371 matches
-
să se evapore, înăbușindu-mă. Sub apă e un alt fel de căldură, mai seducătoare decît plapuma de dimineață ori dogoarea sobelor iarna, e o masă compactă care te absoarbe în intestinele ei transparente și-ți perforează pielea, e un vălătuc diluat prin care plutesc rămășițe din tine, descompusă de atîta nemeritată plăcere." O anume voluptate lingvistică a inventarierii olfactiv-culinare o pune pe Cecilia Ștefănescu în descendența Simonei Popescu cu care împarte și tema spațiilor închise care acutizează percepțiile, poemele ,studențești
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
un tip special de scholar. Și nu în cârca ardelenității poate fi pus felul în care este. Sigur, e temeinic și informat, cum puțini în țara asta sunt, erudiția nefiind însă ostentată cu nici un preț, ba mai degrabă camuflată în vălătuci de pudoare. Știința sa e mai curând delicatețe latină, solară, decum răspicare teutonică. Ardelenismul presupune o sfătoșenie puțintel afectată, o colocvialitate rostogană, îngreunată de obezitatea informației, nu de puține ori, ușor inutilă, căz' doară atâta școală chezaro-crăiască nu-i de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14810_a_16135]
-
al obișnuinței cu „bucuriile false”: omul acelei vremi schimba (și nu era doar martorul schimbării) un sistem social, politic, economic și descoperea posibilitatea exprimării sale în jocul politic, instalînd primul Domn constituțional. Culoarea epocii este politicianismul; la soarèle, printre parfumuri, vălătuci de trabucuri, respirații alcoolice, transpirații erotice, melancolii romantice, la Șosea, în cupeurile luxoase, în parlament, pe stradă, în saloane, pe terasa cofetăriei lui Fialcowsky, la balul de la teatru - pretutindeni se face politică, fiecare comentează, dă verdicte, participă sau numai ascultă
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Păstorel Deși scriitor polivalent, cu disponibilități pentru toate genurile literaturii, de la epigrame la teatru și de la aforisme și vorbe de duh la cronici gastronomice, proza este ramura cea mai Împlinită a scrierilor sale. Este destul să amintim că „Hronicul Măscăriciului Vălătuc” a fost premiată de Academia Română În anul 1928, iar În 1937 scriitorul a fost distins cu Premiul Național pentru proză. Referindu-se la „Hronicul Măscăriciului Vălătuc”, criticul literar Gheorghe Hrimiuc consideră că, alături de Țiganiada, Amintiri din copilărie, Pseudokinegeticos și Craii
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
ramura cea mai Împlinită a scrierilor sale. Este destul să amintim că „Hronicul Măscăriciului Vălătuc” a fost premiată de Academia Română În anul 1928, iar În 1937 scriitorul a fost distins cu Premiul Național pentru proză. Referindu-se la „Hronicul Măscăriciului Vălătuc”, criticul literar Gheorghe Hrimiuc consideră că, alături de Țiganiada, Amintiri din copilărie, Pseudokinegeticos și Craii de curte veche, aceasta se Înscrie În acele opere singulare „care deschid și, În același timp, Închid un drum posibil al unui gen. Fără a contesta
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
bronz adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte. În gura fiului meu lingurița cu vin scălda, peste gingie, smalțul primului dinte. Atotușor Un nor cu ghimpi zdrelea apusul peste zare, în loc de vălătuci, țâșnea pe cer sârma ghimpată, parcă vedeam pe boltă curtea despicată a satelor din Bucovina, în hotare. Trecea prin porumbare, hăcuia știuleți și boabe, icoanele-n ștergar, la răsărit, a câta oare, Doamne, răstignit, a câta oară smulgi din ziduri
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
chemării brutale a poeziei, încă sperând că se mai poate renunța, pentru o viață domestică, simplă, iresponsabilă. Tu - în ciuda anilor - tânăr până la bășcălie și hohot, bravând Moartea cu câteva pilule în care-ți puseseși credința, perfect gospodar de cuvinte, exhalând vălătucii rotunzi ai ideilor, cu precizie, ca eu să-i prind ca pe niște colaci de salvare, aruncați în Atlantic. Nu bănuiam că voi rămâne închisă în plicurile tale de manufactură proprie, plicurile tale cu buzele strâns lipite, scotocind cu disperare
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
