2,614 matches
-
are precedentul teoretic în gîndul că lucrurile nu sînt ceea ce sînt. Acesta este și paradoxul operei simbolice: că ea ne pune sub ochi o lume care este deja distrusă în intențiile înseși ale operației de simbolizare; realitatea care se propune văzului este totodată simbolul prăbușirii acestei realități." Cititorul are în față o reeditare, și totuși o carte nouă. Nu simpla reorganizare a eseurilor care impune o altă coerență a discursurilor aduce acest caracter de noutate al cărții, ci un alt fapt
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
abordează amicii: la mesele de berărie sau cafenea (dar, poate, după un preambul convențional pe care literatura nu-l ia totdeauna în seamă!), întrebarea e o provocare - ,Ei? Ce zici?" (Atmosferă încărcată) - sau presupune starea negativă: Da... ce ai? Te văz cam..." (Amici). Tot la Caragiale, întrebarea ce faci? e cel mai adesea orientată spre situația concretă, cu vigilență și reproș: ,Ce faci, Mitică?" (în țal, cînd prietenul adoarme în timpul conferinței); ,ce naiba faci, soro?" (...) ,Doășp'ce și un sfert, soro! Ce
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
adăpostește La Dame à la licorne... În sala centrală, în semi-umbră tapiseriile de la finele secolului XV, lână și mătase. Mon seul désir..., a mon seul désir... Cele cinci simțuri (care de fapt sunt doar patru, mirosul confundat cu gustul: Auzul, Văzul, Mirosul, Pipăitul, Gustul. O Tele-Viziune color. Prințesa încercând să cunoască, să prindă, surprindă Himera, Ficțiunea, Transcendentul, poate, sub forma Calului de basm cu un corn lung în frunte prin intermediul simțurilor fizice individualizate, cântate în culori ca anotimpurile lui Vivaldi prin
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
multe ori tensiunile între "burghezie" și "revoluționarism" se rezolvă printr-o poantă: tînărul care lipsește din mijlocul familiei la înmormîntarea tatălui ca să sfideze convențiile, dar urmărește cortegiul ascuns într-o mașină, are un accident și cade din mașina respectivă în văzul rudelor. Lumea cu două fețe, una întoarsă spre trecut și cealaltă spre viitorul luminos al comunismului e o temă recurentă în romanele "obsedantului deceniu". Nu lipsește nici la Radu Cosașu. Dar între aceste două fețe nu e o luptă, așa cum
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
fantastic. Compune o demonstrație pe tema "reveriei gastronomice" în opera lui Caragiale. Tema este desprinsă din "discursul gurmand" la Huysmans și Proust, propus de Jean-Pierre Richard și, prin extindere, de la mult cunoscuta percepere a emoțiilor din Grand Hôtel "Victoria Română, "văz mult și simț monstruos", la "se bea mult și se mănâncă enorm", de unde "fantasma voracității" ca expresie teribilă a realismului promovat de Caragiale în scrisul său. Și, în sfârșit, seducția operei caragialiene, raționamentele acceptării sau neacceptării stilului, revoltele, conformismele, revelațiile
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
a unor noi tehnici, în final a unei noi estetici. Dacă scrisul și tiparul au reprezentat cu un secol înainte prima fisură în relația dintre partenerii comunicării, telefonul, fonografia, banda magnetică au adâncit această ruptură, acutizând criza dintre auz și văz. "Divorțul" dintre "ochi" și "ureche" naște o nesiguranță la nivelul intențiilor de comunicare, datorată distanței fizice dintre emițător și receptor. Într-o lume a nesiguranței și a dezorientării, în care comunicarea este redusă la nivelul undei sonore, experimentele unor oameni
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
întinse către un chip/ Din văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai rămînînd/ Deasupra pămîntului/ Departe de dimineață./ Și ai lăsat miresmele să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol scăzut, dematerializarea aceasta relativă se adresează cu precădere olfactivului și auzului: "O boare izbucnește din pămîntul sălbatic,/ Fire de praf și frunze mi se lipesc de față ca liniștea,/ Mîinile-mi află mîngîieri fără să știe/ Pe tei
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
În Madrigal răsturnat răsună muzica din Domnișoară, fată de pension: "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră...", altoită însă cu o luciditate și o gravitate blagiană. Cu diferența că nu "sfiit pruncia ei trecea", ci dureros în văzul lumii și în ochii lucid deschiși ai îndrăgostitului. Dacă ar fi să extragem din poeziile antologate în volumul Biliard o imagine obsedantă aceasta ar fi aceea a lunii. În nenumărate ipostaze apare astrul romantic la Geo Dumitrescu, trecînd cumva în
