160 matches
-
sat are istoria lui cu dramele sufletești ale fraților noștrii. Numai un exemplu: Satul Mahala, în ciuda rezonanței turcești a numelui său, este un frumos și autentic sat românesc la 7 km de Cernăuți. Numele lui vechi Ostrița, e menționat în uricul de danie a lui Ștefan în 1473, când satul și moșia Ostrița, au fost închinate mănăstirii Putna. Numele ia fost schimbat de turci când au stăpânit Cetatea Hotinului. Continuând cele spuse mai sus, în 1940 acei oameni blajini din Bucovina
ZIUA NAŢIONALĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ziua_nationala_ionel_davidiuc_1341752040.html [Corola-blog/BlogPost/358154_a_359483]
-
cu vaste moșii în Bucovina, fost staroste de Cernăuți și pârcălab de Hotin (Hotinul a cărui istorie adevărată e ștearsă astăzi de vecinii noștri și pusă sub ctitorirea unui hatman), apărător viteaz al hotarelor țării, făcător de acte domnești, hrisoave, urice, legiuiri, ctitor de mânăstiri, refugiat la Curțile Hârlăului (după trădarea boierilor - ce noutate!- hrăpăreți, cu un sfârșit tragic (de satârul călăului la Stambul), pentru că a ales surghiunul și nu îngenuncherea.. La fel de înțesat cu date și evenimente, textul Amfilohie Hotiniul aduce
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1450365686.html [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
Municipiul Câmpulung Moldovenesc este, pentru prima oară, atestat documentar într-un hrisov al lui Alexandru cel Bun de la 1411, prin care Mănăstirea Moldovița primea satul Vama, situat mai jos de „satul Câmpulung”. De atunci, sunt numeroase documentele epocii, hrisoavele ori uricele din vremea lui Ștefan cel Mare, Bogdan cel Chior, Petru Rareș, cel care a dăruit mănăstirilor munți și văi din ținutul Ocolului. Deci, grație acestor înscrisuri, se observă că Ocolul Câmpulung Moldovenesc este cunoscut foarte bine epocii în cauză, dar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1412758779.html [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
iunie 1436(6944) Se vorbește de „Săliștea Fundeștilor, pe Jeravăț între popa Mircea și Petre Lungu” 5 decembrie 1460 (6968), Bârlad Uric de la Ștefan cel Mare, pentru satul Românești(actualmente Bălăbănești) pe „Jeravăț, ambele părți”. Traducerea textului cărții de judecată(uricului) (Prima mențiune a satului Bălăbănești -Românești) „Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor auzi citindu-se, cînd aceasta va fi de trebuință cuiva, că
Mărturii de pe Jeravăț by http://balabanesti.net/2011/10/17/marturii-de-pe-jeravat/ [Corola-blog/BlogPost/339945_a_341274]
-
stejari seculari, supraviețuitori din Dumbrava Înaltă, prezenți și astăzi pe podișul dinspre satul Corlăteni Despre codrul din Dumbrava Înaltă vorbesc documentele din timpul lui Alexandru cel Bun, al lui Ștefan cel Mare, iar mai târziu, din timpul lui Ștefăniță Vodă (uricul din iulie 1520), al lui Petru Rareș (uricul din 18 ianuarie 1526), al lui Ștefan Vodă Lăcustă (1607) și Simeon Movilă Voievod (uricul din 4 ianuarie 1663). Primul document care pomenește de Dumbrava Înaltă amintește totodată și de Vorniceni. Este
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
astăzi pe podișul dinspre satul Corlăteni Despre codrul din Dumbrava Înaltă vorbesc documentele din timpul lui Alexandru cel Bun, al lui Ștefan cel Mare, iar mai târziu, din timpul lui Ștefăniță Vodă (uricul din iulie 1520), al lui Petru Rareș (uricul din 18 ianuarie 1526), al lui Ștefan Vodă Lăcustă (1607) și Simeon Movilă Voievod (uricul din 4 ianuarie 1663). Primul document care pomenește de Dumbrava Înaltă amintește totodată și de Vorniceni. Este vorba de uricul lui Alexandru cel Bun, dat
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
lui Alexandru cel Bun, al lui Ștefan cel Mare, iar mai târziu, din timpul lui Ștefăniță Vodă (uricul din iulie 1520), al lui Petru Rareș (uricul din 18 ianuarie 1526), al lui Ștefan Vodă Lăcustă (1607) și Simeon Movilă Voievod (uricul din 4 ianuarie 1663). Primul document care pomenește de Dumbrava Înaltă amintește totodată și de Vorniceni. Este vorba de uricul lui Alexandru cel Bun, dat la Suceava, la 28 decembrie 1428. Prin acest act, Alexandru Voievod întărește fiilor lui Ivan
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
1520), al lui Petru Rareș (uricul din 18 ianuarie 1526), al lui Ștefan Vodă Lăcustă (1607) și Simeon Movilă Voievod (uricul din 4 ianuarie 1663). Primul document care pomenește de Dumbrava Înaltă amintește totodată și de Vorniceni. Este vorba de uricul lui Alexandru cel Bun, dat la Suceava, la 28 decembrie 1428. Prin acest act, Alexandru Voievod întărește fiilor lui Ivan (Oană) vornicul - Lazăr, Stanciul și Costea - „trei sate supt Dumbrava Înaltă”, adăugându-le la mănăstirea lor, Homor. Prin uricul lui
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
