193 matches
-
formula de "pohet" și "pohezie", ca un soi de scut ironic al cavalerului romantic fără prihană care e, în extravagantă armură, poetul avangardist, mereu pîndit de poncif, de convenționalizare. Un astfel de funciar scepticism față de tot ce e convenit, uzual, veștejit, a găsit în Gellu Naum "un temperament prin excelență apt să-l exprime cu mijloacele unui comediograf de superioară înzestrare, cu un subtil gust al înscenării discursului, manevrat în registre diversificate, cu alternanțe "cabotine" și acide ironii aduse în pragul
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
se prezintă "înghesuită toată într-o încăpere întunecoasă, strîmtă, n-au căldură". Librăriile sînt și ele "aproape goale". Pînă și Biserica Sf. Elefterie, "impunătoare, grandioasă", e complet neîncălzită. O "toamnă" a materiei pare a se fi înstăpînit pe înfățișările capitalei, veștejite, împuținate, decimate de mizerie. Neapelînd la o paletă cromatică fastuoasă precum Radu Petrescu și nici la procedeul sfredelirii eseistice a suprafețelor utilizat de un Tudor Țopa sau la umorul fantast, plonjînd cu voluptate în gratuit, al lui Costache Olăreanu, autorul
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
desparte de ei, lăsându-l absolut singur. Protagonistul resimte - și se acuză crâncen - un gol interior, un ,vid lăuntric", existențial. Antidotul acestui vid se numește intensitate. Intensitatea se obține în două moduri: prin scris și prin dragoste. Realitatea îi pare veștejită, searbădă, măcinată de rutină. Dar deși realul i se arată rarefiat, protagonistul este totuși foarte implicat în present, ceea ce el știe foarte bine. Socialul apare în carte voalat și ubicuu. Sebastian dorește, mai presus de orice, să se exprime, să
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
mai ușor ceea ce urmează. Ba, nu! Ar trebui să vezi și florile înșirate pe toate pervazurile și, mai ales, acele imense vase din care se înălțau până în tavan crengi și frunzișuri pe tulpini groase cât brațul. Erau plantele ei, acum veștejite. "Ne dau oxigen" - spunea ea. Pe el îl înăbușeau, dar în ultimii ani le udase, stropise, pulverizase la cererea Birgittei care nu se mai putea mișca decât cu două bastoane. Se îngrășase, devenise enormă. Margot mă rugase să mai trec
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
pentru ridicarea leșului"8, dar din punctul nostru de vedere comparația cu figura Iuditei, în contrast cu cea a Evei, are în cazul acesta rădăcini nu în Sfintele Scripturi, ci exclusiv în acel tărâm decadent al putreziciunii din care a încolțit floarea veștejită și sclipitoare a lui Mateiu Caragiale. Rașelica nu are nimic din evreica văduvă care îl seduce și apoi îl ucide pe Olofern pentru a-și elibera orașul, în ea vedem mai curând dușmanca din celebrele picturi ale lui Gustav Klimt
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Stoica) una salută cu sunetul rămas într-o ureche tăiată cealaltă cu uguitul unui porumbel conservat într-un melon metafizicele mijloace de circulație se despart lăsând în urmă vâlvătăi de culori incendiind câmpuri imense de grozamă ce întâmplare penibilă exclamă veștejitele testicole pierdute în cămașa de noapte a bătrânului academician cu insignă de estet
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
f.p. În cartea Marianei Codruț, dragostea-ură, durerea, duioșia și vehemența se nasc dintr-o realitate cu tușe îngroșate: "patria-gură-de-rai unde/ frumos de mori cîntă gușa/ mică a mierlei - parcă pe noi/ nu ne vrea veșnic tineri/ și ferice: ne vrea veștejiți/ de frică negri de grija/ auroralei zile de mîine". Prin disputa Prostului satului național cu îngerul ideologic, sau scenele-discuții la care participă Eulalie, răzbat fapte, reacții la evenimentele reale, dar, în reprezentări amar-comice. Lumea artistică nu mai este o periferie
