1,265 matches
-
ori ajutate de intuiții, la rându-le, complice active în obținerea rezultatelor documentării. Aș mai observa, ca reper fundamental al acestei experiențe, relația dintre publicistică și romanul La răspântie de veacuri, din Prefața căruia reținem în favoarea afirmației de mai sus: "Urzeala cărții mele - câtă se vede azi, și câtă va mai fi - este luată dintr-un jurnal intim și completată după trebuință, cu mărturiile cotidianelor epocii. Din acest punct de vedere fabula mea are picioare de cronică...". Ceea ce înseamnă că evenimentele
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
un amor de-al lui din Iași, suspină "of, Marioaro!"?... Mai sunt apoi imprecațiile corespondentului de război văzând ororile, înjurând ca noi. Scrisul, stufos, febril, încărcat de atâtea referiri la cultura, la arta, literatura europeană, are în el o scumpă urzeală aristocratică. Discuțiile scriitorului cu nobilimea italiană, germană, franceză, poloneză, cosmopolitismul textului, un adevărat tur de forță pentru traducător, fraze întregi în engleză, germană, rusă, poloneză, în latinește și chiar și în finlandeză... Numai când este supărat sau înduioșat la culme
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
găsi similitudini, dacă vrem să citim cartea cu cheie. Oare nazismul și comunismul nu și-au pus amprenta sîngeroasă pe istorie prin crimă? De altfel, motivul străinului, al celuilalt, neasemănătorului, se distinge cu preponderență pe parcursul lecturii, aducînd în prim plan urzelile politice dictate de orgolii care împing masele la lapidări și linșaj împotriva celor ce cred în altceva, cu alte cuvinte, a celor ce se roagă altor zei, mîniindu-i pe cei autohtoni care dezlănțuie cataclisme, cutremure, molime. Străinul e vinovat de
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
Meritul și originalitatea Christei Wolf, ca și îndrăzneala ei, constau în primul rînd în reconsiderarea fundamentală a mitului. Dintr-o vrăjitoare extrem de abilă și perfidă, cum a consacrat-o mitologia, Medeea devine în viziunea Christei Wolf eroina tragică sacrificată de urzelile diavolești ale orgoliilor și intereselor politice care mișcă istoria declanșînd forțele unei mase confuze și derutate. E interesant că Medeea Christei Wolf poate reprezenta și un simbol christic; ea își asumă durerea unei lumi aservită răului, acceptîndu-și martiriul pînă la
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
colinele cu livezi și ce păstrezi te cheamă, oaspete, cu simțurile sub muzica țâșnită din gurile morții, se zbate fără să-i piardă alba șerpuire a tăcerii, prin sunetele pustietoare năzuiește spre tablele în care forma a treia își lasă urzeala pe trupul lui ca o cămașă - unitate a scrierii și citirii, ultimul chip stă drept lângă catarg, flacără neclintită în vânt; strecurată printre buze și cântec în lanțurile exercițiului, cu urechile săgetate de cânt și gândirea egală, prin învăluitoarea absorbție
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub grilă comparatistă, se succed după o secretă regulă a armonizării contrariilor sau a afinităților elective; când mozaicul este aproape complet și urzeala se îndesește substanțial, cititorul se află deja la capătul unei "amețitoare ulisiade", încă prizonier al mrejelor epice întinse de autor. Destine este cea mai bună carte de până acum a lui Mihai Giugariu.