de uricul lui Alexandru cel Bun, dat la Suceava, la 28 decembrie 1428. Prin acest act, Alexandru Voievod întărește fiilor lui Ivan (Oană) vornicul - Lazăr, Stanciul și Costea - „trei sate supt Dumbrava Înaltă”, adăugându-le la mănăstirea lor, Homor. Prin uricul lui Ștefan Voievod (unchiul lui Ștefan cel Mare), din 18 februarie 1445, scris în limba sârbă, se vorbește de o danie de sate făcută mănăstirii Homorului, din care „un sat supt Dumbrava Înaltă, anume Dvornicenii” . Conform recensământului efectuat în 2011
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
însoțesc zidul de incintă, împreună cu turnul-clopotniță din piatră și granit de pe latura de răsărit. Atât ctitorii, cât și domnitorul au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, mari sume de bani, cărți de cult, broderii și numeroase odoare sfinte. Hrisoavele și uricele din secolele următoare consemnează noi danii de moșii, sate, vii, iazuri, mori, prăvălii și sălașe de țigani robi făcute către mănăstire. Invaziile cotropitorilor au avut urmări dezastruoase pentru mănăstire. De mai multe ori călugării au fost siliți să se refugieze
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
sat în apropiere, vatra lui numindu-se Lucavăț. Acest Luca a avut doi feciori, Stan și Șerbco, care au slujit cu credința în oastea lui Alexandru cel Bun, iar voievodul, cinstind aceste „adevărate slugi” (vasali, deci boieri), îi împroprietărește prin uricul din 16 februarie 1428 pe cei doi cu „ocina lor... două sate, anume Lucaveț și Pancăuți și cu toate poienile și pădurile și cu pâraiele și pe Siret în Sus, si cu Mihodrea, al căror hotar se alătură de ele
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, „1-a biserică este în Lucavăț, cu popa”. Din acel Luca, feciorul lui Pancu, se trage neamul Lucavăț [apoi Cazacul, Căzăcel/Căzăcescul, Lukawiecki, Wassilko-Lukawiecki, Wassilko/Vasilco]. Dania marelui voievod a fost întărită prin uricul lui Alexandru Lăpușneanu, în 7 mai 1565, pentru satul străbunilor lor, iar ulterior pentru părți dintr-o mulțime de sate din nordul Moldovei, si la 12 martie 1667 Ilias Alexandru a confirmat posesia moșiillor lui Vasile, Nicolae și Constantin Căzăcescul
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
sau Minsk-Sofia. Sub numele Vicșineț, localitatea este menționată pentru prima dată în 1 februarie 1429, când Alexandru cel Bun întărea fiului lui Giurgiu de la Frătăuți, Ivașco, "„jumătate din satul Vicșineț, și partea fratelui său Petru”" (Manciul). Satul Vicșani reapare în urice abia în 15 martie 1488, când Ștefan cel Mare cumpăra de la Șteful, fiul Annei, fiica lui Coste Tătăraș, cu 200 zloți tătărești, "„a sa ocină și dedină, a bunicului său Ivașco (deci de la fiul lui Giurgiu de la Frătăuți), jumătate din
Vicșani, Suceava () [Corola-website/Science/302014_a_303343]
-
Păltinoasa din județul Suceava, Bucovina, România. == Scurt istoric ==. Capu Codrului () este o localitate în județul Suceava, Bucovina, România. Satul Capu Codrului este menționat în documentele de la începutul secolului XVI. Al doilea sat București din istoria României, după Zvoriștea, numită, în uricele lui Roman Vodă, din 30 mai 1392, Bucurăuți, a fost atestat abia în 21 decembrie 1514, când superbul fecior al lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Bogdan-Vlad, cunoscut în istorie drept Bogdan cel Orb, după ce-și pierduse un ochi
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
Pobratii, anume Răchicenii și cu alte săliște, care sântu la ținutul Eșului. Ș-acolo ne-au scos la zordicul mănăstirii Pobrata un uric de răposatul Alexandru vodă cel bătrân, ș-altu uric de la Ștefan vodă, fiul lui Alexandru vodă; întru care urice arată toate hotarili Mănăstirii împregiur, din semne în sămne, care, mărgând păn acolo ... am stătut la un pârâu, anume Hancile, ș-acolo este hotarul mănăstirii, pârăul Hancile, care vine dinspre răsărit și-i dă apă în matca Bâcului; și pe
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Divanul Domnesc pentru a judeca dreptul de proprietate asupra unei jumătăți a satului (partea de sus), pe de o parte pe preotul Lazăr și răzeșul Gheorghe Rusul împreună cu frații săi, iar pe de altă parte pe comisul Stroescu, care avea uricul acelei moșii. Judecata urma să aibă loc până la 13 iulie, iar în caz de neprezentare "li s-a trimite om gospodu și-i va aduci cu cibote" (Ciubotă - Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Vodă pe un loc pustiu la Ciulucul cel mare la fîntîna Ciobanilor, la gura pîrîului adînc și cu loc de moară în Ciulucul cel mare și cu loc de prisacă la Frasini, ce să cheamă acum satul la Biliciu, acele urice a lor au perit la Tătari, în zilele lui Iancu Vodă cînd au răzbit țara noastră, cînd el însuși Ioan Vodă au perit, deci și noi văzîndu a lor mare jalobă și multe mărturii, ce au jăluit și au mărturisit