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Citește mai mult DomesticăTârziu, clopotele plâng un timp veștejit.Târziu ?... E numele dureriicare crește oarbă în mine.Mereu e târziu între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Citește mai mult Târziu, clopotele plâng un timp veștejit.Târziu ?... E numele dureriicare crește oarbă în mine.Mereu e târziu între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Gulea, mirat de tot ce se întâmplă în jur, Alexandru Mironov, iremediabil caraghios, convins mereu, chiar și când se scarpină în creștet, că își servește țara. își fac apariția și parlamentarii. îl remarc pe Ion Dolănescu, un bărbat scund și veștejit, cu părul vopsit în negru și cu o cravată albă. Mihai Ungheanu are aerul pe care îl avea probabil Napoleon la Waterloo. Citesc și alte nume de pe firmele de carton așezate pe mesele lungi, ca de nuntă, în fața fiecărui parlamentar
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
acela reconstituit de Nicolae Iorga. Același lucru se poate spune și despre Țara celor doi mari creatori - Țara Românească - situată dincolo de nimicurile cotidiene, de timpurile aspre și de oamenii mărunți. Este în această Țară o lume criticată adesea de amândoi, veștejită, dăruită cu ironii și invective, dar această lume nu a afectat niciodată esența perenă a Țării, privită ca loc de conservare și de organizare a neamului românesc. Iorga spune undeva frumos, cu aparență metaforică, dar cu rădăcini într-o viață
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
o cortină a nepăsării, învechite peste memorie și ar coborî o grindină de plâns din dorul, dragostea și mila de părinți! „Rugă pentru părinți” e cântecul care neprimind răspuns de la cine-l ascultă înseamnă că a nimerit într-o inimă veștejită. Cu acest cântec Ștefan Hrușcă a urcat în vârful scenei folkului, la spectacolele Cenaclului „Flacăra”. Venea de la Sighetu Marmației unde ajunsese învățător, plecat de la Ieud, din Țara Maramureșului. Învățase să cânte la vioară, la contreabas (adică la „scroafă”, cum îl
ŞTEFAN HRUŞCĂ. VOCEA, STRUNA ŞI GRAIUL ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383748_a_385077]
-
mătușa mea adunate în cutia cu bijuterii alese, cine să le mai poarte? Și ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri umbrite și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Coborât în pantă, în umbră stă amăgitoarea și cernita plantă. S-au aburit de vreme și-au pierdut scânteia gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri întunecate și veștejite. Oare așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
umbrite și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Coborât în pantă, în umbră stă amăgitoarea și cernita plantă. S-au aburit de vreme și-au pierdut scânteia gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri întunecate și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Tablou uitat Am visat în această noapte, că mă plimbam prin grădinile din Ada Kaleh și prin cetate. Era un rai, să stai printre flori, smochini, măslini și chiparoase. Un fum de cafea învăluia cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și nedecupată! Seara dinainte nu-mi vorbise și ne culcaserăm fără să facem amor pentru că în restaurantul de la parter îi atrăsesem atenția să nu mai bage cuțitul în gură. Remarcase că la masa de alături două mumii împerlate, inelate și veștejit bronzate croncăneau scrutând-o dezaprobator cum își împingea bucățile de carne cu cuțitoiul în gură, iar în momentul în care i-am suflat să nu mai facă asta a trântit incredulă tacâmurile pe masă: — Parcă ai avea opt sute de ani
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ea, da, însă cu semne de ironie ușoară, vreo douăzeci de ani mai mult și tot atâtea sigilii de depravare blândă pe chip. — Am mai trecut pe aici, mi-a șoptit. De câte ori mă vede, are zâmbetul ăsta... Mor după ea. Veștejita din spatele sticlei ne-a făcut un semn scurt din cap, indicând cu nasul ei mare ușița cu chepeng din stânga vitrinei, în timp ce trăgea cu un gest de rutină perdelele. Am rămas pe loc, pe trotuar. — Nu vreau cu asta, am șoptit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