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
pierd viața sau doar reintră în cercul compromisurilor justificate și femei-victime sau călăi, care își pierd sufletul, pentru că piesa nu le atinge decît pe ele. Pe alocuri scrisul își regăsește prospețimea și fețele morții se colorează cu duioșie: "întîi dispare văzul, pe urmă se duce auzul. Inima tace treptat. Față hipocratică. Pe torace, un vas cu apă. Un fulg în fața nărilor. Oglinjoară, oglinjoară, de ce nu mai respir, de ce aburul gurii mele nu-ți stinge strălucirea?". Hanibal Stănciulescu - Crima din magazinul Harmonia
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
COTIDIANUL: "Pe l4 martie a venit însoțit de încă o persoană în Dealul Mitropoliei, în timpul desfășurării lucrărilor Sfîntului Sinod. Senatorul PRM a avut o discuție aprinsă cu înalt Prea Sfințitul Petru de Bălți, Mitropolitul Basarabiei. Enervat, parlamentarul a scos în văzul cuvioșilor părinți un pistol. După ce l-a amenințat pe liderul PPCD, Iurie Roșca, senatorul de Bacău a părăsit, rapid, Palatul Patriarhiei. Și alte ziare au marcat gestul creștinesc al lui Ilie Ilașcu de a amenința cu pistolul în biserică întrebându
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
face deloc cu tine, Îmi aduc aminte de tine. Ce ai tu de Împărțit cu teii, cu florile și frunzele de tei? Poate unde ești așa de dulce, ca mirosul frunzelor acestora. Și dacă se Întâmplă pe tine să te văz, Desigur că la noapte un tei am să visez. Și dacă se Întâmplă să Întâlnesc un tei, Desigur toată noaptea visez la ochii tăi”. Veronica Îi răspundea: „Îmbătata de florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
revii și la prestidigitație și chiar la spectacolul de circ... ...și la Paolo Ucello... ...și la Ucello și la toată istoria artei, dacă vrei. Nu, numai la Ucello. Pentru că el, Paolo Ucello, este hipermaestrul meu în lumea și în disciplina văzului. Dar nu Paolo Ucello pictorul, ci Paolo Ucello scamatorul. Eu mi-am dat permanent osteneala să văd ce tour de main, ce trucuri folosește, desigur, trucuri așezate pe diamantul regulilor de aur ale perspectivei și ale geometriei care abia se
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
acasă. M-am așezat pe canapea, cu picioarele pe masă, hotărîtă să mă destrăbălez, să fac numai trăsnăi. Am deschis televizorul și am început să butonez. Am constatat că și alții intenționează cam tot asta. E drept, însă, că în văzul tuturor. Pe mine mă vede doar soacra și oricum nu pare să o intereseze foarte tare. Stop. Pe un canal, o doamnă prețioasă ne vorbește prețios despre importanța Revelionului și, în consecință, despre toalete, machiaj, coafură. Minunat! Nu mai există
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
practicat de cei înstăriți, era cumva de înțeles pentru P. Ispirescu, dar pericolul cel mare îl vedea în faptul că obiceiul cobora între cei mulți. Petre Ispirescu nu face economie de comparații infamante pentru a exorciza obiceiul venetic: "eu îl văz ca o piază rea, ca o cobe, ca unul ce înfățișează semnul jalei și se vâră tocmai în sărbătorile educative de veselie ale românului." Vinovați pentru importarea pomului de Crăciun erau, în opinia lui P. Ispirescu, "cei procopsiți care au
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
pur pîrțag" pe care o invocă Șerban Cioculescu), este, dimpotrivă, una cu totul complexă, legată de un anume temperament (un datum structural) al scriitorului și alimentată de "dezordinea" unei lumi pe care o sondează (în linia caragialismului "simț enorm și văz monstruos"), atent și iscoditor, sub toate aspectele sale". O revoltă posedînd un substrat metafizic, însă cu o turnură estetizată, precum o formă de manifestare diferențială, prin magia (neagră) a cuvîntului. Conștiința de sine a poetului ca artifex dublează, ca într-
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
aia e, indivizii fiind interșanjabili) continua să-i toarne lături în cap, excitat de superioritatea tot mai evidentă asupra umilului impiegat ce îndrăznise, o dată în viața lui, să facă un lucru corect. Povestea nu se termină, firește, aici: după ce, în văzul unei întregi țări "nea Mișu" (ori Gigi, ori...) ne-a demonstrat cu ce ticălos are de-a face, cu ce ins lipsit de șira spinării, cu ce incompetent și cu ce lepră, câteva luni mai târziu îl înalță în funcție
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