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
de urmele unui trecut mitic. Confruntarea de tip cavaleresc a mezinului Alexandru cu Sefer baș-ceauș are loc în jurul unui corgan unde se afla scheletul unui războinic scit din antichitate. Oamenii au îndeletniciri străvechi, iar țăranii răzeși își apără pământurile cu uricele date de voievozii din vechime. Majoritatea criticilor literari au evidențiat romantismul romanului de tinerețe al lui Sadoveanu, precum și nerăbdarea autorului de a încheia socotelile cât mai curând cu personajele și de a limpezi cu superficialitate acțiunea. Criticul Alex. Ștefănescu afirma
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
microgrupurilor. Aici, prosperitatea economică induce relativă autonomizare prin apariția familiei ca principal agent de producție, stăpânirea în devălmășire fiind înlocuită cu stăpânirea terenurilor prin delnițe, respectiv succedarea ereditară a dreptului exclusiv de utilizare a unei parți din trupul obștii (ocini, urice). Aspectul, deși foarte important pentru că a stat la baza apariției unui nou tip de sat, satul cu case răzlețe rămâne complementar tipului de viață comunitară care a fost esențial reprezentativă pentru poporul român, exemplificând astfel, cu dovezi irefutabile, baza trainică
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
se află pe drumul județean DJ 209C, la aproximativ 20 km sud-vest de municipiul Suceava și la 20 km est de orașul Gura Humorului. Lucăcești este atestat documentar într-un uric emis la 3 decembrie 1462, când, pentru că se pierduseră uricele lui Drăgoi Viteazul pentru satele Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani, Ștefan cel Mare (1457-1504) întărește aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi Viteazul. De la Lațco, moșia a trecut apoi la sora lui Lațco, Vasutca, jupâneasa lui
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
referă la localitatea și satele noastre. La mijlocul secolului al XV-lea, când se formează noile structuri statale (statele feudale românești), apar noi date despre localitate. Este certă existența și locuirea populației pe aceste meleaguri, însă datorită faptului că documentele vremii, uricele, hrisoavele, cronicile, cărțile de cancelarie etc. au fost distruse ori s-au pierdut, investigațiile, cercetările și analizele se obțin anevoios. În timpul domniei primilor mușatini în Moldova și în special după anul 1484 când Cetatea Albă și Chilia sunt cucerite de
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
trage de la numele lui Drăgoi Viteazul, amintit într-un document din 6 mai 1389 din timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391) ca „Draguy Marscalus”, vornic de Tulova, dar care își avea curțile la Drăgoiești. Din cauza faptului că uricele lui Drăgoi Viteazul pentru satele Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani se pierduseră, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a emis la 3 decembrie 1462 un uric prin care întărea aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi Viteazul
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
-l pârască pe Cantemir. Poarta turcească a dat ordin ca boierii închiși de Cantemir să nu fie omorâți, însă domnitorul i-a pus să plătească cheltuielile făcute la Poartă și i-a iertat. Un rezumat făcut de Mihai Costăchescu după urice (acte) și scrisori moșii ale logofătului Miron Costin ce au rămas fiilor săi după moartea lui, vorbește de datorii ce urmau să se plătească cu moșiile avute și arată: "Mării Sale Vodă a dat poruncă cu zapis părintelui Ghidion Mitropolitul
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
istorică a acestor locuri. În această zonă găsim cele mai vechi așezări răzeșești în care a existat o intensă viață boierească ce a dat țării două familii domnitoare: Cantemir și Cuza, așa cum reiese și din lucrarea intitulată “Surate și Izvoade”, uricul tradus din sârbește de prof. Gheorghe Ghibănescu. Din comuna Dimitrie Cantemir mai face parte și satul Urlați, așezare atestată documentar în anul 1507 în uricul dat de Bogdan Vodă, sat ce se găsea la marginea Siliștenilor, un alt sat cu
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
două familii domnitoare: Cantemir și Cuza, așa cum reiese și din lucrarea intitulată “Surate și Izvoade”, uricul tradus din sârbește de prof. Gheorghe Ghibănescu. Din comuna Dimitrie Cantemir mai face parte și satul Urlați, așezare atestată documentar în anul 1507 în uricul dat de Bogdan Vodă, sat ce se găsea la marginea Siliștenilor, un alt sat cu veche tradiție, locul de obârșie al familiei Cantemir, localitate ce a dispărut în timp. Biserica actuală a mănăstirii ctitorită de Domnitorul Dimitrie Cantemir a fost
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]