551 matches
-
am identificat- sunt tot din natură, insă terra rossa(2:10) nu ai să găsești în RO, de exemplu. Ca să fiu totuși constructiv o să propun o altă poveste: gospodine care atârnă cearșafuri la uscat, bărbați care curăță grătare, mașini și văruiesc pereți, tineri care curăță de deșeuri râuri și păduri, lacuri și munți, totul pe un fragment din Rapsodia Română de George Enescu. Iar la sfârșit explicația: We are preparing for your arrival. http://www.romaniatourism.com Pentru cei ce nu
The end of choice by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82744_a_84069]
-
Franței în UE. Franța avea ceva de sărbătorit cu prietenii ei vechi și n-avea unde (la ea acasă tocmai zugrăvise). Noi, amabili și săritori, am zis să nu ratăm momentul: “Veniți la noi. Nici o problemă. La noi încă se văruiește...”. Toate bune și frumoase. Dar nu vii la mine în casa să-mi redecorezi dormitorul, să-mi stressezi ciobănescul și să nu mă lași să mă duc la baie, că tocmai ți-a venit ție cheful să borăști în chiuvetă
Merde alors! Pe ei, pe ei, pe mama lor! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83052_a_84377]
-
care nu puteam să-l urc, să trec mai departe. Uneori ajungeam, în vis, la marginea drumului care dădea spre casa părintească și nu puteam trece de ceva care mă despărțea de casă, pe care o vedeam de la distanță, impunătoare, văruită în alb. - Era o interdicție a accesului la ceva drag. - Așa a fost. O interdicție la ceea ce-mi era cel mai drag - satul de baștină care este, de fapt, un cătun și care, până la 50 de ani mi s-
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
greu, lent dar lin, ca o mare navă care se desprinde de chei. Dar dincolo de poartă se afla o grilă din bare groase de oțel care trebuia la rândul ei descuiată. în sfârșit, intram într-o încăpere înaltă și ovală, văruită în alb, fără mobile, tristă. Am petrecut destule ore în tezaur. Când, în ultima primăvară a războiului, bombardamentele au devenit mai dese și mai intense, ne adăposteam în tezaur. între pereții groși, în subteran, exploziile se auzeau înfundat iar salvele
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Constantin Țoiu Față de gospodăria întinsă a lui nea Mitică, ghicitoarea ședea într-o coșmelie singuratecă, văruită într-un alb intens, că o vedeai de departe și noaptea. Un coș înalt, și el alb, se înălța ca un minaret. Menaru se întreba tot mai des și îi întreba verile și pe prietenii ei bucureșteni, de ce nu mai
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
În tot orașul nu cunoșteam nici un om cinstit." Sau, într-o scrisoare adresată surorii lui, datată 7 aprilie 1887: "Mă aflu la Taganrog... Orașul îmi face aceeași impresie ca Herculanum sau Pompei... Toate casele sînt scunde, nu au mai fost văruite de mult, nici acoperișurile nu au mai fost vopsite, iar obloanele sînt închise. De pe Polițeiskaia începe noroiul, care se usucă, devine lipicios și se umflă. Îmi dau seama cît de murdar, gol, leneș, neinstruit, plicticos este Taganrogul. Nu găsești o
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
și nu m-ar mai zgândări acolo, înăuntru. Câteodată piciorul mi se contractă singur, mă uit la el, mi se pare că este altcineva. Eu care aveam așa o dexteritate la dat cu bidineaua, înainte, din trei arcuiri de braț văruiam un tavan întreg și iată-mă acum silit să mă uit la peretele ăsta scârbos, ros de grăsimi și de umezeală! Nu, uite, totuși, acum e tabloul aici. Ridicându-mi ochii de pe picior mi-am dat seama că nici nu
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
blesteme nu ne temem/ Le stropim cu bidineaua/ Plînsurilor dintre gene.// Gaz le punem peste vreascuri/ Gaz le punem peste paie/ Poate flacăra din Teascuri/ Cînd în vinul nou se-ndoaie// Știe ce ne-așteaptă mîine/ Blestemați totuși să fim/ Văruiți de așteptare/ înspumați în căni de vin// Dar înscriși în cartea vieții/ într-un colț abia de rest./ Nu vă temeți! Au drumeții/ De la drum ce și-au ales!" (Nu vă temeți). Alteori se înfățișează ca sarcasm întunecat: Pune explozibilul
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
un pas de șaptezeci de toamne eu scoteam apă dintr-o fântână În care izvorul aproape secase; oază speranței semăna cu o bătrână ce devenea zâna dintre crevase. lumânare plăpândă, intră-mi În casă. iată, am dat cu mătura, am văruit. vreau să Începem În doi o viață frumoasă, am să te botez MARIA, bine-ai venit !... și lumânarea venită din cer s-a așezat În palma icoanei Maria-Sfințita. de atunci mă Întorc din târg mult mai bărbat și stăm la
