554 matches
-
eului strict individual i se pune în spate povara strivitoare, intolerabilă, a unei suferințe amoroase care se legitimează prin numele invocate, Erosul este conceput și trăit ca o smulgere din indiferența contemplativă a unui tânăr îndrăgostit, și ca aruncare în vâlvătaia necruțătoare a unei patimi general omenești care anulează persoana și personalitatea, pentru a face din el o simplă victimă - între altele, celebre și multe - ale zeului Amor. Căci acum, nu mai e vorba despre Amorul, un amic supus amândurora, de
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
mai tare decât cărbunii. Că ardea înlăuntrul lui focul cel duhovnicesc, care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăuntrul lui ardea focul cel tare arzător și cu vâlvătăi al dragostei de Hristos”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 493) „Hristos, Care trăiește și lucrează în sufletele mucenicilor”. (Sf.
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Pline de cârlionți și bucle, Să te ferească Domnul, să ajungi să le usuci. Peruci la fel ca mieii abia zvântați în paie, Abia ieșiți din pântece de oaie. Câți trâmbițași în soldă? Câte straie Cenușa s-o preschimbe-n vâlvătaie? Si câte vârfurile de pumnal, în păsările proaste de pe punte? Visând la resturi, la festinul de firimituri, Când ziua va veni să se înfrupte. Mai știu să zboare? Ori sunt târâtoare? 19 septembrie 2010
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
pustiu! Psalm Sub un amnar ce-aprinde-un fir de iască O cremene mi-e gândul așteptând Scânteile ivindu-se pe rând Făptura ta de flacără s-o nască. Sunt eu acel ce caută, suflând, O-ntruchipare-a ta mai omenească, În vâlvătăi de rug apoi să crească Si să te-aud vorbind ca oarecând. Sunt cel ce sunt, nu-mi ține nimeni locul Cât Tu ești cel ce ești, doar mai presus. Făptura mea îți poartă-n lume chipul. Din ce întunecime
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
o casă privirea ei întoarsă-i moștenire stoarsă ciur prin care zorile se cern scormonind cotloane ca niște hăuri de pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu mai poate fi ocolit"' una din acele clădiri cu o cruzime mocnită de aisberg depozitare fără scrupule ale
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
spor al fecundității asociațiilor, a căror spontaneitate pare meditată și, deopotrivă, al căror aspect meditat pare spontan. Acestui proces de elaborare "inspirată" îi datorăm o remarcabilă recoltă de imagini baroce: "Puțini rămîn; oh, ambalajul mixt/ Dintre culoare și răsunet/ Sub vîlvătaia serilor petunii/ Ce zac în saci de oseminte-aici!// Glazura cimitirelor de funii/ Căzute noaptea înapoi pe lună/ Subt ploi unde se oxidează sunetul/ Pe buza cloptoelor căzute în furtună!" (Petunii). Expresia somptuos contorsionată ajunge la astfel de figuri în
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
Raicu e evocat tot mai rar. Veniți de curând spre literatură, intrați de curând în biblioteci, tinerii nu-l aud și n-au cum să afle ce pierd. Totuși, în primii doi, trei ani după 1990 când, potolindu-se întrucâtva vâlvătaia postrevoluționară, literatura a fost redescoperită și au început totodată să se producă redistribuiri pe scara de valori, Lucian Raicu, aflat dinainte foarte sus, a mai urcat. Atunci, Radu Petrescu își consolida poziția pe care îl aduseseră în sfârșit optzeciștii, Costache
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
de ritm, care face parte din alcătuirea lor și care contaminează. Este ritmul lucrului făcut pe îndelete, temeinic,cu pasiune și responsabilitate. Un ritm al spiritului pur, un ritm firesc, desprins de panica derizoriului, un amestec de armonie și de vîlvătaie a gîndului și a ideilor, totodată, din care balastul cotidianului a fost înlăturat. Sînt atîția ani de cînd o echipă extraordinară ca cea de la "Lettre" muncește cu o modestie și cu o discreție atipice. Ei dăruiesc. Cine știe să primească
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
stați cu capu-n jos: Că-l va naște iar pămîntul, Cum l-a tot născut vîrtos. Linkeu Nu-s eu pus aici de pază, De plăcere să stau sus; Mă amenință o groază Din al lumii-afund, nespus! Cum țîșnește-o vîlvătaie, Văd prin noaptea grea din tei; Tot mai tare dă bătaie Vîntul în suflarea ei. Ah, ia foc bordeiul iute, Mucegaiul și el arde; Cineva acum s-ajute! Nu-i salvare mai departe. Bravi bătrîni, ce știu să vadă, Grijulii
