175 matches
-
făcut să nu se despartă, de fapt, niciodată. Luna. Împăratul Romanilor. Telefonul din 12 iulie. Zîmbetul lui. Teatrul "Radu Stanca", pe care l-a iubit ca un nebun, ca un nebun, ca un nebun frumos și nobil, cu rasă, cu uitătură de prinț rus, alb, pe care nu l-a dat niciodată pentru nimic în lume. Teatrul. Teatrul. Teatrul... "A fi sau a nu fi?", întrebarea celebră și grea a lui Hamlet, rolul cu care Virgil a absolvit școala de teatru
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
zile, cît ar mai fi avut de stat acolo, pentru o sută cincizeci de șilingi. Mai apoi, cînd își putu permite răgazul să-și ia seama ce fel de instinct sinucigaș o îndreptase spre tipul ăla, descoperi că avea aceeași uitătură pervers-lenevoasă marcată de cearcănele premature ale tuturor viciilor și același aer dezabuzat ca Remus. La început nu-i trecuse prin cap asemănarea, bucurîndu-se poate, în naivitatea imbecilă care-i luase mințile, că făcuse o afacere bună: pe lîngă pat se
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
două nopți, cînd au ținut-o ca și sechestrată în patul ăla, cît s-au perindat de cîteva ori pe la ea toți cei unsprezece kosovari, asistați desigur din întuneric de cele patru neveste, care peste zi ar fi mîncat-o cu uităturile alea înecate în dispreț, socotind-o desigur ceea ce se și simțea: o curvă ajunsă în ultimul hal de degradare. Ca proprietară a patului, devenise și proprietatea bărbaților ăia violenți și focoși, sub care trebuia să joace cum i se cînta
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
televizor. Pe două ecrane mari erau proiectate imagini ciudate cu Saddam. Un bărbat în vîrstă, lățos, cu barba mare și albă era căutat în gură, pipăit în cap, întors pe toate părțile. Priveam acest om al peșterilor și nu regăseam uitătura cinică și triumfătoare, arogantă și superioară a ferchezuitului dictator, terorist, criminal... Cu mustața perfect tăiată, cu părul tuns impecabil, cu boneta într-o parte, cu trabucul între degete, cu puterea virilă la vedere. Un animal care a hăituit o lume
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
gingășii, Cum nu-s ale surorilor mezine, îl fac, cu caii săi cei purpurii, Pe Solomon s-alerge după tine, El, care are optzeci de soții Și-o sută șase zeci de concubine. 10 Din ce în ce dibaci la uitături, Când îți contempli Foamea printre gene, Mă-ntreb ce vraci te-a învățat, curtene, Să-ți pui în ochi anume picături, Ce-ți dau vedere bună de o vreme Și agere de tot căutături, încât ai început să-mi cânți
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
Andrei Zanca Maria sta așezată pe dalele bisericii, privind în gol sub șuvițele-i albite, lumea trecea ori intra atrasă de orgă aruncînd o scurtă uitătură, glasuri de copii învolburîndu-se între ogive ziduri înfremătate. duminecă. o ia pe-ndelete printre coline, nori de ploaie umbră de umbră alungîndu-se, liniștea între castani pînă la încremenirea memoriei. așează cu grijă patru cartofi în jar, coliba descrescînd în lumina focului
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
ta dispare. Azi mă răstesc la soare ca la un zeu bătrân, Că-mi face umbra gheară și mi-o îndeasă-n sân. Te așteptam, cu ziua, la câte-o cotitură, S-arunci, ca pe-o fărâmă, spre mine-o uitătură. Scânteia ei de miere să-mi fulgere prin os, Și nu mi-a fost răbdarea, câinească, de folos? Muncesc ograda zilei și o păstrez întreagă, Dar pasul nu mi-e sprinten și mâna e mai bleagă. Mustrarea ta vioaie e
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite ... Citește mai mult Ai revenit pasăre albăîn trupul cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
fi încăput alte idei, alte comentarii; se gîndea că un om cînd se uită la tine, discutînd împreună..., un om care te privește în acest timp, privirea lui depinde de întregul fetii sale a cărei expresie o întrezăresc, pe lîngă uitătura în sine, gura, felul gurii, nașul, cum ți-e nasul, bărbia și restul, ascunse din cine știe ce pricini. Curios, mania lui de psiholog întrecea însuși interesul său legat de o posibilă condamnare. * Felul cum stingea anchetatorul tigarea, turtind-o în scrumiera