difuz și ocult, o stăpînește. Lovinescu îi apreciază lupta cu "modele" și "grimasele", dar deplînge dezorientarea "gustului său intim". Este de notorietate strania exaltare a lui Herr Doktor în fața unor subproducții literare autohtone, cum ar fi Prințesa Limonata, Hronicul măscăriciului Vălătuc sau romanul Roșu, galben și albastru considerat de critic, într-o criză de autism, "o carte splendidă și diavolească". Estimp, Balzac și Stendhal îi apar ca "proaste modele" pentru literaturile aflate la început de drum, iar Sainte-Beuve face pur și
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
o cafenea, simt un iz neplăcut, dar îmi zic că e suportabil. Îmi deschid laptop-ul să lucrez ceva sau încep o conversație cu interlocutorii mei și nu observ că localul devine tot mai populat. Apoi, deodată, încep să curgă vălătucii de fum. La o masă sunt șase oameni și toți șase fumează. În spatele meu, cineva a lăsat o țigară aprinsă în scrumiera și fumul înecăcios vine fix spre mine. Altcineva e așa de preocupat de conversație, încât țigară îi fumega
Aer curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82362_a_83687]
-
domolească a firii pătimi,și-n cartea vieții să-mi mai pună pagini. Căci s-au scurtat de astepare și visuri efemere. S-adie peste mine o boare ce,inca-i o părere. Am încercat să-mi fac lumină prin vălătuci de fum. Că n-am putut,cine-i de vină? mă mai întreb și acum. Arhanghel-naripat coboară,m-atinge pe obraz Să-mi dea tărie,pentru a câtă oară! și agonie și extaz. Citește mai mult AGONIE ȘI EXTAZA mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
domolească a firii pătimi,și-n cartea vieții să-mi mai pună pagini.Caci s-au scurtat de astepare și visuri efemere.S-adie peste mine o boare ce,inca-i o parere.Am încercat să-mi fac lumină prin vălătuci de fum.Ca n-am putut,cine-i de vină? mă mai întreb și acum.Arhanghel-naripat coboară,m-atinge pe obrazSa-mi dea tărie,pentru a câtă oară! și agonie și extaz.... XV. O ZI DE VARĂ, de Edi Peptan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Pagina realizată de DUSAN BAISKI Ziarul electronic, viitorul care a început ieri Deocamdată, majoritatea publicațiilor de pe Internet sunt gratuite, însă nu se știe ce va aduce ziua de mâine La început, se foloseau semnale cu vălătuci de fum, cu oglinzi, sau prin bătăi de tobe. Mulți dintre noi își amintesc cum bătea toboșarul toba și adună lumea pe la răscrucea străzilor. Dar apoi s-a nascut Internetul, care a făcut din însăși lumea un mic sat. Acum
Agenda2004-7-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282055_a_283384]
-
avocat, funcționar la Editura Fundațiilor Regale și inspector oenolog al statului. Personaj pitoresc, cu gusturi rafinate, înclinat spre gastronomie și degustarea vinurilor nobile, cât și spre glume savuroase, a scris povestiri comice - cele mai reușite sunt reunite în „Hronicul măscăriciului Vălătuc“ (1928) -, epigrame și versuri satirice, aproape 200 de cronice gastronomice și a realizat traduceri din Moličre, Prosper Merimée, Anatol France, Gogol ș.a. calendar multiconfesional BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 24 iulie - Sf. Mare Muceniță Hristina; Sf. Mc Ermoghen; 25 iulie - Duminica a
Agenda2004-30-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282696_a_284025]
-
stâncă Și căprioarele vin să mă întrebe de tine... Le pare rău de singurătatea inimii mele... 3. M Â N G Â I E R E A S O A R E L U I Sub mângâierea soarelui înălbeam pânza; Vălătuci cu ferestre colorate se ridicau în mingi rotunde; Căutam să le citesc în preziceri, dar în jocul lor se spărgeau, unul după altul... Trilul turturelelor îmi vorbeau tot despre frumosul meu... îl vedeam săltând peste pajiștea cu flori, cu mieii
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
cu maci de ciocârlii, / când la Tine, în pronaos, / șuieră un tren de haos...!“ (Cu vocale-arzând în steme...). Ritmul devine (in)somnie imnică, flux convertitor între real și vis, „în armoniile gamei celeste a izvoarelor, / în sinesteziile / deltelor fundamentale, / cu vălătuci de moruni, / cu nori de egrete, / ori cu tezaure de flăcări / pentru merele de-aur...“ (în somnul real, nu-n somnul de imn...). în conversia paradoxistă, natura imită pe Poetul înaripat de vulturitriftongi, nu invers: „Poetu-i imitat de ciocârlii și
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
chip ce se pierde)/ uimiți că nu ne mai înăl;tam că înainte în cer după voie.// Arbori, cîini și căprioare, cum vezi din geamul deschis/ se îndepărtau de noi, înspăimîntate: ceață din pădurile/ umede ale Bucovinei își strîngea supărată vălătucii:/ iubita mea fără corp era numai aripi: eu, fără aripi, fără corp" (Iubita fără corp). Pasul poetului e potrivit hexametrilor, ghidul sau turistic e un înger: După ce-a măsurat cu pași de hexametru cheiul/ și-a tot așteptat sub
