49 matches
-
de discursuri și jocuri textuale în care adîncimea era înlocuită de multiple suprafețe mate, dar alunecoase. Așa se face că am ajuns să-mi fie uneori frică să receptez un opus mozartian, chiar și atunci cînd lucrarea e mai puțin "vînturată", cum e cazul Concertului pentru fagot KV.191. Teamă de o interpretare impersonală, glacială ori, dimpotrivă, hiper-personalizată, incandescentă, marcată de voința instaurării unor noi tonalități emoționale sau de euforia unei libere plutiri, incapabilă să evite echivocul, ambiguitatea. Nici vorbă de
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
Iliescu însuși în fața instanței - nu are mari sorți de izbândă. Versatul bolșevic posedă un lung antrenament în astfel de acțiuni. El s-a blindat din timp cu alibiuri, martori, bibliografii, astfel încât să nu se poată smulge nimic de la el. Argumentul vânturat mai nou - cel privind depărtarea în timp și slăbirea memoriei - n-a fost folosit doar de Iliescu. L-a întrebuințat, cu câteva luni în urmă, Athanaie Stănculescu, la fel de amnezic în ceea ce privește evenimentele din 1989 ca și stăpânul său, Iliescu. În ultima
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎN ARȘIȚA ZILEI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mă cuprinde-nfierbântată suflarea macilor aprinși de strajă-n lanurile blonde cu plete vânturate, făcându-mă să uit acele lacrimi din adierea dimineții, ce-au strălucit odată prin ierburile încurcate. Mă-nvăluie, amețitor, mirosul florilor de soc, prin poleiala caldă a răsuflării zilei ce dezmiardă îndelungat și pătimaș trupul pământului iubit ce prinde dintr-odată
ÎN ARŞIŢA ZILEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377188_a_378517]
-
oamenilor, închizându-le prin învățături nesănătoase, împărăția neprihănită a spiritului divin, în care nici voi nu intrați în ea și nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsați; tremurați voi, răsturnători de credințe și drepte așezări sociale, cari vânturați marea și pământul, ca // să vă faceți un tovarăș de credință și, după ce l-ați convertit, faceți din el un fiul al pierzării, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă; tremurați voi, jefuitori și mâncători ai casei văduvelor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
E ca și cum te-ai cufunda în apa unui fluviu care, trăgăndu-te în toate părțile, te îneacă în pîlnia vîrtejurilor lui. De aceea, senzația de serbezime pe care o capeți vizitînd tărîmul ideilor politice nu vine din puzderia cantitativă a nuanțelor vînturate, ci din lipsa unei busole menite a-ți da sensul. Un bazar mustind de vechituri în care fiecare caută să te înduplece că marfa lui e cea mai bună. În plus, cine scrie despre ideile politice nu are cum să
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
unei cantități mai mari de cereale însemna o cantitate mai mare de muncă, atât pe pământul propriu, după împroprietărirea din 1864, cât și pe moșia boierească. Aratul, semănatul, prășitul, seceratul, cu secera sau cu coasa (hreapca), adunatul, „treieratul” cu caii, vânturatul, încărcatul, căratul, depozitatul în magazii și hambare, toate erau munci manuale. O ușurare a fost când s-au introdusă mașinile de treierat purtate de un „vapor”, mașină cu aburi, care mergea cu apă și foc. Până în perioada interbelică, țăranii își
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pânăă funia se strângea la par, după care se mergea în sensă invers, operația repetându-se pânăă ce toate boabele erau desprinse de spic. Boabele erau strânse lângă stâlpul central și operația se repeta. Când tot grâul era treierat, urma vânturatul, prin care se îndepărta pleava, apoi se ciuruia pentru a se îndepărta resturile de pământ și tot ce însemna „corp străin”. După instalarea regimului comunist, țăranii au fost obligați să adune grâul, orzul, ovăzul la aria organizată special: se treiera