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
Primăvara, pe uliți, vezi O mulțime de șerpi Ce ies și coboară în baltă îmi voi lua un cățel Să-i latre și să-i alunge Ori îi voi prinde într-o plasă Noaptea se simte mirosul strugurilor Luna plină văruiește-n albastru Pereții de lut Și se aude vesela discotecă Voi învăța să tai via Și să strivesc sub tălpi potcoavele omizilor Mă va consola de singurătate Culoarea roșie a feciorașului Voi cerceta frunza de viță Năpădită de vene bășici
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
Și gardul de stuf stînd să cadă, Se înalță cu grație în dimineața vîntoasă nu-i nimeni pe grind Nici gîștele, nici oile. Nici bătrînul blajin. într-un anume loc, balta se varsă Și dispare subteran " Izvor invers către nadir Văruiesc pescărușii grindul Cu excrementele lor. Tot grindul e alb Spuma șerpuie de-a lungul apei Pînă departe. Oi de spumă Murdare răsuflă greoi lîngă apă Pe drum, gutuia cu aripi de frunze s-a prăbușit din cuib în colb pe
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
în risipă Spui-le, scrii-le Și într-o clipă, Vai, într-o clipă, Tu și pustiile! Trece în pripă Viața cu legile Când, într-o clipă, Vai, într-o clipă Doar, înțelegi-le! La miezul nopții lumina lunii a văruit semne, cuvinte. Suie-te-n luntre, apucă funia și ia aminte... La miezul nopții luna ca varul pare-n icoanele sfinte. Nu mai striga să vie podarul și ia aminte... La miezul nopții luna-i cu toane ascunsă pe sub răchite
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
momfa. ce le-o fi plăcând la momfa dragilor noștri turiști de se-nghesuie într-acolo? or fi microbuzele atât de odihnitoare, minunățiile atât de mari încât o dată ajunși la momfa, mai nici unul să nu dorească să se mai întoarcă? văru' care vine din maramu' zice că ce și de ce nu l-am chemat vara asta la momfa, păi ce, asta a fost vară? și unde e verișoara noastră elvira lasă că elvira stă bine unde stă, da' noi ce căutăm
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
că experiența acumulată cu ocazia sutelor de vizite de lucru ale lui Ceaușescu încă le mai folosește românilor. Un singur lucru se pare că au uitat când s-au pregătit pentru mai sus menționată vizită a lu’ nenea doctoru’: să văruiască frumos toți stâlpii din pasaj.
Văruind vei dobândi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21166_a_22491]
-
ultima vreme deoarece suferea de astma. Avea și planuri diabolice. De pildă, aștepta cît aștepta să se manifeste, pe urmă auzindu-l tăcînd, aprindea brusc lumină și cu pliciul sau chinezesc îl lipea cu o lovitură de peretele bleu mereu văruit de coana Săftica. Dacă vreun cîine se apropia de el gudurîndu-se cînd îl vedea cu plasa în mînă și se apropia mai mult, dl. Sache îi repezea un vîrf de bocanc sau de pantof în coasta, iar animalul o tulea
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
pe insula Pantelaria, în partea cea mai de sud a Siciliei, și așa am și trăit-o aievea prima lună, când părinții erau cu noi. Încă mi-amintesc ca într-un vis câmpia solară de roci vulcanice, marea eternă, casa văruită în alb până la brâul de cărămizi, de la ferestrele căreia se zăreau, în nopțile fără vânt, razele luminoase ale farurilor din Africa. Explorând cu tata adâncurile încremenite din jurul insulei descoperiserăm un șir de torpile galbene, împotmolite de pe vremea ultimului război; recuperaserăm
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
după ce mai trase o dată din Kentul său lung, azvîrli țigarea, care, tot așa, rămase cu mucul arzînd pe nisip ca un semafor într-o gară pustie... Casa era singuratecă, avea un salcîm în față și-o groapă cu var, că văruiseră... Stuf vechi care nu mai era dămult galben, ca stufu; că se făcuse negru. (De la un timp, criminologul - bun actor - vorbea ca țăranii)... După vreo lună-două, de cînd fusese închis tacsu, Veniamin, mutat în casa lu'unchiu-su Ghiță, dormea cu
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
