33 matches
-
tare îngroziți de bombardamente nici nu știau că trec pe lângă o vietate de om, darămite să mai să se și mai oprească să te ia. Doar câteva femei, spuneau mai târziu, au gândit că poate fi un copil și în vâjâiala aia când ești copleșit de tot ce te înconjoară, panica te împrăștia fără a te putea aduna cu firea: “L-a părăsit, ziceau ele, erau din partea de jos a satului și nu știau precis ce avea fiecare drept “bagaj” în
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 by http://confluente.ro/Amintirile_mamei_de_gheorghe_parnuta.html [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
în Idei cum este ea. Căci nu poți omul natural să ți-l explici prin omu-n sine, decât mergând spre infinit călare pe regresiune, ca din Ideile-nghețate de o eternă plictiseală, să afli șpilul bramburelii din lumea noastră-n vâjâială. Dar cum din gol nu iese plinul făr' de impulsul creator, tot astfel și mișcarea vine de la eternul Prim motor. El, unitar și neîntins, cum Binelui îi șade bine, Divinitatea e in actu Prin faptele-i pe drept divine. Filosofia
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_te_george_petrovai_1363652501.html [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
fac cu fenomene, corelări, asimilări, întrepătrunderi, absconse sau neînțelese gânduri care mă obsedează, îmi preocupă mintea și cărora tot le amân clarificarea? Și, tot în micimea gândurilor mele, sper să am certitudinea unui răspuns sigur care să suspende această continuă vâjâială de jumătăți de idei sau gânduri suspendate. Probabil că ele nu depind de osificarea, mărginirea șli neputința cuprinderilor mele spirituale, de aprofundare și explicare clară a întregii odisei a desfășurărilor din natură și societate, ele curg oricum și puține pot
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_ii_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
am intrat atât de tare în personaj, încât a doua zi dimineața m-am trezit de parcă adormisem cu geamul deschis, cineva intrase și mă tocase mărunt-mărunt cu îmblăciul. Mă durea tot corpul, și pe dinafară, și pe dinăuntru. Febră, crampe, vâjâieli, eram o sumă umblătoare de simptome. M-am târât cu greu până la serviciu, unde am stat până pe la ora două, când m-au trimis ei acasă, că mă făcusem deja albastru. Desigur, puteam să îi sun de dimineață, să le
„Medicamentele japoneze sunt ambalate frumos și diluate cinstit, la jumătate din concentrația din Europa” by https://republica.ro/medicamentele-japoneze-sunt-ambalate-frumos-si-diluate-cinstit-la-jumatate-din-concentratia-din-europa [Corola-blog/BlogPost/337779_a_339108]
-
un radio în proprietate, era o performanță. În pas cu vremea, industria electrotehnică românească începuse a se mișca, astfel că, prin anul 1949, întreprinderea bucureșteană Radio Popular a asamblat primul radioreceptor. Un astfel de aparat, care emitea bâzâieli, pocnete și vâjâieli exasperante din care cu greu puteai desluși transmisia emisiunilor, au avut și ai mei. Seară de seară, cu urechea lipită de difuzor, mă străduiam să descifrez poveștile de la emisiunea mea preferată, intitulată „Noapte bună copii”. Recepția era extrem de proastă, dar
SURPRIZA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1437311248.html [Corola-blog/BlogPost/377372_a_378701]
-
ce bea, nici cu ce se îmbrăca. Evită pitorescul sub orice formă și anecdoticul. Își notează uneori "escapadele" (un bal, o petrecere), dar fără amuzament și voluptate. Detestă bârfa, vulgaritatea și "se apără" de femei "frecventând mai multe dintre ele". "Vâjâielile" cu câte una singură sunt tot atât de rare ca și "întâlnirile de gradul trei". Indiferent de situație, emoțiile sunt ținute sub control, până la punctul în care riscă să se expună bănuielii de deficit sentimental. Întâmpinată de el însuși cu aprehensiuni, căsătoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
constatat ceva deosebit, a răspuns că da, a văzut-o pe Christina plutind În aer, ceea ce, după părerea ei, a fost numai o nălucire, din cauză că Îi venise ciclul menstrual și, de fiecare dată cînd Îi vine ciclul, Îi produce niște vîjÎieli În cap. În cele din urmă, tuturor persoanelor anchetate li s-a dat cîte o amendă mai degrabă simbolică, pentru participarea la un miting neautorizat. Alte măsuri nu s-au luat Împotriva lor, deocamdată. La comandamentul trupelor americane era Însă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