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă cîinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament, îmbăloșați după o cățea în călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul". S-ar zice că e un pasaj apocrif din Craii! Fundalul pe care se desfășoară subiectul, cu precădere literar, însă în
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
pe altul. Unuia i-am tras drept în frunte, am precizat eu. Era terorist-milițian, nu încape îndoială. Iar celuilalt i-am tras în inimă. Aici nu mai sunt sigur, dar cred că era securist. Așa mi s-a părut după uitătură. În orice caz, era terorist, deci trebuia să moară” relatează jurnalistul care, de ani de zile, îl acuză pe Ion Iliescu de ascunderea adevărului privind revoluția și teroriștii. Citește mai mult pe
Grigore Cartianu și-a mințit părinții timp de doi ani că a omorât oameni la Revoluție () [Corola-journal/Journalistic/26470_a_27795]
-
nu-mi dau seama exact. Ies din birou și aștept să iasă persoana cu care vorbea șefa. Când să iasă aia, intră alta. Mai aștept. În cele din urmă, șefa rămâne liberă. Intru din nou. Nu-mi adresează nimeni nici o uitătură. Din nou, sparg eu gheața. Mă adresez murăturii cu care vorbisem prima oară, arătând către cealaltă tipă din birou: - Doamna este... șefa? Ridică ochii către mine. Cu scârba cu care te uiți la un rahat cu moț, care ți-a
Coșmar birocratic românesc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20137_a_21462]
-
Makhan urcă pe-un stei. Înainte de toate, eliberează capul acvilei de sub adăpost și netemătoare o țintește cu privirea, îi sărută creștetul, rostind o rugă. Pe loc îi e dat un răspuns, căci Akhnu își împlântă în ochii prietenei sale rubiniul uităturii, apropiindu-și ciocul de fruntea fetei... De pretutindeni se-aude tumult. Călăreții în piei de animale, l-adăpost de viscolul dezlănțuit, iau în goană șerpuitoarele poteci, dau ghes la zbor acvilelor prin scurte și meșteșugite îndemnuri. Păsările amarnic strigă, planează
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
fund, ce ține loc de fântână cu apă de băut pentru trecători, puț lângă care, dacă privește mai cu aspreală și cu interes mărit, vede o pată neagră, singura formă neacoperită de ninsoare, și, dacă își iuțește și mai mult uitătura, [...] descoperă, nu fără uimire, spatele și ceafa unui bărbat îmbrăcat în bundă și așezat la odihnă pe o buturugă. Nu-i poate vedea fața, dar simte că străinul îl așteaptă, acest simțământ îl străbate ca o fulgerare, făcându-l să
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
echipată cu un ultim biscuit muiat în ciocolată, să vi reze spre el. — Auzi... — Aud. — Tu cum crezi că ar trebui să arate un desert care să se nu mească Neva? Ce gust să aibă? Dominique ridică spre el o uitătură verde și clară, care n-avea nimic de-a face cu Neva. De unde să știu eu? Tu ești rusul din familia asta. Cum importul de biscuiți stagnase, Alioșa găsi cu cale să pro testeze împroșcând cu lingurița în restul de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
râd de tine!... Așa era. Câteodată, puteam fi luat un terorist! Nu exagera. Numai că eu nu mă vedeam, cum mă vedeau uneori alții. Că acest jandarm de opereta, nu neapărat din Carmen a lui Bizeț, - era de ajuns o uitătura profesionistă... Cu cele două cuvinte avute în minte, în capul meu zumzăind de idei, puteam trece, în acel Talgo - trenul de mare viteză, ca cel franțuzesc, - un nihilist, un terorist periculos... Numai să-mi fi văzut mie ochii încruntați, concentrați
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
n-a apucat să vadă până la capăt. Cu timpul, fisura se transformă într-o crăpătură, căscându-se pe zi ce trece. Bajnorică, vai de steaua lui, făcuse niște fălci ca genunchii de capră și mai erau și bivolițele alea cu uitături de diavolițe vădane, întristate și lacome, bărbătoase și cu bărbile încleiate de bale și nămol, și tot într-o sâsâială neîndurătoare își legănau capetele romboidale pe sub ușa lui Bajnorică și pe la ferestre, iar de-acum nimic nu-i mai cădea
