima mereu viața", orice s-ar petrece în lume, mai ales acum după anii grei de experiență a scrisului, după care se simte parcă un fel de ușurare în a lua în piept munca la o nouă carte. Această luptă cu scrisul mi se pare singura cale de a gândi și a ajunge dincolo de gândire și simțire, încât chiar dorința publicării și a succesului devine secundară. Scriind, vreau
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
cu mitraliera în noi. Dar eram, parcă, sub anestezie. Dacă am trăit o ficțiune atunci, eu am luat-o în serios. După ce ne-am despărțit, am umblat o vreme pe străzi, nu m-am dus acasă. Eram amețit de o ușurare pe care nu mi-o pot aminti fără o strângere de inimă. Mă simt, cum să vă spun? ca un strigoi întors în ruinele unui miracol. - Judecând retrospectiv, ce credeți despre modul cum v-ați petrecut anii 1990-2002? Ați procedat
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
așa mi-ar fi prea mult. Iar de suportat mi-s în stare să suport orice. Chiar și pe mine. Probabil mi se trage de la cele trei demolări succesive. Este posibil ca următoarea și cea definitivă, să fie chiar o ușurare... Sunt convins că pricepeți la ce anume mă refer! - Sincer: pentru dumneavoastră a însemnat ceva anume Revoluția din Decembrie '89? - Enorm!! De unde mai prindem noi o revoluție transmisă în direct, ba chiar și la televizor? - Vă construiți greu personajele? Ce
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
noastre", căreia, așa cum scrie Imre Kertész în Fără destin, "zidurile strîmte ale închisorilor nu îi pot trasa o limită." Grație acestei facultăți atribuite inocenței copilărești, concepute ca o sursă spirituală, Kertész poate scrie că este posibil să găsești "pacea, liniștea, ușurarea", chiar și în infernul de la Auschwitz. Grație faptului că a știut să-și păstreze această inocență, i-a fost posibil să reziste și în noile condiții de existență impuse imediat după întoarcerea sa de la Auschwitz. În asta constă diferența dintre
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
Identität). Și de altfel, cine sunt eu? Dar cine poate să știe?" La Imre Kertész "creația" țîșnește din "superfluul vieții", din "inutilitatea" scriiturii. Acest lucru îi permite "să continui să trăiesc viața mea de netrăit" și "să găsesc pacea, liniștea, ușurarea". Astfel, el poate trage concluzia că în "superfluul vieții" rezidă bogăția sa, "sursa eventuală a creației" unde "se manifestă singura mea existență demnă de acest nume". Este etica implicită, indescriptibilă a experienței de la Auschwitz, a cărei lecție nu a fost
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
Berlin, am cunoscut nu demult interpreți de operă. Dând mâna cu ei și fiind prezentată ca muzicolog, au zâmbit politicos și neîncrezător totodată. Cineva a precizat că sunt și pianistă. Fața celorlalți s-a luminat brusc, și un suspin de ușurare a însoțit o adevărată efuziune de prietenie. Eram de-a lor. Indiferent că aș fi putut fi o pianistă execrabilă...) În cercuri intelectuale românești, muzicologul nu poate impresiona prin nimic: cărțile sale sunt rareori (sau deloc) citite, de teama jargonului
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
degradeurile dintre ele extrem de transparente, reducerea la un numitor comun a echivalat, de fapt, cu eliminarea unor elemente absolut subiective care nu-și aveau loc într-o operă științifică de anvergura acestui D. Pentru a nu mai aminti și de ușurarea operațiunilor de tehnoredactare! D. este o lucrare de referință care îngemănează calitățile unui manual cu ale unei enciclopedii. Credem că după epeuizarea celei de a doua ediții, Editura Nemira ar trebui să ia inițiativa traducerii D-ului într-o limbă
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
al treilea mileniu ( sună rotund, parcă am mai auzit) cu patru bravi bătrâni pe umeri de salariat și cu un plăpând fond de pensie, care mai și dispare scurt, precum cursurile de apă, în peșteri. Ă ne gândim numai ce ușurare bugetară am resimți când ar rămâne doar trei, nu zic doi sau doar un singur pensionar pe cap de om muncitor. Ce vremuri senine, ce promisiune de belșug Iar dacă istoria nu ne e chiar de folosul scontat, să ne
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie, fără degete, ca de schilod, m-am repezit spre ea pofticios, ahtiat, nerăbdător. Am simțit ușurarea sufletului care începea să iasă din trup și m-am trezit (pentru orice eventualitate!) ca să nu mor din cauza visului. M-am trezit cu ușurare; dar și cu părere de rău că experimentul nu fusese dus până capăt" (p. 116). Caiet
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
roșie, fără degete, ca de schilod, m-am repezit spre ea pofticios, ahtiat, nerăbdător. Am simțit ușurarea sufletului care începea să iasă din trup și m-am trezit (pentru orice eventualitate!) ca să nu mor din cauza visului. M-am trezit cu ușurare; dar și cu părere de rău că experimentul nu fusese dus până capăt" (p. 116). Caiet de citire și de caligrafie e o carte compusă, recompusă și inegală, un soi hibrid de jurnal - eseu - confesiune. De aici, pe lângă o nostalgie