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
de nesomn peste noapte, / să-ți lunece trupul prin țâțe de lapte, / să nu afli clipă de zbatere lină, / să te zvârcolești de dragoste-n tină, / dacă nu te rupi chiar acuma din loc, / În brațe, dor să-mi alini, vâlvătaie de foc” . (Blestem de dragoste). Consolarea, ieșirea teafără din crunta suferință a iubirii, poetul o realizează printr-o armonie a esențelor din semințe și flori, precum la Blaga, urmând, cu sub hlamida cosmicului, să plutească În univers de-a pururi
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Hegel spunea că arta secolului XX va muri sub suflul rece al conceptului. Și uite că arta s-a automatizat, s-a comercializat, s-a răcit. S-a despiritualizat. Este un vid spiritual. Pe de altă parte, ea moare sub vâlvătăile pornografiei și visceralitatii.” Pentru ca aceste lucruri fac parte din crezul sau artistic, Dan Puric aduce pe scena acea parte din el, acea scânteie divină pe care o recunoaște spectatorul vibrând la emoția și frumusețea care se degajă din teatrul lui
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
cumplit că - în urma campaniei de presă a publicistului cu impactul cel mai furtunos asupra conștiinței românilor din nordul și din sudul Carpaților Meridionali: EMINESCU - se putea declanșa un tsunami devastator. Ale cărui valuri s-ar fi extins exploziv, ca o vâlvătaie de nestăvilit, din Ardeal în toată Europa Centrală și Sud-Estică. Praful și pulberea s-ar fi putut alege, într-o asemenea eventualitate, de mamutul (prusac) cu picioare de lut. Ceea ce s-a și petrecut peste un sfert de veac, în
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
toate un bătrân încăpățânat ședea pe-un ciot vechi de copac în fața cocinei sale în flăcări cântându-și un cântec mi-am aplecat lancea spre el nu m-a văzut uneori sunt doi în mine Weng pe cal cu sabia vâlvătaie și Weng care umblă în rasă călugărească pe lângă Weng cel de pe cal Weng călugărul e cel care mă va însoți când părăsesc lumea aceasta fiecare trăiește în vremea sa călărețul trăiește primăvara cel cu gluga întunecată care-l urmează locuiește
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
apoi spre perioada interbelică. Evenimentele politice sunt văzute din interiorul mediului militar căruia îi aparține Horia Coman, personajul principal al cărții, marcat de memoria zonei argeșene de unde vine. RĂzboiul care avea să cuprindă Europa în numai cîteva zile ca o vîlvătaie, primul război mondial, izbucni la doi pași de România, în Serbia. Era vara, pe la jumătatea lunii iulie. În anturajul regelui și în cercurile guvernamentale, la Sinaia și la București, emoția fu grozavă. Ecoul ei zgudui și vîrfurile sociale mai puțin
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
n-au nici o fereastră, nici o ușe, nici un petec măcar, pe unde ar putea să se străvadă o zare, un ciob de lumină. Nimica, nimica. O pânză de argint, ucigașe!... "Cincizeci și opt de ani! Cât de repede au trecut, câte vâlvătăi de patimi s-au adăugat an cu an, în jurul frunții ăsteia, gata-gata s-o cuprindă și s-o sfârtece. Cum a trebuit să stea în atâtea nopți și zile, la pândă, ca lupul, pe patru labe!... Să stea și să
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
van Gogh (made Marcel Tolcea) se întâlnește cu Motoreta Magritte (made Petre Stoica) una salută cu sunetul rămas într-o ureche tăiată cealaltă cu uguitul unui porumbel conservat într-un melon metafizicele mijloace de circulație se despart lăsând în urmă vâlvătăi de culori incendiind câmpuri imense de grozamă ce întâmplare penibilă exclamă veștejitele testicole pierdute în cămașa de noapte a bătrânului academician cu insignă de estet
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
de manifestare lirică, pe alocuri atemporal, mi-am îngăduit să îmbrățișez întâi ideatica și imagistica care conspiră, transpiră unde altundeva decât în „Ego”: „N-am fost niciodată prea ocupată cu lumea,/ m-a interesat doar focul./ L-am experimentat prin vâlvătăi/ ale propriului meu trup,/ prin luminile roșii pe care/ mi le prindeam în păr,/ prin scrumul pe care călcam/ râzând de ceea ce era mistuit,/ prin ființa mea ce ardea cu trufie/ în fața ochilor tăi./ Lumea era doar imaginea/ pe care
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