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Chiar și așa, trebuie să perseverăm, Speranța e ca sarea, nu hrănește, dar dă gust pâinii, timp de ore în șir, acestea și mii de alte fraze la fel de inofensive, la fel de neutre, la fel de inocente, au fost cercetate până la ultima silabă, măcinate, vânturate, pisate în mojar cu pistilul întrebărilor, Explicați-mi ce urcior e ăsta, De ce toarta a scăpat în fântână și nu pe drum sau în casă, Dacă nu aveați obiceiul să votați, de ce ați votat de data asta, Dacă speranța e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o tavă din rola sobei. Cu o lingură de lemn îi mestecam într-una ca să nu se ardă. Odată rumeniți tavă era scoasă afară în zăpadă câteva minute ca să se răcească, iar apoi miezii prăjiți erau frecați de coaja și vânturați. Nucile astfel pregătite se treceau prin mașină de tocat. Furăm , când mama se întorcea cu spatele câte o mână de miez copt sau câte o turta, pe care le ronțăiam cu poftă. Noaptea, turtele puse una peste alta pe sobă
SCUTECELE LUI IISUS SAU TURTELE DE AJUN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363250_a_364579]
-
Un „socialism românesc” era pe cale de a se „zbârli” provocator la „stârvul” cominternist ce-și evacuase ultimile pale fetide dinspre mausoleul din Piața Roșie, și care mirosea cam de multișor a faliment doctrinar, codimenta primejdios aerul autonomiei și suveranității naționale, vânturat strașnic de „stejarul de la ... Scornicești”, sosit la cârmă de ceva vreme ... Și, ceva mai târziu, Brejnev, cu al său concept al „suveranității limitate” cu care primul se va bate „cap în cap”. până se va alege praful de tot! Pe când
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
vibrând de emoție și de frumos, sunt poezii în care autoarea trăiește într-o osmoză spirituală cu natura înconjurătoare. Adesea, spiritualizarea naturii facută într-o manieră impresionantă, formează un tablou mirific: „La ceas de vecernii se sting trandafirii./ Petalele curg vânturate./ Mă bucur de crezul a noi zămisliri/ Din apele tulburi de multe păcate.// La ceas de vecernii un dangăt dulceag/ Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise/ Se strâng ne-mpliniri și trec peste prag/ În casa luminii cu geamuri
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DOMNICA VĂRZARU - LA CEAS DE VECERNII (POEME) Autor: Domnica Vărzaru Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului LA CEAS DE VECERNII La ceas de vecernii se sting trandafiri. Petalele curg vânturate. Mă bucur de crezul a noi zămisliri Din apele tulburi de multe păcate. La ceas de vecernii un dangăt dulceag Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise Se strâng ne-mpliniri și trec peste prag În casa luminii cu geamuri
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
I. - LA CEAS DE VECERNII (POEME), de Domnica Vărzaru, publicat în Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016. LA CEAS DE VECERNII La ceas de vecernii se sting trandafiri. Petalele curg vânturate. Mă bucur de crezul a noi zămisliri Din apele tulburi de multe păcate. La ceas de vecernii un dangăt dulceag Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise Se strâng ne-mpliniri și trec peste prag În casa luminii cu geamuri
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
și în lacrimi fierbinți, înnodate, Prelinse pe cupa oftatului greu. Am vrut să ajung la apa cea mare Și perle să iau din adâncul ocean. Citește mai mult LA CEAS DE VECERNIILa ceas de vecernii se sting trandafiri.Petalele curg vânturate.Mă bucur de crezul a noi zămisliriDin apele tulburi de multe păcate.La ceas de vecernii un dangăt dulceagMă cheamă s-aprind lumânări pentru viseSe strâng ne-mpliniri și trec peste pragîn casa luminii cu geamuri deschise.La ceas de
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
cetatea, pe rădăcini de stâncă. Acum a rămas raza ce arde lut și piatră, pe litere-n cuvinte, în iarna-nflăcărată. DIN FRUNZE E atâta toamnă în mine, încât au început să-mi ruginească frunzele; Pe urmă s-au lăsat vânturate și mi-au inundat sufletul. Acum mi-e teamă că rugina îmi va ofili păsările și ele nu vor mai deveni îngeri care să ningă peste eternitate cu rădăcini de stâncă. Mugurii au explodat demult, Au explodat într-o primăvară
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
noastre creanga de aur la timp, înainte ca rugina să-și presare chipul peste tot ceea ce am fost cândva. Ana-Cristina Popescu DIN FRUNZE E atâta toamnă în mine, încât au început să-mi ruginească frunzele; Pe urmă s-au lăsat vânturate și mi-au inundat sufletul. Acum mi-e teamă că rugina îmi va ofili păsările și ele nu vor mai deveni îngeri care să ningă peste eternitate cu rădăcini de stâncă. Mugurii au explodat demult, Au explodat într-o primăvară
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