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
decât acestea. Că moartea mucenicilor e imbold pentru credincioși, îndrăznire pentru Biserici, întărirea creștinismului, surparea morții, dovada învierii, batjocura dracilor, învinuirea diavolului, învățătură de filosofie, îndemn pentru disprețuirea lucrurilor din lumea aceasta, cale pentru dorirea bunătăților ce vor să fie, ușurare în nenorocirile ce vin peste noi, temei de răbdare, prilej de stăruință, rădăcină, izvor și mamă a tuturor bunătăților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfânta mare Muceniță Drosida și despre aducerea aminte de moarte, II, în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de petreceri și de distracții, disprețuiești banii și dorești petrecerea cea din ceruri. De ești bolnav, pătimirile mucenicilor îți dau temei de mare răbdare. De te sugrumă sărăcia, de vine peste tine un alt necaz din cele mari, ai îndestulătoare ușurare a tuturor necazurilor care te-au cuprins dacă te uiți la grozăvia chinurilor suferite de aceia”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfânta mare Muceniță Drosida și despre aducerea aminte de moarte, III, în vol. Predici la
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
celelalte mii și mii de patimi sufletești. Am scăpat de încercările celelalte, să căutăm acum să le biruim pe acestea. De aceea v-am amintit de necazurile vremurilor acelora, pentru ca cel care îndură un necaz acum să ia de acolo ușurare; iar cel care n-are nici un necaz, pentru că nu are de luptat împotriva primejdiilor acelora, să lupte, cu râvnă mare, împotriva gândurilor păcătoase”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Iarăși, la aceleași cuvinte: << Dar având același duh al credinței, precum este
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
al doilea rînd față de publicul lor, adică față de acei cititori cărora asemenea cărți le-ar fi prins bine dacă ar fi știut că ele există. În fața Dicționarului de termeni filosofici ai lui Constantin Noica încerci simultan un amestec de uimire, ușurare și umilință: uimire, întrucît e uimitor că numai doi oameni au putut să facă așa ceva; ușurare, fiindcă e o ușurare să știi că avem în cultura română un instrument de lucru atît de complet ca cel pe care Florica și
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
prins bine dacă ar fi știut că ele există. În fața Dicționarului de termeni filosofici ai lui Constantin Noica încerci simultan un amestec de uimire, ușurare și umilință: uimire, întrucît e uimitor că numai doi oameni au putut să facă așa ceva; ușurare, fiindcă e o ușurare să știi că avem în cultura română un instrument de lucru atît de complet ca cel pe care Florica și Marin Diaconu au reușit să-l facă; umilință, deoarece simți prea bine că pentru un asemenea
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
fi știut că ele există. În fața Dicționarului de termeni filosofici ai lui Constantin Noica încerci simultan un amestec de uimire, ușurare și umilință: uimire, întrucît e uimitor că numai doi oameni au putut să facă așa ceva; ușurare, fiindcă e o ușurare să știi că avem în cultura română un instrument de lucru atît de complet ca cel pe care Florica și Marin Diaconu au reușit să-l facă; umilință, deoarece simți prea bine că pentru un asemenea efort întins pe durata
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
împachetați în fracții. atunci și-a părăsit propriul corp și s-a mutat definitiv într-al meu așa că apariția zarurilor rostogolindu-se pe străzi cu fațetele lor înnegrite mărunt cu litere și cuvinte din toate limbile pământului a fost o ușurare și o binefacere pentru toți. după unii chiar asta ar fi fericirea după unii zic după unii - e noapte cu palmele-mi mătur cifrele de pe pleoape și cu patru ochi văd vocala imensă a lunii.
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
altele pentru ochiul clarvăzător. Faptele se petreceau prin 1887, așadar la 13 ani după o altă pagină albă - celebrul capitol XII din Psevdo-kinigheticos, "cel mai plăcut pentru cititor". Rămîne să ne dumerim acum asupra genului plăcerii prezumate: să oftezi de ușurare că s-a isprăvit mai repede cartea, sau să fii lăsat în voia propriei fantezii, ispitit a preface spațiul virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele, în palate cu mii de încîntări"? Structura eminamente barocă a operei înclină
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
Maigret: - Gata! Șefu' e în transă! Necuviinciosul inspector Torrence, care avea totuși un adevărat cult pentru comisar, spunea mai fără menajamente: - Șefu' e dus. "În transă" sau "dus" desemnau o stare pe care colaboratorii lui Maigret o vedeau apărînd cu ușurare. Și ajunseseră să-i ghicească apropierea după mici semne prevestitoare, prevăzînd înaintea comisarului momentul în care se va declanșa criza. Ce ar fi gîndit un om ca Lewis despre atitudinea colegului său francez în orele care au urmat? Nu ar
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]