oare strigătul nostru șoptit, de răspuns: Nici nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și noi?" Numai acest final, și o întreagă școală a exhibiționismelor de două parale - care-au invadat spațiul prozei curente - se vede rău veștejită. Păcat că Ioan Groșan nu se hotărăște să-și ia în serios vocația de prozator, pierzând mult prea mult timp în publicistică și în păguboase ocupații care n-au nimic de-a face cu arta scrisului. Talentul său ar merita
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
pe Bajnorică, acesta e o ruină. Cel Rău a intrat în el și l-a supt de aproape toată substanța, făcând dintr-un personaj atât de viu, imprevizibil, cuceritor, o căzătură alcoolică și mitomană: "El e blond, mărunțel, sfrijit și veștejit, dar n-a fost întotdeauna așa, fiindcă a fost și scund și trainic legat și agil ca o panteră, alunecos de n-apucai să-l atingi și țapăn de spărgea ușa cu pumnul și îndoia burlanul cu capul, și pe
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
o părăsise, dar cred că gândurile lui, de aici, de la Varna, se transmiteau spre ea ca undele electrice prin cablurile de înaltă tensiune, ar trebui să se ridice din pat precum Cristos din mormânt, femeile astea răsfățate sunt moi și veștejite, niciodată nu voi înțelege de ce se omoară bărbații după astfel de femei, nici măcar nu au mirosul lor, mă uitam în zare, sufletul mi se umplea de o tristețe grea... Au fost nopți când am vrut să sară în aer toți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gât de lebădă și surâs de Giocondă,,. Antoniu Începe să râdă, amuzându-se singur la ideea, că umbra patrupedă a lui Ben, va căpăta demnitatea pe care stăpânul lui și-a pierdut-o. -Și să mai știi, copac ofilit, frunză veștejită, că această măreață Uniune Europeană va fi ca o mamă pentru noi. Își va descheia bluza și ne va da să sugem lapte de la țâța ei rotofeie.,, Antoniu dă din mână a lehamite, după care pufnește din nou În râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
floare carnivoră, ciumăfaie ce ești, de ce crezi că are ceva cu tine Uniunea Europeană? Cine ești tu să o Înfrunți? Tony Blair? Jacques Chirac? Angela Merkel? -Cine sunt ăștia? Vecini de-ai noștri? Fețe bisericești? -Sunt mari oameni de stat, floare veștejită, măr putred. Ce nu știi tu, ca un nimeni ce te afli, e că acești mari oameni de stat nu vor să știe de tine, pentru că asta le-ar complica strategiile geo-politice. Antoniu râde cu poftă. La acest ,,geo-politice,, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iar fantoma resemnării dă la o parte cu mâinile ei străvezii, viitorul, ca pe o perdea care obstrucționează vederea. Nu există oglinzi, deci nu ai cum să-ți vezi chipul. Și apoi, la ce bun? Ce folos să vezi obraji veștejiți de sărăcie și ochi Înfundați În orbite? Din când În când, societatea, alege cu parșivenie exemplare umane, pe care le examinează cu mijloacele tehnicii de ocrotire, după care le lasă să fugă În lumea largă, arătându-și indignarea sinceră. Alteori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de bibliotecă, albe și goale. Mă gândesc să inițiem un protest, zice. Să trimitem niște scrisori la ziar. Și zic: Păi eu sunt de la ziar. Parfumul ei se compune din mirosul scaunelor de mașină din piele, al trandafirilor de mult veștejiți și al șifonierelor cu furnir de cedru. Și Helen Hoover Boyle zice: — Stai un pic, Mona. Și, venind înapoi spre mine, zice: — Ce spuneați, domnule Streator? Flutură din gene o dată, de două ori, clipind rapid. Așteptând. Are ochii albaștri. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
până ce capul femeii devine un balon vătuit de păr blond. Și zic: Deci așa îți faci tu. E identic cu coafura lui Helen, numai că e blond. Pe măsuța din fața canapelei se află un buchet mare de trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar toată lumea știa care a cui este și de unde se trag. Acestea erau semne de bunăstare, materializarea muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]