197 matches
-
hartogaria. Save the planet, ce dracu’... Ce o tot dați pe după gard cu Pareto și “stânga”... A fost vorba tot timpul ăsta de “comunism”. Nu va amăgiți, nu vrea nimeni nimic de la “aură” omului vostru, oamenii sunt pur si simplu ultragiați. Între Jiji și comunism... Fuck that! Nici nu se va pune vreodată problemă, pentru asta ne zbatem toți pe aici și pe unde îl mai pliciuim pe prietenu-ti din “cameră alăturată”. Eternă și enervanta România! P.S. Scuze pentru typo-ul din
Les années trente, les années folles by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83010_a_84335]
-
al unor coliziuni ce sugerează o criză mergînd pînă la catastrofic. S-ar zice că e un complex de inferioritate al lumii fenomenale, oglindindu-l pe cel al spiritului. Rebeliunea materiei nu reprezintă decît consecința unei revolte a unei conștiințe ultragiate, macerate de îndoială, angoasă, dezgust, exasperată de propria-i condiție pe care o extrapolează într-o viziune a dezordinii generalizate. Dereglărilor spiritului le răspund cu fidelitate dereglările universului fizic, așa cum un obiect și-ar proiecta umbra. Armonia e definitiv compromisă
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
de unde s-o plătească, și chiar dacă tocmai sărac n-ar fi. Iar sentința este definitivă, provenind de la supremul for al justiției naționale. De recurs la foruri internaționale nu poate fi vorba. Ofertele sale de a se achita în rate față de ultragiata victimă au fost cu hotărâre respinse, poate în logica după care insulta s-a produs în bloc, iar nu în doze care s-o fi mărunțit homeopatic. Mai probabil, o publicistă, profund jignită în feminitatea ei și căreia legile statului
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
și diamant/ adică o și mai mare cruzime" (ibidem). Cinismul e, firește, o manifestare a cruzimii iar aceasta e, după cum afirmă Nietzsche, "una din cele mai vechi desfătări ale umanității (...) pentru că procură cea mai înaltă voluptate a sentimentului puterii". Solitarul ultragiat care e poetul în discuție apare crud în gesticulația d-sale ce acreditează absurdul asezonîndu-l cu sarcasme. E o violență derivată a singurătății ce-și divulgă slăbiciunea în chip paradoxal, ducînd la acea "bufonerie sîngeroasă" indicată de Baudelaire: "o disperare
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
Europă“ devine în mâinile liberei cugetări o veritabilă bâtă pentru a mai tempera din fașă fie prezența prea puternică în spațiul public a Bisericii, fie vreo suspectă apropiere dintre aceasta și stat. Pericol, strigă aceștia! Așa ceva nu este european, glăsuiește ultragiată libera cugetare și dă aspru din deget. (Deși, în paranteză fie spus, statul nostru cariat de corupție, ineficiență și lipsă de angajamente morale, a evoluat de 20 de ani în răspăr cu orice idee religioasă.) Referința la Europa este, în
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
chirie într-o mansardă -, scrie versuri sperând într-un act magic de restituire a frivolității fericitei perioade ("ne-am jucat ani în șir, fără să mâncăm, fără să dormim", "nu voiam nimic special pentru când o să fiu mare"). Își resimte ultragiată propria feminitate și are nostalgia exuberanței și a curajului inocent de când era fetiță: "Doar atunci, în era ana-giorgi-alin ai fost femeie / ai visat să cucerești armate de bărbați, / ai inventat orgasme puternice, senzații tari. / Înnebunită să crești, să fii mare
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
tot pasul de riscul tautologiei. Artist complex, surprinzător prin coerența viziunii sale globale și prin rigoarea comunicării ei prin datele particulare ale operei, meditativ și, în același timp, angajat într-o luptă disperată pentru conservarea demnității umane atît de grav ultragiate, Ion Lucian Murnu este și un atent și rafinat analist al creației artistice, în general, și al creației proprii, în special. El scrutează, în bogate însemnări de jurnal care se întind pe durata a cîtorva decenii, orizontul uman și istoric
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
o bucătărie dominantă, oamenii devin propagandiștii ei benevoli chiar fără să își dea seama. îmi amintesc de asemenea, cu cîtă condescendență se vorbea și despre poezia "tristă", "monotonă", chiar "morbidă" a unui alt mare poet român " Bacovia, a cărui sensibilitate ultragiată auzea pînă și materia "plîngînd". Știind noi acum că dispersia permanentă a galaxiilor va sfîrși prin a deveni o supă informă, din care va continua să se hrănească doar energia vidului, am putea să ne uităm cu mai mult respect
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
acest inventar s-ar purtea continua și în alte registre stilistice -, dar structura sa profundă este prin excelență una romantică. Voința lui enormă de a stăpîni o întreagă lume, de a-i corija disfuncțiile și de a-i alina sufletul ultragiat, antropocentrismul asumat ca destin și neobositul apostolat moral, cum pot fi numite altfel decît utopie romantică sau una dintre multele fațete ale conștiinței mistice? Și ceea ce ar fi putut părea doar un joc livresc și paradoxal, pornit din strălucitorul paradox