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
în valuri de o ateniană simetrie și de o spartană cvadratură, dar și în voaluri iscate din fuziunea particulară a caracterului atavic, primitiv cu cel cult, elevat, a inspirației cu educația, fuziuni ce disimulează sau resorb asociațiile speculative și simplifică urzeala sonoră până la limita ei strict necesară, ca un vrăjmaș al tuturor prisosurilor. 7. Muzica de catifea a Romantismului, uneori moale, în-văluitoare, cathartică și catehenică, alteori tare, dezvăluitoare, catastatică și catastrofică a fost croită întru idealizarea sufletului și subiectivarea trupului, îmbrăcând
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
câte un plan orizontal al său, este posibilă dacă se pornește - așa cum o face poetul - de la premisa că "separații clare/ se pot face numai între lucruri nu și între ființe". Universul ar fi, atunci, o corolă de terminații nervoase, o urzeală tremurătoare de carne strălucind pe oase și suflete călătorind spre dimineața speciilor. Totul, sub o "lumină de calotă dumnezeiască, albastră"; toate, citite "de sus de-un ochi/ de pretutindeni și de nicăieri". S-a remarcat, pe bună dreptate, că poetul
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
toate comprimate desăvîrșit, iar eroii sunt locuiți de dualitatea Viena-}arigrad, cum am spune noi, Apus și Fanar. Scrierea trimite inevitabil la cartea lui Italo Calvino Castelul destinelor încrucișate (Ed. Polirom, 2002, trad. Eugen Uricaru). Ambele cărți sunt ivite pe urzeala jocului de tarot, care este nu doar instrument de divinație, ci și expunerea condensată a unei filosofii esoterice. Deosebirea dintre ele este precum aceea dintre secret și taină. Dacă la Italo Calvino întîlnim o lume "generată de ceea ce nu are
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Capul Midia? Linia îngustă de țărm care se avântă în mare nu răpește acesteia nimic din misterele infinitului. Ea numai face ca visarea să-și afle țesută o pânză în plus, care, între tine și azur, vine să-și desfășoare urzeala: un fir de ceață, un fir de argint... Așa cum îi aparține golful, mării îi aparține portul și catargul. Astăzi, norul de fum al vapoarelor, și chiar silueta coșului însuși, se substituie în întregime catargelor. Abia dacă, uneori, vezi crescând la
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
al lui Lucian, el nu este decât ,,un fel de groapă comună, care înghite totul după criterii bizare, un fel de gaură neagră a universului personal cu absorbție salvatoare’’ (p. 236). Oniricul devine o realitate precisă, surprinzătoare, cutremurătoare chiar. Dincolo de urzeala, complotul și povestea, care se derulează ca un film, evenimentele și personajele par a fi reale. Din autor, Dan Ghițescu devine el însuși personaj de roman, de aici oarecum senzația de ,,a fost odată ca niciodată’’, de joc pe mai
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
care reînvie prin orele unei zile (ce are cîteva fante deschise spre trecut) un secol de istorie românească ("O dimineață Ťpierdutăť, dar un veac cîștigat", scrie Valeriu Cristea în Fereastra criticului, București, Cartea Românească, 1987, p. 204) și întrețese, în urzeala de vorbe a unor femei, trei teme majore: memoria, istoria și destinul. Cum se mai vede astăzi, după 30 de ani de la apariție și în spațiul unei opere care cuprinde un atît de înalt vîrf estetic, romanul de debut al
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
bolii misterioase a Craiului: este vorba de munte, "acel tainic Horeb", unde se pare că Pașadia s-ar fi retras adesea în mod misterios. Episodul are în sine ceva sacru nu numai datorită faptului că, încă o dată, naratorul introduce în urzeala narațiunii, printr-un toponim, o aluzie biblică, dar și pentru că muntele șla montagneț "en tant qu’elle est haute, verticale, élevée, rapprochée du ciel, elle participe du symbolisme de la transcendence; en tant qu’elle est le centre des hiérophanies atmosphériques
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
cine știe ce tulbure răzmeriță, încălzindu-și cu greu degetele fine și trupul fragil la umila sobă de tuci în care ard câțiva cărbuni murdari, privind mereu la copilul delicat, cu trup de înger, care-și ascunde nevinovăția sub așternuturile roase până la urzeală, umezindu-i îngrijorată fruntea arsă de febră, întrerupându-i delirul ca să-l silească să înghită, până la ultima firimitură, puțina mâncare pe care generozitatea grosolană a hangiței neplătite de multă vreme o aduce în odaia strâmtă, răbdând de foame până la halucinație
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
Oho. Ea știa despre moarte tot ce poate să știe vreodată un om care încă respiră Nu. N-o iubea. Ei îi plăceau cu sfială cu spaimă cu milă plăsmuirile firave ale vieții Ea iubea curcubeul Dar știa că în urzeala colorată și caldă a vieții există oho întotdeauna există ceasul acela cînd omul stă singur cu mîinile goale față în față cu zeul singur da singur și cere să se sfîrșească da să se sfîrșească odată pentru că nu mai poate
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
camuflaj intenționat. Mircea Eliade a simțit „teroarea istoriei” în propria-i biografie. A mai avut rost să mai desfacă firul în patru? Și să se oblige, măcar pentru zăbavă de o clipă, să-și mai aleagă și culorile? Ba, pentru urzeală, ba, pentru băteală? Așa că formula jurnalului prin implicare (fie și fictivă - camuflare, nu?!) - personagială, de atmosferă, de spațiu, i-a dat posibilitatea să rămână tot el ordonator, atât de viziune, cât și de limbaj, derivând și fragmente de imaginar, dinainte