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
mac. Nu ne-a Întrebat nimic, dar m-a lăsat să cred despre ea cât este de aristocrată, nepunându-mi ,,ce-uri,, vulgare. S-a uitat cu silă la zacusca noastră, iar pe cei mici i-a privit cu o uitătură rea, apoi a Început să citească ostentativ o revistă de literatură care-l avea pe copertă pe Vargas Llosa Într-o fotografie celebră În care râdea cu gura până la urechi. Ar fi vrut să mă provoace, să discutăm despre ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai afla un crucioi lăcuit și înzorzonat cu tot felul de semne cabalistice, având în centru - kitsch dezgustător până la vomă - masca mortuară a lui Eminescu din gablonz auriu. Bazaconia e străjuită de bisnismanul măgurean Marian Munteanu, cu brasardă tricoloră și uitătură de puci. În curtea interioară a Putnei, nimeni din adunătura politico-gazetăreasco-folclorică selecționată cu ecusoane nu pare a avea vreo treabă nici cu măreția, nici cu sfințenia lui Ștefan. Influența spirituală a serviciului divin asupra lor nu poate fi decât nulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sa pe Malhus se răsfângea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetându‑se să‑i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cântau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adânci cu temple din spumă de cristal, prin galerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
purtându‑și povara cu atâta sprinteneală și Îndemânare, deși abia de‑o atingeau cu palmele lor zdravene? Zadarnic căuta el să‑și adeverească Îndoielile, să surprindă o privire, un ochi În care să se recunoască, În care să‑și prindă uitătura, starea de veghe. Dacă ar fi putut măcar să Înhațe privirea vreunui copil, al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care‑i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
drăguțe. Te deranjează ce fac? Da. Atunci ieși afară. Ia o gură de aer, poate te calmezi. Bățoasă, îi întoarse spatele și continuă să scrie. Rosti sări în picioare, alergă pe bănci și ateriză lângă ea. O privi cu o uitătură dementă. Ce-ai spus? Luana se pierdu. Uitându-se în ochii lui, înțelese că situația îi scapă de sub control. Totuși răspunse: Ești nebun? Ce-i cu tine? Văzu ochii turbați înroșindu-se și mâinile lungi repezindu-se spre gâtul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rogi pentru mine. Văzându-i hotărârea ea spuse tăios: Merg cu tine. Se repezi spre cuier să-și ia haina. Ștefan îi prinse cu putere capul în mâini, își înfipse privirea neagră în adâncul ochilor ei și fata văzu că uitătura galeșă, de copil, dispăruse. Spuse doar: Nu-mi face asta! Ieși pe ușă, lăsând-o pradă celei mai cumplite disperări. De la balcon, îl văzu cum se alătură celorlalți, fără să se uite în urmă. Ea avu norocul ca bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în fund de lume, Să urle și să sune, Ca dorul meu pervertit Să nu mai poată fi auzit. Sau, dacă nu, Cu limba ta șerpească, Ascuțită Și ipocrită, Aplică-mi sărutul mortal, Cu ochiul tău de smereală Dă-mi uitătura letală. Pleacă! Pleacă! Aspidă, Din sufletul meu ucis, Din trupul meu proscris, Năpârcește, Șopârlește, Șerpește, Întoarce-te-n Poveste. Netrăirea timpului. O zi din cele fără noimă! De vină e numai Aspida. Orele patru după-amiaza. Prin fereastra larg deschisă pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
i s-a dat numele de Maimuța Makonde sau M.M., inițiale ce erau pe buzele oricărui individ atent la ultimele știri. Alături de fotografia ei este expusă o poză umană simiescă, cu o expresie eminamente tâmpă și idiotizată care contrasta cu uitătura vioaie și expresia inteligentă a lui M.M. și, măcar prin grotescul situației, conferea un aer doct și triumfal patrupedului. Imediat sub poză, este reprodus în limba franceză, în original, răspunsul dat de maimuță autorului norocos al fotografiei, un ziarist sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]