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
a-l înțelege pe părinte) se amestecă într-un singur flux narativ. Modernitatea romanului emană din sinuozitățile narațiunii, conexiunile și rupturile de memorie, suprapunerile temporale, fluctuațiile conștiinței, densitatea impresiilor subiective, dramatismul stărilor-limită, perspectiva inocentului confruntat cu spaima morții. Sensibilitatea morală ultragiată ca problemă esențială a omului îl apropie pe Vladimir Beșleagă, în stilul psihologic al prozei sale, de Augustin Buzura. Vladimir Beșleagă are, în Zbor frânt, o rară capacitate artistică de a sugera stările de conștiință prin imagini recurente (lăstunii în
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
existențial, moral). Dinamica sensurilor e susținută de densitatea verbală, repudierea adjectivului, mișcare asociativă în două-trei planuri, jocul suprapunerilor dintre prezent și trecut, investigația de profunzime a unei conștiințe morale răscolită de reacții negative față de o greșită înțelegere socială a individului ultragiat. Dificil la lectură pentru că e dificil ca scriitură, elaborat cu efort apreciabil și cu voință de concentrare a intensităților afective, Zbor frânt e un roman de virtuozitate narativă, cu o bună tehnică a analizei psihologice. Ionicul basarabean nu are un
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
ce a scris Lumină de august și Absalom, Absalom! prin care ne dovedește că tragicul n-a încetat să existe odată cu Dostoievski, așa cum eram tentați să credem. Veți zice că, dacă Nastasia Filippovna e asimilată de prințul Mîșkin cu frumusețea ultragiată care ar putea să salveze lumea, ar trebui să privim cu aceiași ochi și frumusețea ultragiată a Lolitei. Așa am privi-o, dacă s-ar putea. Dar, din păcate, accentul autorului nu cade pe crima comisă împotriva acesteia, ci pe
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
a încetat să existe odată cu Dostoievski, așa cum eram tentați să credem. Veți zice că, dacă Nastasia Filippovna e asimilată de prințul Mîșkin cu frumusețea ultragiată care ar putea să salveze lumea, ar trebui să privim cu aceiași ochi și frumusețea ultragiată a Lolitei. Așa am privi-o, dacă s-ar putea. Dar, din păcate, accentul autorului nu cade pe crima comisă împotriva acesteia, ci pe consolarea prin arta cu care ne-a fost restituită povestea ei. După fuga cu Humbert Humbert
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
O vreme, Traian Băsescu a nutrit aceeași iluzie. Când a înțeles că o astfel de instituție nu poate fi controlată în nici un fel, a trecut la dezmembrarea ei. Operațiunea, pe cât de energică, pe atât de eficientă, a atins nervul sensibilității ultragiate a lui Emil Constantinescu. Din nefericire pentru el, e pasul care l-a proiectat în cea mai dezgustătoare mocirlă morală cu putință.
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
în fond și în expresie, Ion Caraion rămâne la primul din cei doi timpi al registrului moral din paradigmă, timpul negativ. Nu ajunge la înseninările bucolice, la înfrăgezirile amintirii, la diafanitățile franciscane ale autorului Cuvintelor potrivite, mereu dovedindu-se traumatizat, ultragiat, refuzat de universul în care ne e dat a viețui. E un mare producător al negației pe care o proiectează în ansamblu ca și în detalii, într-o antimetafizică absorbantă ce nu lasă nici un rest. Fantazarea cruntă, halucinația malignă, insanitatea
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
putea pătrunde în libertate, apartamentul ei era o oază de românism, semnifica România - cum se spune azi - interbelică. Erau ani grei. în țară bîntuia naționalismul ceaușist al Securității, în străinătate, la Paris, agenții lor. Amnesty International publica liste de torturați, ultragiați, distruși de poliția politică din România. Ea ni le arăta, atunci, cu o privire tristă: ,Iată ce a devenit România noastră!", dar niciodată, absolut niciodată, Colomba Voronca nu s-a despărțit, în sinele ei, de țara sa - sau de imaginea
Colomba by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Memoirs/11565_a_12890]
-
veți lua măsurile pe care le impune situația de față. Exprimîndu-mi sentimentele de devotament și de respect față de Maiestatea Voastră, mă rog lui Dumnezeu să așeze deasupra dumneavoastră și a mea acoperămîntul indurării sale." * Text țeapăn și din care răzbate, ultragiata de protestanți, autoritatea declarat universală a Șefului spiritual al religiei romano-catolice, precum și infailibilitatea Să, străveche. Ce vremuri!... Împăratul Henric al IV-lea mergînd desculț prin zăpadă pe jos la papă Grigore al șaptelea să-l ierte de îndrăzneala de a
