88 matches
-
Autorului Decorticări de limbaj (I) Motto: „Când ai să fii în ordinea ta, omule! Când ai să faci din fiecare ceas, un pas Și din pașii zilein tale, un mers și nu o împleticire?” (C.Noica - Carte de înțelepciune) În verbiajul tranziției, truda publicistică e încărcată de vehemența diatribei, având țintă predilectă intimitatea anatomică și chiar fiziologică. Nevoia perversă de măsurare a intensității și „temperaturii” zonelor e(te)rogene, considerate cândva tabuuri, le transformă pe acestea în teritorii de explorare „științifică
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 by http://confluente.ro/Decorticari_de_limbaj_i_.html [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
maturitatea, limpeditatea judecăților de valoare, limbajul artistic presărat de inovații lingvistice, cuvinte și sintagme unice create. Stilul preponderant eseistic, dezinvolt, dezinhibat, subtil, cu largi și elegante volute desfășurate pe mai multe paliere, nuanțat academic sau polemic alert, excelând printr-un verbiaj de ,,un extraordinar magnetism” , poartă amprenta modernității și originalității, fiind inconfundabil. Mergând pe ideea susținută de Eugen Coșeriu, și anume că poeții sunt conștiința morală a națiunii, el se oprește, de preferință, asupra liricii. Masivele antologii Poeți din Bucovina: select
UN PORTRET ÎN MIŞCARE DE PROF.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1435152581.html [Corola-blog/BlogPost/376161_a_377490]
-
duioasele cărări” sau „aduceri aminte”, după cum, în altă parte, întâlnim sămănătoristele/ poporanistele „poteci de dor”. Riscurile și provocările asumate au rămas aceleași pe care le semnalam și în urmă cu patru sau doi ani: exuberanța juvenilă, visătoria adolescentină, uneori chiar verbiajul nonșalant, neliniștea în veșminte de voioșie roz-violet și agitație candidă, contagioasă. Dar marea sensibilitate, delicatețea eclatantă și fiorul ludic sunt definitorii pentru versurile grupate în recentul volum. Pe Beatrice Silvia Sorescu o vizitează și o învăluie într o horbotă de
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
cuvânt celui chemat să-L descopere. Poezia devine o Oglindă a marelui Tot în care se răsfrâng deopotrivă reliefurile ființei și contururile cosmosului: „Mă uit la mine/ prin Luna/ dintre sprâncene”. Volumul dezvăluie un neo-expresionism de secol XXI ce refuză verbiajul necontrolat și dăunător expresivității în care vocabularul este orientat spre exprimarea fundamentelor cosmice. Din vârtejuri de viziuni expresioniste se recompune Marele Univers a cărui oglindire deplină este posibilă doar în Universul Om: „Sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărății astrale/ meteori, punți
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1401365166.html [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
coleg de facultate, istoricul Din Petre mi-a dăruit ultima sa carte publicată la Editura Napoca Star „Spațiul românesc între secolele XVIII-XIX. Istorie, mentalități colective și imaginar social” (Cluj-Napoca,2015). Din Petre încă din facultate era un maestru vivace al verbiajului colegial și al limbajului istoric codificat și un pasionat de istoria mentalităților. Deși doctor în istorie Magna Cum Laude, cu câteva cărți la activ publicate și apreciate de critica istoriografică, Din Petre este în viața cotidiană un demn corifeu al
DIN PETRE – INCURSIUNE INEDITĂ ÎN ISTORIE, MENTALITĂŢI COLECTIVE ŞI IMAGINAR SOCIAL (EPOCA MODERNĂ) de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ionut_tene_1448010378.html [Corola-blog/BlogPost/353261_a_354590]
-
cuvânt celui chemat să-L descopere. Poezia devine o Oglindă a marelui Tot în care se răsfrâng deopotrivă reliefurile ființei și contururile cosmosului: „Mă uit la mine/ prin Luna/ dintre sprâncene”. Volumul dezvăluie un neo-expresionism de secol XXI ce refuză verbiajul necontrolat și dăunător expresivității în care vocabularul este orientat spre exprimarea fundamentelor cosmice. Din vârtejuri de viziuni expresioniste se recompune Marele Univers a cărui oglindire deplină este posibilă doar în Universul Om: „Sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărății astrale/ meteori, punți
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_negulescu_1401282910.html [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
nu se vor găsi alții care să te desființeze? și atunci ce faci? lași numai postările pupincuriste? regards, Dragoș, păi atunci înseamnă că mai respirăm și noi un pic. E atat de epuizant uneori să urmărești temele, făcând slalom prin verbiaj. Hmmm, e timpul să mai facem curățenie în lista blogurilor citite. Păcat că asta se învață din utilizarea internetului. Dacă te deranjează un comentariu... sterge-l. Tu faci un show din asta, unul inutil. La revedere. Pe lîngă infantilismul gilgiitor
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