mine prin trenurile supraîncălzite mă ajungea neînchipuit de repede. Extremele pot crea și senzații tari. Pentru unii, pentru mine, doar panică. Nu-mi mai simțeam deloc corpul. Oprim la o benzinărie luxoasă și încep să-mi pun pe mine, în văzul tuturor, unele peste altele, toate lucrurile din valiză: două perechi de ciorapi lungi, una de șosete, pijamaua, tricourile, pulovărul, basmaua și căciula peste. Chiar și fusta mea elegantă pe care mi-o pregătisem pentru cina de la celebrul restaurant sibian "Împăratul
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
altele/ amestecîndu-se cu miresmele putrede ale crinilor/ cu mucegaiul din urechile morților tineri/ peste cocleala urinei din ziduri/ peste damful băii cu aburi din Grădina Botanică" (Golem). Percepția paroxistică a materiei dereglate, imunde, duce, corectiv, la o fugă de materie. Văzul și pipăitul, adică simțurile cele mai dependente de fenomenalitatea fizică, sînt înlocuite de olfactiv. Acesta, așa cum remar-că Ștefan Borbely în postfața cărții de care ne ocupăm, "e cel mai desprins de materie, deși o conține (...), fiindcă exprimă nu atît textura
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
ei, ci aceia, deloc puțini, care dobândresc acces la mijloacele de adresare publică. Să admitem că a-ți spune părerea despre orice este o cucerire a erei de libertate, dar să o faci oricum, folosind anapoda cuvintele, siluind gramatica în văzul tuturor, acesta e un abuz și un semn de subcivilizație. Or, libertatea de a vorbi agramat tinde să devină, la televiziunile noastre, regula cea mai respectată. Există acea găselniță populistă a chestionării omului de pe stradă, cultivată cu fervoare. Nu este
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
care le-ați publicat sunt scrise cu o sinceritate dezarmantă. Manifestați chiar o anumită cruzime față de slăbiciunile dumneavoastră - în primul rând - dar și ale unor contemporani. De ce ați simțit nevoia să adoptați un astfel de ton și să exhibați în văzul tuturora amănunte ce țin de viața dumneavoastră intimă sau dintr-a altora? Aceste memorii pot fi socotite un mod de ispășire? - În primul rând este un mod de confesiune aproape integrală, nu totală; nu se poate totală. În al doilea
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
vezi cazul busturilor lui Antonescu și al străzilor care-i poartă numele), cea mai pură și nesofisticată propagandă comunistă se lăfăie pe un post de televiziune. Binecunoscuți ca mielușei, incapabili să facă rău, darămite să comită crime, comuniștii reapar în văzul lumii, cuprinși de nostalgie față de trecut și de duioșie pentru liderii lor de ieri. La O.T.V., Dan Diaconescu l-a invitat într-o miercuri seara, acum cîtva timp, pe Paul Niculescu-Mizil. Nimic de zis: Mizil nu s-a numărat
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
dureros de etern. Chopin, de pildă, viziunea muzicii lui. Cu o milă plină de superioritate. A se reflecta. 15 mai 1986. Falsele amintiri, de studiat. Inhibiția de proiecție. Care anulează o anumită senzație neplăcută, terifiantă... la unii auzul, la alții văzul, ori mișcarea, depinde ce... Creierul evită astfel senzația posibilă de care individul se teme cel mai mult, organismul său.... Culoarul absurdului. În care pătrunzi într-o zi și din care nu mai poți să ieși până ce viața nu se confundă
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
bine zis, de șocul surprizei de a i se fi dezvăluit ceva profund cunoscut și profund redescoperit. Redescoperit, atâta vreme cât Ion Ghica îl recreează, iar recrearea i se așterne dinainte în compoziții în care el însuși este prezent, făcându-ne prin văz și auz, prin descriere întinsă și dialog alert, prin evocare vehementă și mai totdeauna problematizatoare, să sfârșim prin a ne însuși, pe variate planuri, o epocă a istoriei. Un secol, legitimat de N. Manolescu a fi "secolul lui Ion Ghica
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
ține? Ăștia, din ziua de azi, știu mai multe decât noi! Crezi că mai e ca pe vremea lui Stalin?! Să stea fata, fată mare, până... ehe, În noaptea nunții? Și, a doua zi, să mai scoată și cămașa În văzul lumii?! - Bă, Matei, ce vârstă ai, mă nene?... - Nu cât dumneata, dar de avut, am! Dar de ce? - Uite, așa, să văd cât de nărod ești și dacă mai ai timp să-ți revii! Dar să zicem că mai și glumim
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
gluma e tot un fel de vorbă! Treaba aia, cu cămașa, și mie mi s-a părut o prostie! Un fel de a intra satul sub fusta femeii! Iar muierea Își are rostul ei! Nu se poate despuia, așa, În văzul lumii, că vrea mahalaua, Bircă, beat, sau eu, că mi s-a urcat la cap. Dar de stat, trebuie să stea! Altfel, unde mai e respectul?...Față de bărbat, față de părinți?! Iar, fără respect, Începe strâmb. În plus, și cu stângul
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]