parola, mi-au dat-o, Însă uitasem răspunsul. „Am zis «Doru»”, făcea Băloi, „dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat. S-a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu audă ăilalți - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am căutat slujba aia pe lângă dumneavoastră dar mi se părea o iluzie, niciodată n-aș fi crezut c-o să se realizeze. Și-mi plăcea să lucrez pentru dumneavoastră, era grozav, toată Londra-n sus și-n jos, și ce mai vâjâială, țineți minte? Pe urmă, când dumneavoastră ați plecat, mi-am zis: „De ce nu, Freddie, băiete?“, mi-am obținut o echivalare, și nici măcar nu mai eram așa de tânăr, dar mi-a fost de mare ajutor faptul că am lucrat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sus pe acoperiș pentru a admira Împrejurimile. E greu de descris senzația ce o ai Într-un ascensor care te repede ca o adevărată rachetă. Sunt nevoit, odată azvârlit În sus, să stau puțin pe o bancă pentru ami trece vâjâiala. Sus pe acoperiș e o mică gradină cu bănci și cu lunetă, prin care poți face observații pe ocean, cât și până la localități și ferme din statul New-York. De sus oamenii par furnici, automobilele jucării de copii. E Duminică, spre
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
science-fiction. Pentru că Bulgakov "pierde" la un moment dat atmosfera stranie, atît de copleșitoare, în favoarea unor întîmplări subțiri. Dar e o carte scrisă de un d-zeu invers. Și asta e bine. Încerc să-mi pun manuscrisul la punct, e mare vîjîială prin toată camera, dar din nou nu-mi place aproape nimic. Și nu știu cum o voi scoate la capăt!? Pentru că eu am în cap o carte, nu o adunătură de poezii, ori ceea ce am în cap nu prea coincide cu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
riguros pentru realizarea de performanțe culturale, de la „asigurarea unei fiziologii normale”, cu un regim normal al meselor zilnice, până la gimnastică, plimbări etc., atenționând că nerespectarea acestor reguli poate obstacula evoluția spirituală, producând semnale de alarmă: „senzația unui gol în cap, vâjâiala în tâmple, dureri care se localizează rând pe rând în diferite regiuni ale capului, senzația de durere în spinare etc.” (Igienă, în nr. 48/ 13 mai 1972, p. 5). Găsește că metoda cea mai bună de comportament este „asolamentul” (termen
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
De dorul pe care îl avea dorea să pășească primul pe pământul basarabean. Am trecut, grupă de cercetași, pe la ora 11, cu barca. Nici o rezistență. Înaintăm. În fața noastră satele Cotu Morii și Obileni. O pocnitură de armă și un caporal, Vâjâială, cade la pământ. Începe să se tragă. Probabil miliția și organizațiile paramilitare sătești. Începem să primim vizitatori de dincolo de Prut care ne arată cum e situația. Sânt opriți la noi spre cercetare. În una din zile am trecut Prutul cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
atunci trecusem prin momente de spaimă, de frică animalică. La aproape paisprezece ani, în timp ce făceam de planton pe coridorul de nord al Școlii Normale în miez de noapte, am rămas încremenit cu ochii bulbucați de spaimă în fața unui schelet uman. Vâjâieli prin urechi, cu părul măciucă, mă holbam înnebunit de spaimă, privind acel schelet uman. Apoi, încet-încet mi-am revenit, reamintindu-mi că acel schelet îmi fusese prezentat la ora de anatomie... Doi trei ani după această întâmplare de groază, într-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
moment de iritare față de decoratorii care uitaseră parte din recuzită se transformă în spaimă când m-am pomenit îndreptându-mă spre ea. Solul de sub piatră părea să fi explodat - ca și cum cineva ar fi scurmat pământul, ca piatra să răzbată. Peste vâjâiala vântului cred că am deslușit sunetul unei fâlfâieli. Pe măsură ce mă apropiam de piatră, eram tot mai convins că ceva chiar ieșise din falsul mormânt. Ceva negru și uriaș trecu peste casă - zburând - apoi se învârti de jur împrejur în aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am dus la biserica Saint Germain des Prés din piața cu același nume și la Nôtre Dame des Prés de pe bd. Montparnasse, și de patru ori la Luvru, și încă mi se pare că totul nu a fost decât o vâjâială... Textul, prima frază a predicii adresată de sfântul italian al păsărilor pe care, la începutul acestui serial, am promis că o voi înfățișa cititorilor, iat-o: Surori ale mele, păsări, Dumnezeu vă susține (vous sustante s.n.), fără ca voi să semănați