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
împodobi și îi vor descoperi frumusețea. Trupul iubitei e un tablou pe care nu îl termină niciodată, veșnic preocupat de retușuri. Cumva, remarcă autorul, această atitudine tipică pentru îndrăgostit poate părea jignitoare, nu numai pentru că, așa cum au remarcat de mult, ultragiate, feministele, obiectualizează persoană femeii, ci mai ales pentru că pare să implice existența unei imagini de referință ideale. În virtutea cărui model face pictorul-îndrăgostit retușuri sistematice: a unui chip originar, mai frumos decît toate celelalte, așa cum i s-a înfățișat iubita pentru
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
Rusiei, constituindu-se, altminteri, într-un registru cartografic al victimelor staliniene? Indică oare, ea, la Stalin, un neronian cabotinism? Cît despre eventualitatea unei ipocrizii pioase (ce contenește, eo ipso, de a mai fi ipocrizie, fiind un tartuffian omagiu adus virtuții ultragiate), ea este improbabilă din partea acestui vrednic asasin. El, Stalin, nu-i Plantagenetul care făcuse penitență cînd cu uciderea lui Becket, la Canterbury, în altar, de care se simțea culpabil; nu este nici Ivan cel Groaznic, din sumbra pînză a lui
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
Lupta ei acerbă și toate eforturile privirii sînt deplasate undeva în cîmpul vag și imponderabil al unei lumi siderale. În acest neant cu o infinită capacitate de absorbție se constituie, asemenea deflagrațiilor galactice, suitele de imagini turbionare, proiecțiile unei sensibilități ultragiate, si se pun în mișcare nenumăratele strategii de mîntuire a vidului. Comentînd la scară umană marele act al Genezei, artista descoperă fasciculul de lumină care fisurează incomensurabila întindere nocturnă și în jurul lui își organizează întreaga viziune plastică. Din acest nucleu
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
adîncii dintre scriitori sînt închiriați pentru articolele gîndite la bărbier de geniul imbecil al cîte unui nevropat, măsurați cu centimetrul, salariați ca niște slugi și dați afară la telefon". E aceeași reacție a sensibilității "sufletului simplu", a "muncitorului cu cuvîntul" ultragiat, care sublinia, cu un orgoliu ambivalent, ca "putem fără nici o falsă rușine să clasificam muncă literară între meserii". Aidoma unui "sărman Dionis" mai ofensiv și mai truculent, Arghezi rumina astfel de amărăciuni cu privire la postura scriitorului: "Rolul nu era destul de bine
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
ași asumă lumea an oglinzile concave ori convexe ale privirii sale sublimat-tendentioase. Distrugerea "frumosului" e o reflectare a distrugerii lumii, ultimul proces reflectând, la răn- du-i, distrugerea raporturilor acceptabile dintre eu și lume, care definesc solitudinea. Din izvorul idealului ultragiat se scurg purulentele concretului bolnav, putrefact: "Cu botul pe labe și an genunchi,/ cu pucioasa curgăndu-ti prin vene,/ distrugi și te autodistrugi/ crezând că e doar scriitura/ ceea ce anca scâncește an corpul tău/ rămas imobil,/ aproape de capătul drumului" (Capătul). Pocitaniilor
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Geo Vasile Poezia din Înger în gerunziu de C. Th. Ciobanu este în primul rând o demonstrație de ars combinatoria, de-a lungul a 185 de texte în care descoperim semantizările unui eu ultragiat, chinuit de impasul comunicării. Închis într-o armura albă, aseptica și impersonala, autorul emite lungă, materlanta suită de descântece, dicteuri și secvențe onirice, ca și posedat de orfism grafico-lexical. Mereu pare a se ascunde, deghizându-se și camuflându-se într-
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
minciună, ca proiecție demagogică a unei ideologii alienante. Reconstituirea, prin scriitură netă, neconcesivă, a unor evenimente din „miezul celui mai rău timp din istorie“ (Întoarcerea huliganului) traduce voința de restaurare a unui trecut în care eul se simte mereu captiv, ultragiat, dar pentru care simte, mereu, nevoia să depună mărturie. Acest scris depozițional e cel care completează, în fond, o existență fracturată, desenând conturul unei geografii deopotrivă mutilante și utopice. Memorie, exil, marginalitate, ultraj - acestea sunt cuvintele-cheie ale romanelor lui Norman
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
un trend de care ei înșiși nu se arată a fi prea conștienți, pentru Marta Petreu e un fel de a fi. Întunecată, poeta se dovedea încă de la primul său volum, Aduceți verbele (1981), care punea în scenă o sensibilitate ultragiată, spre netă diferență de cea mai mare parte a generației căreia îi aparținea. Erau acolo poeme de o inclemență comparativ cu care radicalismul anilor 2000 sună aproape infantil. Nici o metaforă, nici un sofism, nimic care să flateze instinctul melodramatic al cititorului
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]