e un dor sacru / Și de-o-nșeli ai dat de dracu’ // Când iubești uiți de cutume / Unde-ai fost ori ești în lume / Focul ei mocnit când arde / Frânge inimi, rupe coarde // Dragostea nu-i creștinească, / Ci trăire omenească / Vâlvătaia ei ucide / Doar plăcerile cupide // Iubirea nu-i pe vândute / În afacerile slute / Prin vibrații de lumină / Dragostea este divină”. Un melanj interesant între graiul popular și cel cult. Cât privește titlul cărții „Execuția”, poezia care se numește astfel este
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
stânci mă sinucid în ochii tăi adânci. Și iarăși mă întorci ca să-ți fiu dar. Se-ntâmplă-n viața mea ceva bizar. Ego N-am fost niciodată prea ocupată cu lumea, m-a interesat doar focul. L-am experimentat prin vâlvătăi ale propriului meu trup, prin luminile roșii pe care mi le prindeam în păr, prin scrumul pe care călcam râzând de ceea ce era mistuit, prin ființa mea ce ardea cu trufie în fața ochilor tăi. Lumea era doar imaginea pe care
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
ploi, Devenim zei desculți și nebuni amândoi. Vis Am visat odată că ultima mea dorință ar fi o scrisoare de dragoste de la tine, sculptată în cel mai alb lemn. Aș pune-o în dreptul inimii ca arderea mea să fie o vâlvătaie, ca flacăra trupului meu să ajungă unde eu n-am putut să ajung vreodată. Sunt flacără-vrăjitoare căutându-te frenetic în arderea mea pe rug. Călătorul meu de toamnă Într-o casă de chibrituri mi-am pus sufletul pe masă. Tu
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
depășea vîrsta prunciei,/ și cu dumnezeiasca răbdare dintotdeauna/ ne-a întors la obîrșiile Revelației, / acolo unde se tălmăcește prețul învierii,/ unde Răscumpărătorul se confundă cu Omul Durerilor./ Cu atît mai de neînțeles încețoșarea ce continua să ne apese,/ pe cînd vîlvătaia ațîțată de rostirea Sa/ ni-L vădea negreșit./ Cu atît mai anevoie de explicat zăbava,/ amînarea de a-L recunoaște,/ prelungită pînă la frîngerea pîinii/ însemnînd frîngerea de sine" (Caravaggio: "Cina din Emaus"). Relația efemerului cu absolutul nu e cu
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
a rechizitoriului omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu (cu tot cu stenogramele aferente). Convorbirile telefonice dintre SOV și ziariștii de la Realitatea TV, documente care ar fi probat gravele ingerințe ale mogulului în politica editorială a postului tv, au generat cea mai mare vâlvătaie mediatică a ultimilor ani. Multă vreme, până la apariția articolului Jurnalului Național, suspiciunea a fost că documentele au fost scurse, intenționat, către mass-media, de către unele dintre părțile impicate. Niciodată însă n-au existat dovezi cu privire la identitatea celui care "sifona" probe din
Ciutacu explică modul în care Vîntu a fost executat de Kovesi în Evenimentul zilei () [Corola-journal/Journalistic/25232_a_26557]
-
neștiută-nfiorare Urca spre rumenul obraz; Tristețea inima-i destrăma, O fură-un dor, o soarbe-o teamă Se pierde-n negrăit extaz ; Fierbinte-i gingașul răsuflet, Simțirea-i fierbe, și-al ei suflet A rupt cătușele lui vechi ; Prin vine vâlvătăi se-adună... Iar glasul minunat răsună Mereu aproape de urechi. Abia spre ziua, somnul greu O dobândi pe ne-așteptate; Dar mintea-i depana mereu Profetice visări ciudate: Un tanar, cu tăcerea geamăn, De-o frumusețe fără seamăn, Se aplecă spre
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
văd o dată. Însă el și ajunsese la cuptorul încins, fiind vîrît repede înăuntru, ca și cum totul pînă atunci fusese doar "o pierdere de timp". Ne-o făcuse... Încremenisem înaintea cuptorului ce duduia primind dedesubt un jet puternic de păcură care ațîță vîlvătaia... În roman, săvîrșind sacrilegiul, am arătat ce văzusem cînd mecanicul șef, crezîndu-mă un neam de-al răposatului, mă invită să mă uit prin fanta ce o deschise acționînd un capac... Pot să repet astăzi, în anul nostru 2000 că, o
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
răscolea vulvoarele/ Șoptind încet un nume". Și totuși, ea pare surprinsă de sosirea lui Mihnea; dacă nu pe al lui, ce alt nume rostise? Poate pe cel al fiului defunct, într-un elan care o umanizează - dar atunci, de ce răscolește vâlvătăile focului? Cine știe, magiciana se ocupă de vreun alt "caz" profesional când omul "curagios" se arătă din proprie inițiativă... Înaintea lui Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu Văcărescu (1792-1862) narează, în "Piaza-rea", o întâlnire cu o vrăjitoare, pe fondul
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]