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
dintre voi n-avea pe el hainele purtate seara trecută. Ai fost văzut incinerînd o grămadă de haine la ora 7 dimineața. Mai adaugă aici și faptul că ai ascuns mașina și că tu, Tyrone și Leroy ați fost În vîjÎială noaptea trecută. Ray, situația nu e deloc roză, dar dacă-mi dai ceva bun ca să prezint la procuratură, pot să ies și eu bine În fața lor și să spun „Uite, Sugar Ray n-a fost jigodie, ca partenerii lui“. Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe acoperiș pentru a admira împrejurimile. E greu de descris senzația ce o ai într-un ascensor care te repede ca o adevărată rachetă. Sunt nevoit, odată azvârlit în sus, să stau puțin pe o bancă pentru a- mi trece vâjâiala. Sus pe acoperiș e o mică gradină cu bănci și cu lunetă, prin care poți face observații pe ocean, cât și până la localități și ferme din statul New-York. De sus oamenii par furnici, automobilele jucării de copii. E Duminică, spre
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
noi, Însă habar n-au că sunt manipulați. De-aia Îi și batem În cadrul Cupei Thomas: ei nu sunt stăpâni pe destinul lor. Noi, da! Din a tăcut un moment, cu pieptul umflat de o satisfacție obosită. În momentul acela vâjâiala circulației Jakartei a devenit atât de puternică, punând capăt monologului lui Din și umplân du-i lui Adam auzul cu propriile ritmuri. El nu se Îndoia Însă că Din n-avea cum, nu era În stare să tacă prea mult
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
De dorul pe care îl avea dorea să pășească primul pe pământul basarabean. Am trecut, grupă de cercetași, pe la ora 11, cu barca. Nici o rezistență. Înaintăm. În fața noastră satele Cotu Morii și Obileni. O pocnitură de armă și un caporal, Vâjâială, cade la pământ. Începe să se tragă. Probabil miliția și organizațiile paramilitare sătești. Începem să primim vizitatori de dincolo de Prut care ne arată cum e situația. Sânt opriți la noi spre cercetare. În una din zile am trecut Prutul cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Chiar de mărunt mi-i pasul, Dar neputința are nimb Și i-a-ncolțit și glasul. În teama de necunoscut, De puteri deposedat, Fără suliță și scut, Azi nădejdii sunt redat. Cu gând fără îndoială Și cu ai speranței psalmi Trece timpu-n vâjâială Peste timpii mei mai calmi. E foarte bine și așa Decât pe năsălie; Suport oricât sub cravașa Ce este, ce-o să fie. 19 iulie 2004 NU POT Nu pot să fac ce alții fac Făr’ frică, fără milă Nu din
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
în această fățarnică frumoasă pasăre, ca aducătoare de noroc, de veghetoare a timpului și de alungătoare a spiritelor malefice. Simbol al poligamiei absolute, se pare că și cocoșul se auzea râzând în bătăile vântului. Palele răcoroase râdeau infantil, bruftuluite de vâjâielile bătrâne, furioase că nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Citadelele au lacune, șuvoiul dorințelor de a vă informa fiind mai gălăgios decât Cascada Niagara și mai luminos decât o supernovă, deturnează, uneori, flash-urile amintirilor spre găurile de vierme ale uitării. Cocoșul de tablă de pe acoperiș elimina prin vâjâielile lui spoturi informative pe site-ul www.karlmarx 51.ro din ambele oglinzi. Dar un seism, stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor cu tot, bulversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sub șenilele vieții, Prunilă, un poem strălung închinat irefutabilului cauzal. Deși mirosea a zgură sau sulfurat de sodiu, poemele, de fapt, unul, singur, cu catrene care închideau o stare finalizată, ei bine, polipoemul, plăcu Profesorilor care-l și spulberară în vâjâiala Rapidului de noapte, Galați-Episcopia Bihor, singurul de altfel care oferea puțin din parfumul de brazi al școlilor de munte. Prunilă, după ce își dezlipi privirile de pe tampoanele roșii ale ultimului vagon, zise: Mi se pare mie sau versurile noastre s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grabnice la a i se dezveli din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultate cu gura căscată, dacă nu cumva cel pe care textul ebraic îl numește has-Satan le va dezvălui chiar pretextul detectivistic pentru care se aruncase în vâjâială spre București. După două vocalize, suduia mai abitir decât un fierar betonist, drăcuia mai dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]