4,618 matches
-
sine, spun "Dă-i bătaie!". Pentru că acest film, dincolo de restul meritelor pe care i le recunosc, de altfel le voi dedica această pagină, mai are și unul foarte prețios: e o adevărată chinină (în sensul de "ți-o bagi pe sub unghii ca să nu le mai rozi") pentru amatorii de Real TV, cei în care abundă mirifica noastră țară. Cum? Simplu: filmul prezintă o variantă ideologizată de Real TV, adică un film intitulat Reconstituirea, în care joacă "tâlharii" propriile roluri. Nu știi
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
a întâmplat că șoferul să nu claxoneze, să nu se enerveze sau să nu-i ia față altei mașini. Patru taximetriști au fumat cu geamul închis, unul a mâncat șaworma, iar cel mai pitoresc dintre toți și-a tăiat meticulos unghiile la fiecare semafor. În vremea asta, s-au lamentat copios în legătură cu defectele românilor. Asta mi-a întărit convingerea că bombănitul și plânsul de milă sunt mai mult decât o pierdere de vreme: ele funcționează pervers că o apologie a stării
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
recunoașteți ideea. Dacă nu, nu are rost. Alegeti-va un adversar pe măsură. Nu unul pe care voi îl etichetați idiot, ignorant, infantil, marxist. Contează și cu cine lupți. Apropos de astă, Dragoș nu e Marxist nici cît negru sub unghie. A iesit din epoca necontaminat cu reflexele gindirii totalitare pe care le remarc mai curînd la voi.” Cine nu-i cu noi e contra nostră”, așa că lupta cu orice mijloace e permisă. Păi face asta și Dragoș? Nu. El admite
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
ar fi trebuit să fi fost un om de încredere al fostei Puteri și-a negociat un post călduț de ambasador, spre deosebire de Virgil Măgureanu. Iarăși un caz de notorietate, cel al fostului premier Radu Vasile. Să-l judeci după ghiul, unghia lungă de la degetul mic și după sforicica roșie, roșie de pe mînă împotriva deochiului, după ce l-ai numit premier, stîrnește întrebarea: unde s-a uitat pînă atunci președintele Constantinescu? N-a văzut cum se purta premierul ieșirii din criza Ciorbea, pînă
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
în calcul ultimele consecințe) a suspendării conștiinței, a iraționalizării totale, poetul Gellu Naum ni se revelă frecvent acompaniat de un regizor care dă indicații exacte și de un spectator gata a sancționa orice alunecare din decor. Cu toate că suprarealist pînă-n vîrful unghiilor, autorul Copacu-lui-animal face uz de privilegiul stării de veghe, capabilă a adăuga impulsului inițial o "raționalizare" menită a-l exploata cît mai spornic, a-i oferi configurația convenabilă: Paradoxul acestei poezii stă tocmai în simbioza (ce tinde spre osmoză) dintre
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
acesta...". E invitat cititorul în acest fel, cu doar cîteva momente înainte de a afla numele străbunicului, să-l vadă: "De o sobră eleganță, plin de demnitate în port și vorbire, el rămăsese apusean și om de lume pînă în vărful unghiilor." Imaginea e a lui Pașadia și ne întîmpină la primele pagini ale romanului. Neîndoielnic, cititorul reușește să-l vadă pe Pașadia în același fel, odată cu Povestitorul, atunci cînd acesta pătrunde în fostele case ale Zincăi Mamonoaia (ce nume balcanic!) pe
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
dar sedus mereu de istoria sacralizată și de viitorul paradiziac, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
se compensează datorită plinului formal devenit substanță reprezentativă. În așa măsură încît pînă și motivul ezoteric e relativizat, compromis prin distorsiunea sa calofilă, prin infestarea (însămînțarea?) lucrurilor cu verbul poeticesc: "Șterge mai întîi, cu palma,/ praful stelar stîrnit de Taur,/ unghia taie în cretă apa și cerul,/ buricul degetului lasă un soare sterp./ Apoi cuvintele sale încep/ să vibreze în lucruri" (Anestezie /II/). Cuvintele tind a se substitui lucrurilor cum somptuoși paraziți ce le devoră miezul. E interesant de urmărit în
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
bărbați și de femei înainte ca bulgării de pămînt să se prăvale peste trupurile lor. De ce o respect atît de mult pe Mariana Mihuț? Pentru că este, într-adevăr, o actriță mare. Banal, nu? Pentru că este un profesionist, pînă în vîrful unghiilor, capricios, vulnerabil, deschis la tot ce înseamnă teatru de calitate, la valoare, pentru că în templul din sufletul ei există altare ridicate pentru oamenii de teatru - modele, repere, pentru că fidelitatea față de scenă este scheletul ființei sale pe care l-a umplut
