30 matches
-
el flacăra și dorința de răzbunare. Ciolac era căsătorit și avea și o fetiță. Dar cum familia lui era la depărtare de doisprezece kilometri, tinerețea cu dorințele de aventură și patima iubirii își spuneau cuvântul. Ciolac și-a găsit o văduvioară tânără și frumoasă în Tansa, deci mult mai aproape de pădure. Într-o zi mohorâtă de toamnă, Ciolac s-a dus la iubita lui Ileana, că așa o chema. Când s-a întors de acolo se înserase de-a binelea și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mergea pe la văduvele tinere din sat, ce-i drept, satul nu era așa de mare cum este acum. Pe ulița lui Ion Busuioc de astăzi, pe atunci era locul unde își are acum casa Gheorghe a lui Cioabă, trăia o văduvioară tinerică într-o casă cu o cameră și tindă. Pe văduvioară o chema Carolina. Aici își petrecea nopțile Ghiță al lui Oacheș. Într-o dimineață de iarnă l-au găsit mort pe un flăcău, pe care îl chema Ion. Ion
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
era așa de mare cum este acum. Pe ulița lui Ion Busuioc de astăzi, pe atunci era locul unde își are acum casa Gheorghe a lui Cioabă, trăia o văduvioară tinerică într-o casă cu o cameră și tindă. Pe văduvioară o chema Carolina. Aici își petrecea nopțile Ghiță al lui Oacheș. Într-o dimineață de iarnă l-au găsit mort pe un flăcău, pe care îl chema Ion. Ion era abandonat în uliță, în zăpadă, numai în izmene. Oamenii s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ceas, a început să se zvârcolească și să strige: Mor! Mor de-acu, Ioano! Mor ... adu-mi lapte că mor! Și până a venit Ioana cu laptele din sat, Lupu a plecat ... a plecat pentru totdeauna. Și a rămas Ioana văduvioară tinerică, cu trei copii. Agripina, pentru a ajuta-o pe Ioana, s-a sfătuit cu trei feciori să-i facă o căsuță în apropiere, la marginea satului, pe islazul satului. Într-o noapte au început casa și a doua zi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la “Baia comunală”, La trei, stă o pipiță, e model, Ce-nvârte ierni la munte, veri la mare Și-o zi nu stă mai mult la un hotel, Cu-așa picior mereu e-n deplasare, La patru e-o cadână, văduvioară, Ce nu o văd nici printre picături, De-i toamnă, vară, iarnă, primăvară, Pe-acasă vine când nu e-n călduri, Apoi la cinci, e alta muncitoare, Care trăgând pe brânci la doi stăpâni, De-atâtea zile acre și amare
POVESTE DE LA ETAJUL ZECE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360254_a_361583]
-
mâncând prima cireașă zâmbesc amintirii. Copii s-au obișnuit dar un terț aflat întâmplător de față ridică din sprincene și trebuie să dau explicații. Sincer, nu-i plăcut. Nu mai zic de comparații. Viața merge înainte iar un văduv sau văduvioară este o pradă căutată. Cică ar avea experiența „vieții”. În fapt este tocmai contrariul. Tocmai „experiența” făcută stârnește o comparație, garantat nefavorabilă creierii unei noi legături. Pur și simplu nu-i înțeleg pe divorțați. Mă refer la divorțuri târzii cu
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383379_a_384708]
-
soț, căpitanul Poenaru, divorțase de ea decurând tocmai dintr-un asemenea motiv- un flagrant delict amoros cu alt bărbat în căminul conjugal- și procesul devenise celebru în urbea Bucureștiului, dând de furcă câțiva ani tribunaleler bucureștene. Apoi, nu tocmai tânără văduvioara, uitase repede cele întâmplate și-și juca rolul de diva încontinuare, având în vedere că femeia era și artista. În costum de amazoancă, umblă lala călărind pe un bidiviu pur-sânge din herghelia regală pe la Lolești și Popânzănești-Romanați, pe moșiile ei
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
mâncând prima cireașă zâmbesc amintirii. Copii s-au obișnuit dar un terț aflat întâmplător de față ridică din sprincene și trebuie să dau explicații. Sincer, nu-i plăcut. Nu mai zic de comparații. Viața merge înainte iar un văduv sau văduvioară este o pradă căutată. Cică ar avea experiența „vieții”. În fapt este tocmai contrariul. Tocmai „experiența” făcută stârnește o comparație, garantat nefavorabilă creierii unei noi legături. Pur și simplu nu-i înțeleg pe divorțați. Mă refer la divorțuri târzii cu
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350663_a_351992]
-