-te Spre rădăcină, Înalță-te Tot spre lumină, Plin de noroc Să-ți fie zborul, Să-ți știi originea Și- n vieci izvorul... Lăstarele Înmugurite, Sunt doinele Din dor trăite. Cu limba mamei, Din sfatul tatei, Prin foc trecute Și vânturate... Apleacă-te Spre rădăcină, Înalță-te Tot spre lumină, Plin de noroc Să-ți fie zborul, Să-ți știi originea Și- n vieci izvorul... În vânt tricolorul Unire bate, Ca tot românul Să fie-un frate, Onoarea lui: E Demnitatea
PE ARIPILE SPERANŢEI... (DIN CULISELE ISTORIEI) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380443_a_381772]
-
în tremurul pomilor dezgoliți de vântul vagabond care cutreiera zile și nopți la rând peste noi și lume, aducea cu ea mult prea zgribulita tristețe. Atunci sufletul nostru se răcea și se sleia la fel ca și cuibul brumelor de pe vânturatul Continit, iar când la urmă de tot, după ce treceau prin margine de sat toate turmele coborâtoare de la munte, după ce neaua se așternea peste pământul înghețat, atunci venea din nou vremea noastră. Un an întreg să fi ținut iarna și tot
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
partea vegetală era adunată cu o furcă din lemn cu dinți lungi, făcută căpițe și păstrată ca nutreț, pentru oi, în iarnă, asemnea turtelor din floarea-soarelui. Boabele de fasole rămase la sol erau puse cu fărașul într-o găleată și vânturate până când fosolea rămânea curată. Ulterior, culegeam știuleții de porumb ce erau depozitați în hambare, împletite din nuiele și apoi lipite cu argilă, unde rămâneau chiar și peste iarnă, când era nevoie de mălai sau pentru hrana animalelor și păsărilor domestice
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
și dăduse tăria să reziste pînă atunci. Gellu Naum este azi, la puțină vreme de la dispariție, un reper de integră frumusețe existențială. Demonul comparației imediate mă trimite, evident, la alte cîteva nume, nu de anvergura suprarealistului, se-nțelege, dar prea vînturate public, pentru a nu isca motivate mirări. Nici chiar perplexe, avînd în vedere subgabaritul lor și deci excluderea juxtapunerii cu nobilul caz. Într-o recentă serată t.v., Eugenia Vodă (perplexîndu-ne, cu adevărat, avîndu-l invitat, în altă serată, pe... pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să mai fie încrezătoare. Aceasta-i relația care exprimă nimicnicia unui adevăr din care, parte din omenire, își făcuse cândva - eu însumi, cu unele corecturi - un ideal, posibilitatea unei salvări a societății, găsind apropieri, rămase numai pe hârtie, între ideologia vânturată și preceptele biblice. Dar asta se dovedi a fi fost numai în mințile noastre aprinse de ideea unei soluții perfecte, absolute, definitive, dar nimeni din cei ai puterii nu erau pe măsura ideii, fiind prea înaltă, dovedindu-se în practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și neamul..., prinseseră de șfichiurile harapnicelor curnuți; loveau numai În cai; și numai la părțile sensibile - asta sigur am citit-o. Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se Întinde falnic armia, În fine, română, doar se chema, cu acte, Popescu. - L-a rușinat pe Grecotei, vaaai, dar cum l-a mai rușinaaat!, chicotește mama, cu mâna la gură. Au mai Încercat ei, ba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Menește de-a-ndoaselea! Blestematul! și Fratele simte și ascultă cum prietenul lui, cel care-l ocrotește, urlă și se zbate de durere, în vreme ce morții ambulanți smulg hălci întregi de carne macră, din el. Printr-o pădure de picioare și de mâini vânturate, Avocatul mai percepe cum Boss se muncește și se luptă disperat, să deschidă cutia! Apoi, Stăpânul meu și al fiștecăruia, va arunca cerul, pământul și tăriile, în vârtelnița Haosului! Și va stinge luminile Universului! Și va contempla mulțumit opera sa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în dese rânduri de prădători și de oști străine...Toți puși pe pustiire.” Priveam la bătrân și mă minunam cât de limpede îi este mintea și cum găsește cuvinte potrivite pentru fiecare nelămurire de a mea. Apoi am continuat cu vânturatul actelor. În cele din urmă, mă trezesc în mână cu un hrisov al lui Constantin Cantemir voievod, din 16 iulie 1691 (7199), prin care îl împuternicește pe Constantin grămăticul să ia zeciuiala de pe moșia Rediul lui Tatar. Mi-au plăcut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]