priponesc, până la urmă, destul de precar, cu o broșă. Sunt condusă într-o cameră care așteaptă ultima mână de lavabil. Aia care tre’ să fie impecabilă. O comisie formată din ingineri-șefi, ingineri simpli și șefi de echipă îmi povestește cum se văruiește un perete. E esențial să: 1. Storci trafaletul pe un grătar înainte de folosire, ca să nu năclăiești zidul; 2. Folosești, pentru colțuri, o pensulă; 3. Nu lași scame (dacă se lipește vreun smoc de pensulă pe perete, îl culegi grijuliu cu
Ultimul tango la… ultimul reportaj la Cațavencu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19626_a_20951]
-
chiar foarte bune meseriașe, acuma nu prea se mai bagă pentru că e o muncă foarte grea”. Foarte grea?? După ce, cu un trafalet greu, cu coadă lungă (pe care nu-l pot manipula altfel decât încordându-mi tot corpul), termin de văruit un singur perete, practic nu mai pot sta în picioare de oboseală. Mă cațăr pe un maldăr de polistiren expandat, ca să ajung să dau cu pensula în colțurile de sus și sunt sincer îngrijorată să nu cad, din cauză că am privirile
Ultimul tango la… ultimul reportaj la Cațavencu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19626_a_20951]
-
fi determinați să-i aducă proprietățile la standardele decente. Momentan peste 120 de proprietari de hoteluri și restaurante, din sudul litoralului, pot fi amendați din cauza că nu au investit bani în clădiri. "Au venit cu scuze că o să facă, o sa văruiască și așa mai departe. Nu mai avem cum să îipăsuim", a declarat primarul Mangaliei, Mihai Tusac. Taxa de paragina pentru o unitate sub 100 de metri patrati este de 40 lei/zi, iar pentru cele mai mari ajunge la 400
S-a instituit taxa de paragină pe litoralul românesc () [Corola-journal/Journalistic/26478_a_27803]
-
de HHC de la evacuarea din imobil pe motiv de neplată a întreținerii). Unul dintre cazuri se află într-un loc extrem de pitoresc: Poiana Negustorilor. E chiar o poiană cu case mici de lut, foarte sărace și părăginite, dar ultramăturate și văruite cu grijă și pe dinafară, și pe dinăuntru. De regulă în bleu și verde, dar am văzut și una roz. Străzile (dacă se pot numi așa cărăruile care șerpuiesc printre bordeie) sunt pline-pline-pline de copii. Sunt atât de săraci și
Oare s-a supăra mama voastră dacă-i zic “mamă”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20293_a_21618]
-
nimic să vând!” Ba, pe naiba, ăsta nu-i folclor! Io le zic, de la mine! - Neluța, când îți vine bărbatu’? Poate dă și el o bere rece! Bun băiat bărbatu’ lui Neluța și-i merge afacerea... brici! - Îl știi pe văru’ Săndel? Da’ pe Pomohaci? O să scrii despre mine? Am fost acolo când a fost accidentu’ feroviar ăla mare din șapteșsase sau șapte. Mulți morți. Cum n-ai auzit de el? Pe lângă Praid! Erai născută în anii ăia? Am avut trei
OCTAVIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380127_a_381456]
-
media, prin intermediul cărora promiteau publicitate pozitivă, strângeau bani de la firmele mari, de la corporații, prezentându- le proiectele lor legate de ajutorarea copiilor cu boli rare sau grave, toate imposibil de contestat grație cauzei nobile. Începutul timid, când se mândreau că au văruit un salon de spital din donații, a fost înlocuit ulterior de construirea și dotarea unei întregi secții medicale, apoi de ridicarea unei întregi aripi de spital etc. Bulgărele s-a rostogolit, pușculița s-a umplut, a dat pe afară, iar
Medicul Narcis Copcă dezvăluie culisele negocierilor dintre Ministerul Sănătății și Eurotransplant: Vor să trimită toate organele în străinătate [Corola-blog/BlogPost/93180_a_94472]
-
ca binele și cumințenia. Aveau camera cea mai bună, chiar deasupra firmei restaurantului, cu baia alături și geamuri la stradă două geamuri: unul pe colț, sub cămăruța lor strâmtă din pod, și altul deasupra fostului garaj, cu pereții de scânduri văruiți până-n stradă, unde-și deschisese Invalidul cârciuma "La formarea ideilor". Ce-i venise să-i zică așa? Poate pentru că stătea toată ziua cu capu-n jos, înțepenit pe scaun, cu proteza rezemată de tejghea, și când nu servea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a măritat toate fetele, dar nu le-a dat nimic de zestre. Pe Catrina o dezmierda mereu cu frânghia udă. Rarița mergea primăvara la Iași la treabă la evrei, mai ales când aceștia se pregăteau de sărbători. Pe la 1923 a văruit la niște evrei și din vorbă în vorbă cu o evreică căreia îi văruia în prăvălie (că evreul era mare negustor, deținea cea mai mare brutărie din Iași și era plecat de ceva timp după negustorii), Rarița s-a plâns
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]