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
unei secvențe de film american: "Marea scenă, care relansează total Ťromanulť mamei și mă face să visez, este așadar conversația dintre un bărbat călare (cu alți doi cai de schimb urmîndu-l!) și o tînără femeie purtînd pe cap, sub un vălătuc, un mare coș cu mîncare pentru ai săi, la cîmp. Ne aflăm pe un drum de țară. Călărețul se ivește din urmă, într-un mic nor de praf". O scară de bambus infirmă, extrasă din lăzile de gunoi și dăruită
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
a destinului celor „morți înainte de moarte”. Sugestive sunt, pe parcursul romanului, modulările descriptive ale peisajului, surprinse cu naturalețe, în strânsă conjuncție cu avatarurile eului, existând un dialog subliminal între eu și lume, plastic sugerat de scriitor („Lumina se limpezea de ultimii vălătuci de aburi; ceva măreț era în acel tragic început al zilei, poate prima dimineață adevărată pe care o văzuse. Privirea i se opri pe fața celuilalt. Nu-l cunoștea. Cu o voce pe care nu și-o recunoscu, îl întrebă
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
către cabul electric, se grăbi să iasă din apartament. Plasticul trusei de scule se înroșise și se topise în mijloc dar, știa că va continua să ardă doar atâta timp cât va mai avea oxigen, apoi va continua doar să fumege mocnit. Vălătucii negri de fum umpleau deja holul și pătrundeau în camere. Mai aruncă o privire și ascultă; dinspre dormitor, părea că sforăielile încep să fie neregulate și apoi auzi ceva, ca un fel de început de tuse ce se înăbușea. Se
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
VALS DE FLUTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
trece printr-o succesiune de obstacole, acolo unde se petrec lucruri ciudate, înspăimîntătoare, acolo unde controlul îl au alte spirite. În acest "Macbeth", cele trei vrăjitoare-țigănci fac huruburu cu un băț, o oală și o pisică moartă, învăluind povestea în vălătuci de fum de pipă, în esențe de tutun ce amestecă ficțiunile și orgoliile. Un "Macbeth" supravegheat de ochii unor femei ca niște duhuri, prezente peste tot, complice la tot, dispuse să ațîțe, fără oprire, focul morții. În spatele scenei, dintr-un
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
nu deschidă gura prea mult. În plus, pe mine Nordul nu mă cheamă deloc. Sunt friguros. Ivan zâmbește și spune mai departe despre știucă și icre și midiile de la Galway. Alexandre îl ascultă în aburul de pipă care urcă, vălătuci vălătuci, de pe punte în aer, până se înnegrește de întu nericul nopții. — Și mama a avut o cantină. — Da? Unde? — În Franța, la Béziers. N-a mers foarte bine. Dar îmi aduc aminte, vag, o vreme în care era plin... auzeam
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
totul pe măsuță și se întoarce cu un registru. Pompierul zâmbește, actorul își desăvârșește desenul, sticla își ia la revedere pas cu pas de la propriul conținut, cu părerea de rău că până la urmă capul pleșuv sabia nu-l taie. Din vălătucii de aer cald din stradă se naște o nouă statură care se lipește de pereți înaintând printre uși. E redactorul-șef de la Informația de București, Petru Co marnescu, omul care poate să taie și să spânzure în cerneală tipografică întregi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
departe. A rămas câteva clipe nedumerit apoi, intrând În redacția Vieții Buzăului. Era prea liniște, nu râdea nimeni, nu se auzea nici un acord de chitară, nu se certa nimeni pe nimicurile care Îi animau de obicei, doar fumul ieșea În vălătuci grei pe ușa deschisă a Încăperii unde se țineau lucrările marelui cenaclu. — Bună seara, a zis timid, vă rog să mă iertați pentru Întârziere, dar... — Las-o moartă, știm noi că ai fost cu gagica la cofetărie ca să-ți faci
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sală mică de baie și alături un dormitor și bucătăria. La etaj avea în vedere două dormitoare și o baie. Scosese din livadă pomii bătrâni și uscați și-i folosi toată iarna ca lemne de foc. Fumul ce ieșea în vălătuci anunța pe cei din jur că e cineva în casă. Într-o zi, în timp ce scotea rădăcinile pomilor uscați, trudind aplecat, a văzut rostogolindu-se, la picioarele lui, un măr mare, roșu, aruncat de peste gard. Îl ridică, îl șterse de haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]