predominantă a propozițiilor scurte, un text pentru a avea dinamica alternează fraze mai scurte cu fraze mai lungi, se recomandă cuvintelor cu sensul lor propriu. ""Dacă puțin e bine, mult poate fi prea mult"" - face referire la excesul retoric, la verbiaj; "Detașarea excesivă"; "Atacul la persoană", ceea ce implică deplasarea accentului de la discutarea-criticarea problemei, la atacarea omului, sunt greșeli în redactarea unui editorial. Acesta din urmă este tot una cu o decădere din demonstrație în pamflet. Este o marcă a partizanatului, a
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
tonale”. În ce acordaj al acestui LA (de exemplu)? Știm prea bine că sistemul tonal temperat s-a raportat în istorie la un număr diferit de Hz alocați acestui sunet de referință; idei nedigerate, preluate și dezvoltate „după ureche” în verbiajul curent despre muzică...] Problema mentalului deci, astfel cum apare în Logica Lumilor Posibile privește altfel și radical altfel implicarea persoanei în configurarea enunțului muzical și se referă strict la această problemă. Ca un act de voință artistică structurală. Ca un
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
graficiana are elanuri vitale și soluții de a-l exprima prin intermediul artei. Desenatoare girată de prestigiul și autoritatea lui Camil Ressu, artista a evoluat potrivit așteptărilor și a făcut din parcursul artistic rațiunea de a exista. Imaginativă, neostenită, dezvoltă un verbiaj grafic copleșitor prin ofertă și incitant prin ritmica interioară a imaginii. Desenul o face să vadă, culoarea să exprime nuanțe. Puritatea și delicatețea, cuplul complementar viață - moarte, antinomiile lumină - întuneric, categoriile moralei, bine - rău, estetice, frumos - urît, sunt marile teme
Hortensia Masichievici Mișu () [Corola-website/Science/308447_a_309776]
-
heliu!” Autorul urmărește captarea în poem a unei pulsații nonumane, nesentimentale, „pure”: „Vedeți, iubiți contemporani,/ n-am folosit deloc în/ ritmul meu cuvântul trup/ căci diabolica imaginerie/ ar deveni extrem de/ plângăreață”. Mai mult un exemplu de ofertă sumară și de verbiaj decât de eficiență, poezia lui V. nu reușește - de-a lungul drumului ei circular - să capete dimensiunea ideatică. Intenții de poetician apar în Poezie și psihic (2003), o adunare de încercări teoretice fără mare consistență. SCRIERI: Laborator spațial, București, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290609_a_291938]
-
neprielnic acesteia, cum e posibil că "numai Bacovia și Nichita Stănescu reușesc să depășească bariera limbajului"! În ce direcție s-o "depășească"? Speculația vădește și în destule alte locuri un echivoc mascat și nu prea de proliferarea nesecată a unui verbiaj care parcă dorește să scape de constrîngerile dogmatice la care-l obligă intențiile auctoriale, să zburde în contradictorii, extrem de riscante aproximații... Dar examenul cel mai important pe care-l are de trecut o scriere de un astfel de tip este
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
literare, statutul de "ratat ca prozator", pe care îl explică prin "neputința de a nara gratuit, într-un estetism "esoteric", în realitate, pur lingvistic, cum o făceau prozatorii de succes ai momentului, în iluzia că au depășit, astfel, proletcultismul prin verbiaj estet", manifestare căreia a preferat să-i opună, la timpul respectiv, anonimatul marginalizării în provincie și să aleagă, apoi, "subterfugiul criticii literare, dar și în acest domeniu cu opreliști serioase, abandonând literatura". Conform spuselor autorului, din Marele zid Editura Junimea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ele, ca, de pildă, să menționeze nepoetic, în mijlocul unui poem, că pisica i-a mușcat mâna stângă - și poezia e, neîndoielnic, o criză, poate că singura criză pe care o putem considera a noastră proprie. (Îmi cer scuze pentru acest verbiaj. Din nefericire, probabil că va mai continua.) Al doilea motiv pentru care cred că acest anume poem poate prezenta un interes suplimentar - și, sper, real - pentru cititorul meu obișnuit constă în bizara forță personală pe care o conține. Niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un punct frumos, pseudometafizic, oricât ar fi de plăpând sau de personal, la un altul, oricât ar fi acesta de robust și de impersonal. Adică să fac asemenea lucru fără să mai zăbovesc, fără să mă mai lăfăiesc puțin în verbiajul cu care sunt obișnuit. Totuși, iată despre ce-i vorba: când mă învăța, de pe marginea trotuarului de peste drum, să renunț la a ținti cu bila mea bila lui Ira Yankauer - și, luați aminte, avea doar zece ani - cred că urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
moțăie cu teamă, e o țărancă ce-și ține papornița de rafie În brațe și care pare o fantomă pe care anul 1989 ne-a lăsat-o cadou - o fantomă care Își drege vocea și suspină, probabil sub presiunea unui verbiaj oltenesc neconsumat, care acum Îi chinuie visul. Bag mîna În geanta pe care am lăsat-o pe locul de alături, urmărind norii furtunoși de aprilie de afară, și scot carnetul. Povestea lui nu e o poveste, e o mînă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