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
cu poftă la lectura unor asemenea scene, în care vulgaritatea sănătoasă a Olimpiei distonează cu variatele tulburări mentale ale subiecților. Autorul le întocmește acestora adevărate fișe clinice, acordându-le roluri bine precizate, câte un fir tare și distinct din complicata urzeală a demenței. Marcel, cu probleme de percepție și halucinații, cocoloșește un "bebeluș" făcut din șomoioage de cârpe; Lupu, fost profesor de istorie, urlă ca omonimii săi, Prințul, bolnav de mitomanie, are o comportare "aleasă" deși - tehnic vorbind - e o căzătură
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
cotidiană a uciderii întreprinse de ființe umane degradate precum noii tovarăși de călătorie ai lui Odiseu, pirații din Lisias, Medes și Poliantes, care le măcelăresc pe Circe pe sirene, însîngerînd marea cu trupurile lor sfîrtecate. Firul roșu devine nelipsit în urzeala Penelopei. Odiseu însuși se lasă pradă impulsurilor vindicative în fața indiferenței și insensibilității zeilor și provoacă moartea nimfei Calipso. În noul context al neputinței, indiferenței și scepticismului general, aura mitică a eroului dispare din memoria celorlalți. Redevenit Nimeni și anihilat de
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
spre a trage la lumină roadele pămîntuluimamă, urmînd ciclul astrelor, regnul vegetal i-a transferat mimetic plugarului sentimentul înrădăcinării. Homo rusticus e refractar la invenție, se teme de înnoire: în politică este conservator înverșunat și, dacă practică artele, aduce acolo urzeala de tradiții și de ritualuri care au încremenit pe vecie felul său de a percepe universul și de a se situa în el. Lumea rurală e străveche ca timpul, nemișcătoare. Cu vorbele lui Eminescu: „Ci noi locului ne țînem, Cum
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
uralele de pe stadioane, unde am strigat, ca besmeticii, în cor: ,,ura!’’ În consecință, vorbim acum despre ură ca stare subiectivă de care suntem capabili când vrem și nu vrem. Mda! Sentiment nu glumă! Ce să vă spun? După specialiștii în urzeli, ea, ura, și-ar avea rădăcinile tot în primordii, când Dumnezeu ispitit și de draci, dar mai ales de tot felul de drăcoaice ce l-ar fi ademenit cu mirodenii și cu dragoste, le-a luat la goană și le-
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
acum, în al cincilea volum al ediției d-lui Teodor Vârgolici. Și asta, mai ales, pentru că, în unele porțiuni, se realizează ca o frescă a epocii. Și, în plus, este și o mărturisire autobiografică. Cum menționează autorul în Preliminariile romanului, "urzeala cărții mele - cîtă se vede și cît va mai fi - este luată dintr-un jurnal intim și completată, după trebuință, cu mărturiile cotidianelor epocii. Din acest punct de vedere, fabula mea are picioare de cronică". Precizarea din urmă e importantă
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
sublimului și a entropiei, poetul nu-și uită trecutul ("părinți și morminte" ce "citesc din scriptură") mitul transilvan, filonul liric anonim, dar nici prezentul ce-i induce sentimentul zădărniciei operei, poezia părându-i o amăgitoare moară de cuvinte, o necontenită urzeală sortită efemerului și destrămării. Părere întreținută și de ingratitudinea contemporanilor ("Pe nimenea nu mai aștepți,/ de tine nu întreabă nime -(...)") pe care poetul nu se sfiește să-i asimileze, vitriolant, unei umanități decăzute în zoolgic: "Printre tertipuri/ și artificii,/ palide
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
deci, o linie de demarcație fermă, ci mai degrabă una de subtilă contiguitate. Mai puțin ispitită de orgoliul textualității și al livrescului de tip épatons le bourgeois, epica "nudiștilor" nu este una inocentă; nutrimentul cultural supraviețuiește ca ingredient, motivație în urzeala epică, în adâncirea enigmei ș.a.m.d. Oricum primează autenticitatea vieții, a mimesis-ului, a limbajului curent. În sensul democratizării mesajului spre cititor și al liberalizării expresiei până la jargonul de "cartier", suprasexuat, la insertul publicitar sau citatul în limbi străine ca
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
o vom cîți în continuare este proiectul acestei veghi auctoriale, a acestei prezente supraveghetoare în viața lor cotidiană. Încă un motiv pentru care un român scris sub asemenea premise nu ar putea fi parodie: între narator și personaje se țese urzeala unei afecțiuni constitutive care nu poate lăsa loc pentru ironii destabilizatoare. Cine sînt cele trei personaje importante, dintre care două mor odată cu plecarea povestitorului? Doi bătrîni dons ai Oxfordului, Cromer-Blake și Tom Rylands, care vor juca fiecare, deși de la distanță
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
anterior sau ulterior. Vine din senin și nu își reclamă urmări, pentru că refuză să fie "parte a unui continent". Și totuși, abia această insulă ne atrage atenția asupra continentului. De îndată ce e recunoscută și asumată de sine, aventură e asimilată în urzeala narativa a vieții noastre: exteriorul ei se lasă cuprins de interior. Tocmai de aceea ea se aseamănă cu opera de artă, care "din ipostazele infinit continue ale plasticității sau ale trăirii decupează un fragment, îl desprinde din legăturile lui cu
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]