222 matches
-
lor, firesc, toată viața. Prima bibliotecă, prima inițiere în taina diversității, a vieții ca alcătuire de căi diferite. Gesturi fundamentale, pe care le descoperim la "celălalt", cu emoția redescoperirii sinelui, a ceea ce se repetă în noi, și doar unii rostesc, verbalizează. Cînd aveam vreo șase ani, s-a ivit o zi mare în viața mea: tata a eliberat un loc într-una din bibliotecile lui, ca să-mi aranjez și eu cărțile mele, acolo.ș...ț Era un rit înițiatic, o dovadă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
este să scrii sau să vorbești despre ele. Dacă pentru a-ți apropia mentalitatea unor triburi primitive din Africa, spre exemplu, ai nevoie de o mobilitate (libertate) aproape subversivă în raport cu modul de înțelegere al europeanului, în schimb, pentru a-ți verbaliza rezultatele trebuie să găsești nota optimă de conformism față de reprezentările, afectivitatea, limbajul sau gândirea acestuia din urmă. Echilibrul este dificil și nicidecum imposibil. Stă mărturie cartea lui Lucien Lévy-Bruhl, Experiența mistică și simbolurile la primitivi, apărută anul trecut la Editura
O lume mai ușor de înțeles by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12974_a_14299]
-
să aflăm și presupusele dedesubturi (înțelesuri) ale unei compoziții sonore (relevabile prin verbalizare), pătrundem în zona din care compozitorul ni se descoperă în general, ca interpret, adică cel care face să se audă sensurile. Atâta doar că, întrucât compozitorul-interpret nu verbalizează nemijlocit, el se abilitează în a ascunde sensul în umbra sunetului, care, la rându-i, îl reprezintă în mod simbolic. De fapt, a făuri și/sau a asculta interpretativ se traduce prin a compune/auzi o rostire de gând sau
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
mai țineți minte. Culmea e că, deși îmbibat într-o cantitate uriașă de coniac (100-150 ml, cum ziceam), creierul îmi funcționa la parametri aproape normali. Cu ajutorul lui, am formulat problema (“Băi, io nu mai pot să mă ridic!”) și am verbalizat-o, alegîndu-l ca adresant pe amicul colegei mele. Care, după ce s-a adunat de pe jos de rîs, m-a luat în brațe și m-a transportat pînă la pat, unde m-a descărcat cu grijă. Ce a urmat mi-e
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
grație, netulburata de vreo asperitate convingătoare și vie tocmai printr-o stridenta necesară, ajunge terna și pe alocuri sună desuet. Prezintă uneori pericolul de a fi prea puțin deosebită de tenacitatea egală și în fond cuminte cu care adolescenții își verbalizează liric spasmele. Dezmierdarea prea potolita a temelor dramatice le ratează tensiunea, eșuînd într-un (firește) involuntar mioritism. Deși atrăgător pentru mulți, acest tip de poezie riscă să respingă un lector care nu răspunde prompt imperativului de a-și face liniște
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
metaforă palpabilă, al cărei referent-cu-mii-de-forme ne reflectă (și ne îndeamnă la reflecții) infinit, pe fiecare dintre noi, în viață. În viață și nu tocmai. Sau nu chiar. Fiindcă exact în momentul în care dublul discursiv al lui Dumas concepe și verbalizează o îndoială cu privire la statutu-i de om viu, fix în acea clipă, în text se insinuează alteritatea. Și o face - cum altfel? - prin oglindă. Iar acest fapt se întîmplă fiindcă a fi viu înseamnă, tocmai prin aceea, a fi muritor, iar
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
rezistență dominației și fiind învinsă cu atît mai spectaculos și mai anihilant (aproape anulîndu-i-se personalitatea) - fie scundă, cu rotunjimi, cu sînii mari (de obicei "globulari") și "șolduri evazate", mai curînd tăcută, ascunsă, care lasă să se vorbească despre ea în loc să verbalizeze ea însăși (așa cum face prima), imprevizibilă, cu evoluție îndelungată și descoperindu-și, victorioasă, feminitatea în final. Ambele categorii cad pradă ideației, altfel, suficient de dezlînate și neconvingătoare a unui Don Juan grosolan, egocentrist și ridicol, căruia căderea femeilor îi atestă
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
însă închis din nou și eliberat abia în 1956, la trei ani după moartea lui Stalin. Rezoluția jdanovistă e emblematică pentru strategia proceselor staliniste. Regimul acționează pentru binele poporului, înlăturînd elementele subversive care ar putea dăuna binelui comun; nu se verbalizează niciodată motivele politice, reale, pentru care cel găsit vinovat va fi victimizat, deoarece recunoașterea lor ar fi dovada că regimul se consideră vulnerabil. Se folosesc drept argumente cele mai in-time detalii biografice, care, dacă nu sunt murdare, vor fi interpretate
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
