31 matches
-
lor de-ntâmpinare, un consemn din tinerețe, își deschise tolba nădufului ținut în gușă ca pe cine știe ce nestemată. - Înăsprit și pustiit din câte lua în piept, începu el plasând altuia „norocul” ce dădu buzna din senin în viața lui ștearsă, vericule Pană, îl luă la „bătut cuie cu palma” Niță, Nae al Nenicului se pomeni cherchelit dintr-un amărât de clondir și încă mai dorea să-și tocească coatele pe tejgheaua cârciumarului. Lumea era întinsă la vorbă, intra parcă pe rând
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
că l-am răpus. Acum e-al meu. Nu mai scapă!” A mai avut puterea să glumească căci, în timpul zilei, dacă-l apucau înțepăturile, la fel îi zicea primului întâlnit, cu aceleași vorbe de șagă, fără să-și piardă cumpătul. - „Vericule, se ține scai de mine coana Vilma, dar o păcălesc mereu. Când ajung în răscruce, lângă podul Peșenii, mă uit spre cimitir, fac o jumătate de pas spre „Doamne, ia-l!...” iar ea crede că acolo mă duc, ha-ha!... dar
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
i-am spus că a venit cam devreme. I-am spus să mai aștepte până-mi închei socotelile, ha-ha!... Păi cu mine și-a găsit ea, parșiva, să mă încerce? S-a lins pe bot. Cu mine nu-i ține, vericule!... Ce s-o fi grăbind, că nici n-apucai să fac țuica de prune?!... O cinsteam, doar mă știi că nu sunt așa zgârcit. Costică a zâmbit, prefăcându-se că l-aprobă, dar și-a văzut de drum; nu avea
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
când a plecat pe cele meleaguri, a luat cu el și o parte importantă din sufletul lui Livu. Ședea, amărâtul, abătut pe prispa casei și se certa cu sufletul lui Oane plecat către ceruri: —Ce-mi făcuși tu mie, bă vericule?! Mă lăsași singur și golopan pe lumea asta... Fir-ar mama ei a dracului de viață, că jigodie mai fu cu tine! Ce mă fac eu fără tine acum? Hai, spune-mi, Oane, dacă mă auzi și dacă poți să
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1457970094.html [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
mulțumeau cu puțin și prețuiau liniștea din casă... - Bine, Cristi. Ești convins că ai procedat corect dar, dacă vei ajunge la regrete cândva, să nu te aud că te vaieți! - Nu, mamă! Nu voi regreta niciodată. Dar ce a zis vericul tău? - Ce să zică? E supărat că ai refuzat să te duci la tribunal și preferi să stai șofer pe mașina aia. Altă dată nu te mai ajută! - Nu, mamă dragă. Ce a zis de fată? I-a plăcut? - De
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_vietii_2_marian_malciu_1337801325.html [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
de-a lui Casapu, de care pomenea mama. Da’...e departe, prea departe, ca să fiu vecin cu târla lui. Și ce-mi place panta asta cu fața la soare! Ideală pentru plantat cătină. Să vezi ce treabă fac! --Ce te uiți așa, vericule? Vrei să-ți vezi locul? Facem puțină triangulație și ți-l dau pe tavă. Pascu, zis „Bucluc”, referentul cu terenurile, abia ducea în spate misteriosul aparat, un compas mare și o șipcă de vreo doi-trei metri, iar la șold purta
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433581289.html [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
fi frică de el, dar voia să fie liniștit, să-și vadă de afacerile lui. Și deșteptul ăsta,ce tot mă împinge așa departe? --Domnu Pascu, nu a venit și lotul nostru? Ziceați că mi-l puneți pe tavă. --Mă, vericule, voi sunteți amărășteni, mă! Vouă v-au dat loturile numai la margine. --Doar la câmp, domnu Pascu. Cred că aici suntem și noi în rând cu lumea. --Cum să fiți în rând cu lumea? Nu pricepi că sunteți amărășteni? Numai
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433581289.html [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
îmi miroase a mită și nu-i înțeleg scopul.De ce vrei să mă corupi? --Zic să fiu și eu mai pe la mijloc, nu chiar la margine. Care-i problema dacă-mi dai lotul aici și nu în apropierea târlei? --Află, vericule, că eu sunt un funcțonar corect. Deviza mea este: corectitudine și legalitate, înainte de toate. Scrie în registru și pe hartă, că ești la margine, acolo-ți dau lotul. --Cât costă, domnu’ Pascu? --Ce? --Alea din deviza dumitale. --Ia ascultă...Cetățene
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433581289.html [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
vină și alții. --Hai, domnu’ Pascu! Ăștia toți sunt străinași, împrăștiați prin toate colțurile țării, sau plecați în lume, nu mă aburi! De resturile astea, fie că nu au habar, fie că nu mai vor să știe. --Dar tu, mă vericule, de ce insiști atâta să-ți iei în primire pământul acesta sărăturat, pe care nu poți cultiva nimic? --Cred că...de prost. Dacă aici mi-ați dat pământul, vreau să mă simt proprietar pe el...Hai, cât mă costă corectitudinea?.. --Domnule