-ndoaie, spre DĂNUȚ APĂVĂLOAIE, Un inspector tinerel, talentat și frumușel, Îmi ațâță mie jocul că și eu, zău . . . ard, ca focul ! Ce să spun de-o MARICICĂ ? Se vrea încă tinerică . . . Cât SPERANȚA n-o să moară, n-o las încă. VĂDUVIOARĂ ! Nu te uita încruciș, la ADINA FĂRTÂIȘ . . . Un rol mic, dar zău măi frate, e ca sarea în bucate !. Cu talent de SCENOGRAF și-un surâs. . . te face praf, Sprintenă precum e . . .Honda, este COJOCARIU GONDA!. La efecte și lumini
O PĂRERE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341963_a_343292]
-
de nefamiliști de la fosta Apaca? Azi și locul ăsta s-a mai cizelat, devenind Galeria de modă -Apaca. În concluzie, căminu’ a dispărut și el... Sau le-a căzut cu tronc omul? Ei ca ei, dar Agripinei, sigur! Visătoarei ăsteia văduvioare, precis că i-a plăcut! ... Răutăcioasa glumiță mă rușină, căci tocmai treceam prin dreptul oglinzii și-i văzui Mirazei, c-așa îi ziceam eu acesteia când îi vorbeam, boticul adunat a dezaprobare. Reflecția mea fusese acoperită total de reacția ei
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
Te-ai școlit, catedr-ai preferat Generații-ntregi să păstorești Ai predat limba română, dulce Dragă ți-a fost școala și copiii Mai apoi, ai îndrăgit condeiul Cum își îndrăgește glia fiii... Crud ți-a fost destinu-n tinerețe Ai rămas devreme văduvioară Dar spijinul tău la bătrânețe Fata-ți dragă, a plecat din țară... Și-a-nsoțit sortitu-n țări străine Tu te-ai comportat cu demnitate Și la pensie, cum noi știm bine Ai urmat-o, te-ai lipsit de toate Andaluza, Tibi și
LA MULTI ANI DRAGA BUNI ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348814_a_350143]
-
mai abitir ca o fată mare, și pleca. În sat...după fete...unde altundeva?....că de...îi cam ardeau călcâiele, după una, după alta.....că doar era plin de fete mândre și frumoase.... taman bune de măritat! Și măritate....și văduvioare tinerele.....și mai puțin tinerele....că de....satul era mare! Mergea așadar Ion seară de seară, indiferent că era senin, înnorat, ploaie vânt ori zloată.....că nu era o problemă...găsea el o poartă deschisă și vreo binevoitoare care să
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
ziua se termina, și venea seara, și...se spăla Ion, se primenea, se ferchezuia și ...pleca în sat. Acolo se simțea el cel mai bine...că de...nici prea mic nu mai era....și-n sat fete mândre și frumoase....văduvioare tinerele, și mai puțin tinerele...... Referință Bibliografică: ION....o poveste de la țară / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Flori Bungete : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
sau unei femei nemăritate (aceeași absență a bărbatului legituit) care a dat naștere unui copil din flori. Tot prin zona Almașului, vădancă înseamnă - potrivit DLR - „femeie care nu poate avea copii”. Același dicționar ne spune că în Oltenia de apus văduvioară i se spune fetei sau femeii nemăritate „care a născut un copil” (și exemplifică: „La un colțuleț de țară/ E o femeie văduvioară,/ La un cap de pisculeț/ A născut un prunculeț). Cele două forme citate mai sus mă obligă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
potrivit DLR - „femeie care nu poate avea copii”. Același dicționar ne spune că în Oltenia de apus văduvioară i se spune fetei sau femeii nemăritate „care a născut un copil” (și exemplifică: „La un colțuleț de țară/ E o femeie văduvioară,/ La un cap de pisculeț/ A născut un prunculeț). Cele două forme citate mai sus mă obligă să ofer câteva exemple privind productivitatea - de-a dreptul exuberantă - derivativă a acestui cuvânt (mă refer mai cu seamă la exemele de genul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mă obligă să ofer câteva exemple privind productivitatea - de-a dreptul exuberantă - derivativă a acestui cuvânt (mă refer mai cu seamă la exemele de genul feminin 73): vădană; vădancă; văduoancă, văduvoancă „văduvă”; văduvoaie „augmentativ al lui văduvă”; văduoaie „la fel”, văduvioară: 1. diminutiv de la văduvă; 2. specie de pești (DLRM precizează „Idus melanotus”; opinie DEX: „Leuciscus idus”74); văduviță „văduvioară”; vaduvișcă „la fel”; văduvesc (văduiesc) „care aparține unei văduve”; văducă, văduncă și văduiță, forme utilizate mai ales în bocete. Sigur că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu seamă la exemele de genul feminin 73): vădană; vădancă; văduoancă, văduvoancă „văduvă”; văduvoaie „augmentativ al lui văduvă”; văduoaie „la fel”, văduvioară: 1. diminutiv de la văduvă; 2. specie de pești (DLRM precizează „Idus melanotus”; opinie DEX: „Leuciscus idus”74); văduviță „văduvioară”; vaduvișcă „la fel”; văduvesc (văduiesc) „care aparține unei văduve”; văducă, văduncă și văduiță, forme utilizate mai ales în bocete. Sigur că forma de feminin și-a avut participarea sa la apariția verbelor - vădăni (conjugarea a IVa, tranzitiv și intranzitiv); văduvi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