scriitura Yasminei Reza: tensiunea relațiilor și evoluția stărilor personajelor. La înmormîntarea capului de familie se strîng apropiații: cei trei copii - doi băieți și o fată, fosta iubită a celui mai tînăr, unchiul fraților și soția lui. Fiecare are problemele lui, verbalizate în mare parte la vedere. Grupurile se fac și desfac: cele trei femei, cei trei bărbați, toți laolaltă sau doi cîte doi. Fiecare grupare scoate la iveală taine, iubiri, bucurii și suferințe. Ba chiar mistere: tatăl se ținea cu tînăra
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
de dinaintea învățării limbii omenești. Spre deosebire de iubire, ură, spaimă etc. (care toate au un obiect căruia i se adresează), durerea fizică rezistă "obiectificării limbajului". Totuși, dat fiind că orice fenomen poate fi reprezentat verbal, durerea fizică va putea fi și ea verbalizată în cele din urmă. Când izbutește aceasta, victima folosește, adesea, structura "ca și cum", care leagă două elemente: o armă violentă (agresoare) și o parte a corpului. De pildă: e "ca și cum" (spune victima) un burghiu mi-ar fi intrat în creier. Că
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Simona Tache Dacă bebelușii de sex masculin ar ști să vorbească, primul lucru pe care l-ar spune când vin pe lume, imediat după plânsetul primordial, ar fi „Mamă, ce-aș fute ceva!“. Dar nu pot să verbalizeze, săracii, așa că, timp de un an-doi, se exprimă tot prin lacrimi și suspine, în timp ce mamele se dau de ceasul morții: „Aoleu, oare de ce plânge copilașul? O fi având colici?“. N-are nici o colică, le-a văzut pe Albă ca Zăpada
Viața e frumoasă și are doar două aspecte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18514_a_19839]
-
raportarea la ierarhie: ne dorim titluri, nu și capacitățile pe care ele le presupun. Pentru unele persoane "a iubi" semnifică la fel de mult ca "sinergia faptelor'; ceea ce nu-i împiedică să folosească verbul cu patos. Să-l folosească, adică să-l verbalizeze, ceea ce poate însemna și ai reduce existența la vorbe. Orientarea generală către sinteza valorilor te face să asculți cu atenție ceea ce spune o femeie frumoasă. Iar atunci când spune prostii acestea îi sunt scuzate pentru că participă la cealaltă valoare, a frumosului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
elaborare a soluției optime în relația client - consilier, de un timp de „gestație” a soluției, pentru a putea fi viabilă. Conștientizarea Conștientizarea problemei, a soluției, a căilor de acțiune reprezintă principiul psihologic prin care persoana devine cu adevărat conștientă, poate verbaliza, poate formula clar și rațional o problemă, poate explica o soluție sau căile prin care s-a ajuns la ea. Empatia După C. Rogers „ a fi empatic înseamnă a percepe cadrul intern de referință al altuia cu toate componentele sale
ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ: NOŢIUNI TEORETICE. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
în mijlocul unei lumi arhetipale, într-un sat maramureșean în care se poate povesti despre același tip de tensiune ca în cetatea Greciei antice, mi s-a părut foarte aproape de modalitatea mea de a mă raporta la valorile acestea, la esențele verbalizate prin ceva ce descrie, fundamental, normalitatea. Ultimul spectacol, dintr-o serie ce începe cu "Săptămîna luminată", se numește " O vară fierbinte pe Iza", produs de Teatrul Național din Cluj și Teatrul "Tony Bulandra" din Tîrgoviște. Și este, din punctul meu
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
muchia unui topor în moalele capului. Nu se știe dacă victima este abandonată moartă sau doar leșinată în vagonul-dormitor unde se cinstise cu o sticlă de vodcă pe care nu pregetase să o lingă cu gesturi obscene, în fața lui Mihai, verbalizând silueta și numele tinerei preotese Agnesa. Aceasta este unul din personajele de prim plan ale cărții, întrupând nu doar frumusețea de Ermitaj a nudului feminin , ci mai ales fariseismul, ipocrizia, iscusința în hărțuirea sexuală a tânărului nostru erou. ("Ah, iubita
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
să-l încurajeze pe copil să pună întrebări, să aibă altă părere decât cea a părintelui (dacă o poate susține cu argumente), să aibă propria perspectivă, pentru ca în timp să le poată interioriza, deoarece, așa cum observa Myers (1990), „participarea activă, verbalizată în discuție produce mai multe schimbări în atitudine decât ascultarea pasivă (...). Mintea oamenilor nu este o tablă nescrisă în care emițătorul poate să scrie ce vrea; ceea ce gândesc oamenii în răspunsul pe care îl oferă mesajului este crucial”. Nici în
Părinți de succes: Mintea unui copil nu este o tablă nescrisă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/61732_a_63057]
-
vom pierde din vedere definitiv, induc o stare soporifică. Din Miradoniz nu înveți nimic, autorul nu transmite nicio povață capitală explicită, pe care să ne-o însușim. Totul e gratuitate, o călătorie pentru o emoție, pe care am putea-o verbaliza în enunțuri de felul : Natura este o forță călăuzitoare a inspirației poetului. Ori : Îngrădirea duce la nebunie, neîngrădirea, libertatea - la autentica fericire. Metafora. Antiteza este partea hard, metafora este soft-ul și orice discuție totală despre poezia lui Eminescu trebuie