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433581289.html [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
--Ce să ne înțelegem, bă? --În loc de două sute de metri la lungime, zicem că are numai o sută și dublăm lățimea. Vecinul din acte rămâne același, n-are cum să apară vreo reclamație. Scap și eu de târlă. --Bă, vericule, tu atentezi la corectitudinea mea de funcționar. Hai, îți mai dau de la mine cincizeci de centimetri la lățime, că m-ai cinstit, dar... atât. Toate parcelele din tarla trebuie să aibă aceiași lungime, așa cum sunt prevăzute pe hartă. --Ei, lăsați
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433581289.html [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
atât. Toate parcelele din tarla trebuie să aibă aceiași lungime, așa cum sunt prevăzute pe hartă. --Ei, lăsați! La un capăt puteți ciunti tarlaua pe lungime și s-o întindeți pe lățime, că doar nu se vede din avion. --Te-nșeli amarnic, vericule! Se vede din satelit. Habar nu ai că suntem verificați cu satelitul. Rămâne așa cum am stabilit. Hai, bate țărușii! --Și eu ce să fac cu târla de pe loc? --Ce vrei, nu-i problema mea. După ce a întocmit procesul verbal și
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433581289.html [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
cu unul, când cu altul până și-a pierdut capul în aburii băuturii și a-nceput să povestească în „șoaptă” (așa credea el), unui „amic” , lăudându-se cum a împușcat el banii, o adevărată avere... pe o nimica toată. - ...Auzi vericule, numai să-i înmoaie Didinica sulica lu’ conu Pan-de-li-ca... ha-ha-ha!... ca să i se des-um-fle capul. Ascultă la mine: jur că se vedea prin pantalon destul de mare, i se um-fla-se... ce mai, cât un măr, nenicule... ha-ha-ha! Boieru... săracu’ , a dat
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_viii_a_pariul_bleste_marin_voican_ghioroiu_1360224803.html [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
economie. Neindexat. Ți-ai găsit! Ia vere purcoiul de bani da’ joacă (de fapt mai bine zis e stai) la echipa mea. Iar el, marele jucător, analizează situația cu singurul neuron pe care îl are în plus față de minge. OK, vericule! Fără să mă strofoc iau într-o lună banii pe care alții îi fac în vreo cinci-șase ani. Și mai și muncesc cel puțin opt ore pe zi. Leneveala în interiorul stadionului este bine plătită. Munca, dincolo de porțile lui, e mult
Dincolo e mult prea ieftin by http://www.zilesinopti.ro/articole/1222/dincolo-e-mult-prea-ieftin [Corola-blog/BlogPost/97006_a_98298]
-
-i duci, Proțap cumetri? C: - Ce i-am dus și-aseară, ha-ha! ...Așa mai scap de clanța ei.(se clatină) Asta-așteaptă, asta-i duc... M: - Mai poți, ai?! Ha-ha-haaa!... „Se dă mare,...las’ că-l cunosc eu.” C: - Eu!... Întreab-o, vericule, nu-ți dau eu voie?!... M: - Pe nevastă-ta!?... „Bate câmpii, s-a cherchelit.” C: - Ce dracu, Țambal!...n-o cunoști? M: - Bravo, Costică!...îmi placi. „Dacă nici eu n-o cunosc!...” Hai noroc și să ne fie ca aseară
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1423816672.html [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
că l-am răpus. Acum e-al meu. Nu mai scapă!” A mai avut puterea să glumească căci, în timpul zilei, dacă-l apucau înțepăturile, la fel îi zicea primului întâlnit, cu aceleași vorbe de șagă, fără să-și piardă cumpătul.- „Vericule, se ține scai de mine coana Vilma, dar o păcălesc mereu. Când ajung în răscruce, lângă podul Peșenii, mă uit spre cimitir, fac o jumătate de pas spre „Doamne, ia-l!...” iar ea crede că acolo mă duc, ha-ha!... dar
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_ultima_spoved_marin_voican_ghioroiu_1376459555.html [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
i-am spus că a venit cam devreme. I-am spus să mai aștepte până-mi închei socotelile, ha-ha!... Păi cu mine și-a găsit ea, parșiva, să mă încerce? S-a lins pe bot. Cu mine nu-i ține, vericule!... Ce s-o fi grăbind, că nici n-apucai să fac țuica de prune?!... O cinsteam, doar mă știi că nu sunt așa zgârcit.Costică a zâmbit, prefăcându-se că l-aprobă, dar și-a văzut de drum; nu avea
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_ultima_spoved_marin_voican_ghioroiu_1376459555.html [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