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
tot și-l așeza, jos în păr și pe haine. îl respirau amîndoi și ea își ducea degetele mici la nas să se scarpine. Și-l scotea din ochi, puful alb, morbid, cu degetele mici ca niște rîme frumoase cu unghii". Pentru că nici în vis o lume perfectă nu poate fi intactă, Sophie și tatăl ei călătoresc fără oprire printr-un lan ireal într-o zi egală, atinși de o inexplicabilă boală, rătăcesc de fapt printr-o lume de dincolo, ei
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
într-un sos negru... La masa mea lungă din localul ieftin, numai femei, nu știu de ce singure toate. Parcă ar fi o întrunire feminină, ori a fost iar acum iau masa cu toatele aici... Toate sunt obosite, ciufulite, murdare, nespălate, cu unghiile negre, netăiate. Una are o aluniță mare la baza nasului la care se scarpină mereu... Ospătărița se apropie cu o cană plină în mână de masa noastră proletară, se împiedecă de ceva și cade cu mâinile înainte, împroșcându-le pe
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
mașinilor./ La sanatoriu îmi țiuiau urechile de liniște...". Lumea sanatoriului (și a spitalelor) aduce în pagină bolile "nesfîrșite și voluptoase" iar moartea își trimite semnele, "familiară ca un guturai", chiar dacă "discretă ca un parfum păstrat în sticluțe de mărimea unei unghii". De aceea multe din evadările din spital au o ușoară temperatură, ca de febră: "îmi intrase în cap că aș putea trece fără să fiu sprijinit/ în partea cealaltă a pavilioanelor,/ Ca să-i dăruiesc Elmei un buchet de streptomicină/ Păstrat
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
degete. Nu marile pasiuni romantice inflamează imaginația adolescentei. Bîrfele de salon sînt mult mai pline de viață, mai reale. Aflăm povestea Mariei Roznovanu, eroina unor "aventuri de înaltă clasă", anecdote cu strămoși cartofori, "boieri educați, dar orientali pînă în vîrful unghiilor". Bîrfa capătă nuanțe pozitive, situație destul de rară în literatura română, este o primă formă de educație, de memorare a arborelui genealogic (bîrfa despre strămoși, o mnemotehnică). O bîrfă suculentă circula în familie despre Alecsandri care, la o vîrstă respectabilă, flirta
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
și la propriu, și la figurat. Aceasta a devenit o metaforă și pentru oameni. Noi suntem mai deschiși, ne place să ne confesăm. Riscăm să pierdem ceva, vreun obiect, vreun pantof, vreun pieptene, un ruj, o oglinjoară, o pilă de unghii, sau alte fleacuri, dar în același timp câștigăm ceva. Conversând cu alții, aflăm multe lucruri despre noi înșine. Aflăm cum suntem și cine suntem. Acesta-i adevăratul nostru câștig. Trecând peste diferențele acestea dintre Nord și Sud, să discutăm despre
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
dați aconto zece la sută? - Da. Dacă dai zece la sută, poți să-ți cumperi și-un avion (...) - Asta-nseamnă doi dolari două-ș cinci, zise al doilea slujbaș. Când Jiggs vârî mâna în buzunar, amândoi vânzătorii putură urmări traseul mâinii, unghiile, îndoiturile degetelor, cum se vede în desenele animate ceasul deșteptător înghițit de struț (...)" *** Mișto! mă întrerupse Rânzei, încântat. Să mor dac-am mai auzit... Mai ales chestia cu deșteptătorul; ...ăsta da scriitor, nu ca ăia care scrie numai de ei
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
că n-are destui bani ca să trăiască la Paris cu o femeie de lume mare, ar fi fost imediat dispus să devină cetățean francez! - Chiar așa? - Chiar așa, mon petit! - răspunse veselă distinsa doamna nemairezistând tentației și mângîindu-i ușor, cu unghiile, obrazul acela de bărbat sănătos, crescut cum cresc pomii din livezile Însorite. - Dă-ti seama: regele, vrem-nu vrem să-i luăm În considerație pe regi, daca ți-l alegi, trebuie să-ți fie o șansă, nu o piedică. Asta i-
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
ne-a anunțat încă din prima zi lucrătoare a lui 2003: „Dacă nu vreți să intrați în NATO, atunci nu faceți nimic!" Ceva mai clar, mai direct și mai apăsat e greu de transmis unei clase politice levantinizată până în vârful unghiilor. Adică: leneșă, mincinoasă, hrăpăreață, lipsită de caracter. Dl. Guest a dovedit că ne cunoaște bine. Știe că nu suntem capabili de progres decât împinși de la spate. La noi, nici morcovul nu mai constituie o motivație. Doar biciul câte unei amenințări