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
întâi inventează în scris, apoi trăiește. În acest scop, scriitorul introduce termenul de surfiction, o supraficțiune asemănătoare suprarealismului, creată dincolo de realitate pentru a anula istoria. Realitatea nu înseamnă adevăr, iar evenimentele vieții nu pot exista pentru Federman decât dacă sunt verbalizate, dacă sunt articulate în scris. Într-un interviu mărturisește: "În actul de a scrie supraficțiune povestea e împărtășită cu alte persoane. Dar transformarea povestirii principale într-una secundară ( într-o poveste de mâna a doua, după cum o numesc eu în
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
comunicării, al atingerii obiectelor fetiș. Afișul relevă spiritul flower power al expoziției, dorința de a transgresa barierele, de a da cu tifla. Arta lui George Bodocan asemeni artei culinare se ingerează, se absoarbe, se suge prin cuvinte și iconuri, se verbalizează în hedonismul minor, dar confortabil, al banalului, al obiectelor care trec prin gură asemeni gumei de mestecat pentru a rămâne din ele o aromă și uneori nici măcar atât. Prefer tricourile lui de o mie de ori celor cu Che Ghevara
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
prieten, te rog..." Corect e: "CA prieten". Nu vă temeți de cacofonii. CA coleg' e mai puțin jenant decât 'CA ȘI coleg'. Cacofoniile pot fi evitate prin parafrază/refrazare: "în calitate de coleg', 'colegi fiind' etc. 2. CĂ, VIRGULĂ: E absurd să verbalizezi un semn de punctuație (care oricum n-ar avea ce căuta după CĂ). E ca și cum aș spune: 'Vii la film SEMNUL ÎNTREBĂRII'. Iarăși: nu vă mai temeți așa de tare de cacofonii. Evitați-le gândind toată fraza, iar dacă le
Papahagi, lecție de gramatică pe Facebook: Dovadă de patriotism! by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33998_a_35323]
-
broderii verbale îl reprezintă însemnările publicate de Gheorghe Grigurcu, număr de număr, în RAMURI, sub titlul Pagini de jurnal. Iată cîteva fraze desprinse din numărul 11 (noiembrie) al revistei craiovene: „Soarele care te orbește nu preia oare rolul întunericului?”. Sau: „Verbalizezi o stare pentru ca, în egală măsură, s-o fixezi și s-o uiți.” Sau: „Un câine are gradul de conștiință al unui copil de doi ani, putând învăța vreo 250 de cuvinte. Apt, așadar, de-o conversaț ie!” Sau: „Dacă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2978_a_4303]
-
meditațiile eseistului asupra unor jurnale celebre (Stendhal, Tolstoi, Musil, Virgina Woolf, Gombrowicz, Gide, Camus, Maiorescu, Radu Petrescu), cât și prin notațiile jurnaliere proprii, ce vădesc un ascuțit simț al autoscopiei, sinceritate în expresie și o fină capacitate de a-și verbaliza trăirile. În încercarea de a defini autobiografia, Mircea Mihăieș nu utilizează demonstrația doctă, aserțiunile cu aer savant sau formulările sentențioase, cu alură dogmatică: dimpotrivă, fraza sa are cursivitate, uneori lirism, un anume parfum afectiv, alteori simț al formulării memorabile. Autorul
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
iubești?” și „Cât de mult ?”, iar dacă de la a opta oara-ncolo răspund plictisit, e nasol. 6. Complimentele. Pentru că, dacă nu observă că ne-am schimbat rujul, că am fost la coafor sau că avem o rochiță nouă și nu verbalizează observația prin niște cuvinte drăguțe (și originale!), iar e nasol. 7. Micile crizulite. Pentru că punem boț din senin și ne enervam dacă ei nu observă. Iar dacă observa și ne întreabă ce am pățit nu vrem să răspundem. Iar dacă
Foarte mic inventar de metode prin care noi, femeile, distrugem viata barbatilor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18654_a_19979]
-
ci a refulat-o. Cu atât mai admirabil este curajul său de a se deschide complet în fața iubitei, învingând bariere și rețineri vizibile. Or, el face acest lucru prin scris. Ceea ce nu a putut spune nimănui, ceea nu a putut verbaliza, devine accesibil prin cuvântul scris, în spațiul protejat și izolat al foii de hârtie. Deschizând o fereastră asupra traumei nucleare a poetului, corespondența sa de dragoste așază întreaga relație cu Lucia sub o lumină a directeții nemediate, a esențialității, a
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
ci a refulat-o. Cu atât mai admirabil este curajul său de a se deschide complet în fața iubitei, învingând bariere și rețineri vizibile. Or, el face acest lucru prin scris. Ceea ce nu a putut spune nimănui, ceea nu a putut verbaliza, devine accesibil prin cuvântul scris, în spațiul protejat și izolat al foii de hârtie. Deschizând o fereastră asupra traumei nucleare a poetului, corespondența sa de dragoste așază întreaga relație cu Lucia sub o lumină a directeții nemediate, a esențialității, a
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]