simț artistic sui-generis, reușind uneori să realizeze o anume poezie a lucrurilor, care reverberează dincolo de marginile și înțelesurile lor firești, știe să valorizeze un limbaj colorat, viu, caracterizant pentru mediu și personaje. Cu o scriitură mai sigură, mai eliberată de verbiajul liricoid, culegerea Ginta latină (1936) conține câteva zeci de „momente”, schițe, mici povestiri cu personaje rurale sau de suburbie, pe care autorul le privește cu umor, ironie sau chiar le caricaturizează. Sunt de reținut capacitatea prozatorului de a înregistra amănunte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
Zenit de anotimpuri (1974) și Sărbătorile anului (1975) reiau alternanța introspecție - expansiune, ceea ce confirmă, într-un fel, că pendularea a devenit manieră. Un lirism mai sobru, sever chiar, se distinge în Descântece de gravitație (1977), care evită ceea ce anterior fusese verbiaj nebulos, uneori chiar balast strălucitor. Accentele expresioniste nu lipsesc, dar experiența poetului face ca stridențele să fie evitate. Cele două cicluri ale volumului - Orfice și Starea de dor - semnalează chiar prin titlu domeniile explorate: logosul și erosul. În Sonete (1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
fie nici măcar o ideologie, fiindcă o ideologie anticomunistă fățișă n-a îndrăznit nimeni să afișeze, cu excepția unor disidenți rarisimi precum Paul Goma, care tocmai "optzecist" nu s-a recunoscut. Ba, mai mult, el a ridiculizat textualismul ca... textilism, adică un verbiaj conformist, cu generozitate tolerat de regim. Iar dacă, totuși, s-a aventurat într-o postură ideologică, n-a putut-o face decât din interiorul sistemului și în slujba lui, nicidecum spre a-l submina. Tendința subminatoare a oricărui regim comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
au rămas la un "neosămănătorism" rural (ca să ne exprimăm pleonastic) și n-au avut curajul să devină neosămănătoriști de cartier bucureștean. Iar faptul se reflectă și în limbajul poetic, fiindcă unii continuă să aibă "simplitatea" țărănească, pe când ceilalți au rafinamentul verbiajului miticist, pe care-l admira antifrazic nenea Iancu. De altfel, în chip grăitor, textualiștii pretind că se trag din mantaua lui Caragiale, ceea ce e doar pe sfert adevărat. În orice caz, nu se poate nega performanța manieristă a literaturii postmoderniste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de dragoste a epocii, adaptări ad-hoc ale unor versuri din balada Zburătorul („fruntea mea Îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate”) a lui Heliade, dar suferința lui e numai și numai fizică. Rică e prolix, confundă lirismul cu verbiajul, intensitatea trăirii e Înțeleasă de el ca stare analogă nebuniei; iubirea este supliciu („Eu, dacă compătimește și madam Zița la suferița mea...”) din care se salvează prin căsătorie. Declarația lui de amor angajează asociații absurde, neconvenționale Între termeni, concretizate În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
târziu, oarecum caduc, domină versurile libere din Poemele destinului. Căutările lui C., neîmplinite în roman și rămase doar intenții în eseu, par acum mai aproape de o izbândă; nucleul poetic, prezență indiscutabilă, este însă pus în umbră de o tendință spre verbiaj și retorism. Dar obsesia unei „mari taine”, a iminenței unei alte tragedii, după aceea a războiului de abia terminat, „blestemul” ce amenință deopotrivă omul și natura sunt motive demne de reținut. SCRIERI: Teoria fenomenului comic, București, 1938; Străbătând Italia. Reflecții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
decât prin lozinci de genul „noi pregătim generațiile de mâine ale României, așa că dați-ne salarii mai mari”), de recunoașterea sociologiei ca domeniu de referință al practicii pedagogice și a sociologului ca ajutor, și nu doar ca un maniac al verbiajului abstract sau al criticii fără soluții. Pentru un sociolog „clasic”, conținutul acestui volum poate părea surprinzător. În loc să mă concentrez pe elaborarea unui „tratat de sociologie a educației” sau să formulez propriul sistem de „sociologie a educației și învățământului”, am ales
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cată să fie „o școală de morală și moravuri”. O replică vioaie animă piesele lui G., comediile îndeosebi (numai Iadeș și Sterian Pățitul apar în volum, în 1866), lipsite, altfel, de orice consistență și dând să se piardă într-un verbiaj obositor. Morala nu e absentă niciodată. Debitor literaturii franțuzești, comediograful preia de acolo subiecte, motive, uneori maniera. A mai însăilat piese istorice (Mircea cel Bătrân), cu monoloage emfatice, o ambianță lugubră și multe anacronisme, cuplete, pe care le interpreta amicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
cravată. Proaspăt bărbierit, purta în mînă o valiză de mărime mijlocie și de cea mai bună calitate. Singura mea salvare, în clipa aceea, era să-i vorbesc, să-l fac să nu plece, să nu mă lase iar singură, pradă verbiajului agresiv al bețivului. Și pentru că harta Florenței era unicul subiect de care mă puteam agăța, am exclamat cu disperare în glas: Nu e nici un loc ieftin! Da, nu e nici unul! a răspuns omulețul încercînd să-și compună o figură tristă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]