averea bărbatului care, la moartea acestuia, revine soției”. Un titlu dintr-un cod de legi suna astfel: Pentru darul muntenesc, adică pentru contrazăstie, și pentru ipovolan (văduvăritul)”(DLR, XIII, p. 114). 74. DLR (XIII, p. 115, 116) decide că formele văduvioară și văduviță denumesc un „pește asemănător cu crapul, dar cu capul mai mic, botul prelung, cu corpul lung de 30-40 cm și cu partea dorsală de culoare neagră-albăstruie sau verzuie, apreciat pentru carnea lui” (Leuciscus idus). Pentru văduviță este atestat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai târziu este chemat la Brașov și numit secretar literar, stipendiat al Societății pentru Fond de Teatru Român; în această calitate editează publicația societății, „Revista teatrală” (1913-1914), și îngrijește colecția „Biblioteca teatrală”, în care va tipări și texte dramatice proprii - Văduvioara și alte șase monoloage (1913) - sau localizări - La sate (1912), după Octave Feuillet, Învingeri strălucite (1913), după Georges Courteline, Micul mincinos (1913). Starea precară a sănătății îl obligă să își întrerupă activitatea din 1914 până în 1918, perioadă când se află
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
Leipzig, 1911; Publicul nostru și teatrul, Arad, 1911; Teatrul de vară, Brașov, 1911; Este mișcarea noastră teatrală un lux?, Brașov, [1912]; Mișcarea noastră teatrală și zbuciumul sufletesc al intelectualilor de la noi, Brașov, 1913; Poezii și monoloage de declamat, Brașov, 1913; Văduvioara și alte șase monoloage, Orăștie, 1913; Viața intelectuală românească în orașele din Ardeal, Brașov, 1914; Teatrul la țară, Brașov, 1914; Îndemnuri, Brașov, 1914; Sestra Servatia [Sora Servatia], tr. I. Flajs Hansová, Praga, 1917; Pentru cei mici și buni, Sibiu, 1919
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
sosi cu puțin timp înainte de ora hotărâtă. Soldații își ocupară locurile de o parte și de alta a intrării principale, apoi încremeniră. Pentru că trăsurile și caii nu mai aveau învoire să circule pe străduțele din jurul hanului, amatorii de spectacol, becheri, văduvioare, conțopiști, tinere numai bune de măritat însoțite de servitori, guvernante, frați, mame grijulii sau verișori dichisiți, se tot plimbau prin fața chipeșilor militari ruși într-un du-te-vino colorat și zgomotos. La nivel de protocol avu loc o mică dispută, totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îndelung aplaudat și chiar ovaționat de către plenipotențiarii ruși. Cei turci se limitară la câteva zâmbete firave. Dar fleacurile astea nu mai aveau acum nici o importanță. Generalul se simțea mai tânăr ca niciodată. Cu o seară înainte petrecuse în compania unei văduvioare durdulii, care învârtea o negustorie pe cinste pentru ofițerimea rusă și nu numai. Era detașat și surâzător. Savoarea șampaniei îi consolida starea de bine și încrederea în viitor. O delegație de boieri divaniți se precipită spre el, oferindu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de obicei mai în vârstă decât mine.) Principalul era să trec clasa. Și o treceam. De altfel pentru asta fusesem trimis la învățătură. Cui ce-i păsa de conduita mea extrașcolară? Prin clasa a VII-a mă încurcasem cu o văduvioară de 35 de ani, care ținea un restaurant, cel mai bun din oraș. Se prăpădea după mine, mai precis după tinerețea mea. Nu cred că o iubeam, era prea mare diferența de vârstă, dar ea întruchipa în ochii mei femeia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un ochiu voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o să cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ogradă, Pân-la streșină-o s-ajungă De s-alege iarna lungă? Văduvioară tinerică Șade - acolo singurică; Câte zile sunt lăsate Nu mai merge pe la sate, Cîtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot deapănă și țese Fire albe, pânze - alese. Părul ei cel negru, moale, Desfăcut cădea la vale, Ochii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]