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
sosirea maximilor ștabi, slobozitori de alice, acasă rafinați colecționari de coarne, dacă nu de obiecte de artă. Desigur, cel mai mare urs de pe continent a fost de mult doborât de un neîntrecut predecesor, dar un altul se pregătește, sugându-și unghiile. Râșii își vor pierde blana, plătitorii de taxe încincite peste noapte pielea, însă inflația va scădea mai departe, compensând scumpirile la benzină, ce nu pot fi stopate cât atâtea și atâtea petroliere se scufundă pline vârf. Dacă ne va lovi
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
arghezian asupra căruia opina Pompiliu Constantinescu, să reamintim și noi că scriitorul însuși își recunoaște trăsături structurale tocmai într-o asemenea direcție a agresivității ("Ce m-aș fi făcut Doamne, sentimental și mistic, fără părechile de măsele și fără zgîrîietura unghiei încovoiate?", se întreabă retoric Arghezi, undeva înspre finalul Manualului de morală practică). Mai mult, încă din primii ani ai activității sale pamfletare, Arghezi se pronunță pentru o agresivitate extremă a "condeiului" ("Condeiul se ucide cu condeiul. N-ai putere, s-
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
știm. Suntem, nu-i așa, versați în a apăra nu realizările neamului, ci sărăcia neamului. Dar atâta vreme cât nu se moare, literalmente, de foame pe stradă, înseamnă că ne aflăm în limitele cunoscutului. Dacă românii se mulțumesc doar cu negrul de sub unghiile pesediste, cu atât mai rău pentru ei și cu atât mai bine pentru restul planetei. Marea problemă a României e mizeria morală. Iar protestele împotriva acesteia nu se aud nici măcar sub forma bancurilor. Știu, sutele de ani trăite sub talpa
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
un spațiu al indeterminării. Agonia tratată autonom, altfel spus "eternizată" pentru a funcționa ca o unealtă a șarjei, pare a lua locul dispariției, ba chiar a o ironiza: "fermecătorul nostru domn și-a distrus toate țintele/ și acum își taie unghiile pe care le va îngropa adînc/ pe cînd credea că nu e văzut cineva l-a văzut făcînd asta / mari ca niște seceri cu care poți secera focul rece al morții" ( ibidem). Plimbîndu-se prin moarte ca printr-un mediu perceptibil
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
putea vedea atît/ de puțin în plină zi/ nu e lumină aici nici cît să-mi acopăr fața/ bîjbîi în interiorul unui animal sedus de poezie mi-e greu/ să înaintez înainte nu e deocamdată nimic din urmă/ groaza îmi aspiră unghiile. mă rog și cobor tot mai mult" ( caut un sunet de ciocan pur). În buna tradiție a poeților români, în majoritate refractari la transcendență, obișnuiți a planta dubii în planul religiozității, își proclamă destinul carnal, sub bolta unei "confuzii" fals
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
o fantezie așijderea pasională în inflamarea sa. Peripețiile trupești țin locul unui epos "înalt", unei mitologii, reprezintă un surogat de transcendență: "surîde nedumerit/ dar surîsul a și plecat la vale cu tot cu dantură/ așa încît nimeni nu mai poate risca nici o unghie măcar ( ...) creierul nu va fi chiar cel pe care vi-l amintiți / s-a hotărît brusc să curgă la vale și-acum se tot foiește/ prin bucătărie umblă la oale la butoane/ cum noii filozofi la ironie ( ...) să o luăm
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
mare și că prin glas transmitea acea febră și spută contaminată. - Chiar n-ai tată? - repetă. - Nu știu. - Nu știi dacă ai tată sau nu? Halal de tine, n-am ce zice! Ești prost sau te prefaci? I-am observat unghiile îngrijite, ojate cu roșu de cireașă. - Nu s-a mai întors niciodată din război " am zis. Dar nu știm dacă a fost omorît, nu știe nimeni. Ar putea fi foarte bine pe undeva, cu memoria rătăcită sau atinsă cumva, vreau
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
mai banal gest de disidență îl duce pe critic la pierzanie: în ochii scriitorului care se simte trădat, criticul nu mai reprezintă decît o cantitate intelectuală neglijabilă; dacă înainte avea oarece talent, acum nu mai are nici cît negru sub unghie; dacă înainte părea onest, acum e un simplu ticălos; dacă înainte merita respect, acum e o cîrpă cu care cineva șterge pe jos. Criticii n-au, dacă nu doresc să și-i pună pe scriitori în cap, decît o singură
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]