bulevard și eram deja pe trotuar când, neașteptat, Dan se oprește și ne întreabă ușor speriat: - Dar borseta mea unde este? Ați făcut o glumă...? Eu m-am uitat întrebător la Silvia, ea la mine. Aveam doar lucrurile noastre. - Nu, vericule! Unde naiba ai lăsat-o? Aveai și bani în ea? - Nu, nu am... Banii îi țin în buzunar, dar... Mă întorc la cofetărie, a răspuns el cu vocea moale, văzându-se deja în postura de păgubaș. Am aprins o țigară
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1413904105.html [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
Cum dracului, vrei să spui că la populația de milioane de acolo nu-ți faci clientelă?! l-a întrerupt Gogu, destul de iritat, bătându-se cu palma peste frunte. Și ce atâta cheltuială? Scoți abonament pentru subteran și cu asta basta... Vericule, eu am făcut patru ani facultatea chiar în București, așa că știu cum merge treaba și pe acolo... - Ai fost în București, băi, jigodia dracu’, și nu m-ai căutat niciodată!?. Nu m-ai găsit acolo, dar vreo două veri tot
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_1_marian_malciu_1327000577.html [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
nici să nu pierd urmarea povestirii atât de pitoresc prezentată. Acu' porcii erau ei în curte la Mutu', dar păs' de mai scoate banii de la muzicanți. El: „- Dați-mi mă' banii înapoi că nu mă mai însor”. Ei: „Da ce vericule ți i-am luat cu forța?” El: „- Dați-mi mă' banii că vă duc la post!”. Ei: „- Eh, dacă-i așa, gataaa! Schimbăm foaia. Ne-ai angajat să-ți cântăm de două'ș trei august? De două'ș trei august
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_din_cartier.html [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
De ce două, că sunt trei... Andrei are în vizită pe prietena lui, studentă la filologie. - Ei, asta înseamnă un tacâm în plus, dacă e dorința ta. Deci... total, 18 cu noi la număr. O să avem loc, sper... - Ce a zis vericul, dom’ președinte? - Ce să zică și el? Cât de mult îi place zvârluga aia mică de ți-a sucit capul, vă cunună, stai liniștit! S-a bucurat foarte mult că te-ai gândit taman la el, dar... pune condiții, să
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_vietii_3_marian_malciu_1337874986.html [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
vedeau fetele, mamă, mamă! - Bă, da’ tu mai zbori, sau te-ai lăsat, că uite, eu deși cam am probleme cu aterizarea și mă mai lasă GPS-ul din când în când, tot mai fac viraje strânse și loopinguri? - Hunică, vericule, am cam lăsat-o baltă, că de la o vreme am rău de înălțime. Mai ales dacă-mi iau înainte drojdia pentru curaj. Că de la un kil în sus nici nu mai pot rosti formulele magice, ca să nu mai vorbesc de
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405873450.html [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
să se bată pe burtă cu Urmașul, „adică vrei să spui c-o să mă iei la tine În sat vreun anotimp-două ca să le fac femeilor voastre odrasle zdravene?” - și Își frecase, libidinos, claia de lână de sub buric. „Păi să știi, vericule, că dacă mă vrei În deplină putere, nu-ți face socoteala c-o să-mi umpli burta cu buruieni și rădăcini: băiatu’ are nevoie de fripturică În sânge ca să-ți Împrospăteze neamul!” „De când te știu nu prea te-a dus mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sătul, se apucase să spună către ceilalți, care Încă lipăiau cu lingurile de lemn prin fiertură: „Bă, fraților, de ce Îmi amintește mie coleașa asta de taurul Oțel?!”. „Păi tu oi fi mâncat și de la el și știi”, făcuse Baronu. „Eu, vericule, n-am Înghițit așa ceva, da’ puteți să-mi spuneți voi cum e, că v-am picurat la amândoi În străchini. Nu vă gâdilă așa, printre dinți, vreun mormoloc?” Până să apuce păcăliții să se ridice, Vieru o și tulise: i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ăla clipește ca un dobitoc, Își Îngustează privirea și se ferește de șuvoiul luminii cu palma. Îți Îngroși cât poți glasul și-l gonești: „Pleacă, mă, dracului de-aicea!”. Deși beat, dobitocul pricepe ce se Întâmplă și răspunde Împăciuitor: „Gata, vericule, stai liniștit! N-am știut că ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca și cum ar fi știut drumul de când venise pe lume, către hățișurile Văii. „De parcă n-ar fi fost și așa destulă șerpăraie pe acolo”, se pomeni gândind primarul. „Numai ăștia lipseau...” Însă pe gură Îi ieșiră vorbe de binețe: „Hai noroc, vericule!”. „Să trăiești!” răspunse icnit celălalt, pe când Înălța barosul ca să izbească În capătul tocit și răsfrânt al unei pene. Puse apoi unealta jos și ceru o țigară. Câinaru cel tânăr se arăta mereu muncit de probleme filozofice. Nu-i putea ierta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]