106 matches
-
versurile. Cîteodată acest umor e pe de-a întregul la suprafață, acoperind cu totul, într-un fel grijuliu și protector, pudic oarecum, miezul serios și poate chiar tragic al textului: "Vezi'ti de treabă Ursachi/ și renunță odată la obișnuință vicleana a poeziei./ Tu care în adolescență/ ai vrut să te faci oier, apoi/ funcționar la "Piscicola", tu care ți-ai amăgit/ insomniile cu sanskrita, cu Schlegel, cu Bopp, pentru ce/ persecuți tipografii, zețarii, amicii, oamenii cei/ cumsecade (criticii literări nu
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
dobitoace. - Ba chiar s-ar putea să ajungem să ne certăm de-adevăratelea, să ne dușmănim! - Foarte probabil. E chiar de dorit. - Pe deasupra, eu voi fi socotit un vanitos și un prost, zise Corbul mîhnit. - Iar eu voi trece drept vicleană și fără scrupule, zise Vulpea supărată. - Desigur, chiar așa va fi și așa și trebuie să fie, răspunse intrigantul. După o scurtă tăcere, cei doi, descumpăniți, mai întrebară într-un glas: - Bine, să zicem că am juca toată comedia asta
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
thomasmannian al cuvîntului. Amîndoi sînt "dereglați", adică romantici. Pe Cioran îl incită agresivitatea ei de Cezara posteminesciana ("Iubita agresoare...") și visează să fugă cu "iubita lui țiganca" pe "o insulă părăsita". Pe Friedgard Thoma o tulbură elegia "bătrînului domn" și, vicleana, i se prezintă că o fată ce trebuie dusă de mînă prin Paris (mozartianul Là ci darem la mano...). De aici și lungul impas donjuanesc în care curînd se blochează amîndoi: Cioran trece de la echivocul senzual-spiritual ("Vreau să conversez cu
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
-Vai, Cumetre, ce penaj frumos! Vino, rogu-te, mai jos Să te-admir mai de-aproape! Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate, Glasu-ți făr-asemănare! Demult voiam să te proclam Rege peste codru mare. Aștepta Vulpea să vadă Dacă vicleana-I tiradă Ii aduce vreun folos... Iată-l, se-aplecă bucuros, Deschizând pliscul mare, S-arate ce voce are. Căzându-I cașul din gură, Repede vulpea i-l fură: -După cum ești tu de prost, Bucata prea mic-a fost
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
o voce fandosită:-Vai, Cumetre, ce penaj frumos!Vino, rogu-te, mai josSă te-admir mai de-aproape!Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate,Glasu-ți făr-asemănare!Demult voiam să te proclamRege peste codru mare.Aștepta Vulpea să vadăDacă vicleana-I tiradăIi aduce vreun folos...Iată-l, se-aplecă bucuros,Deschizând pliscul mare,S-arate ce voce are.Căzându -I cașul din gură,Repede vulpea i-l fură:-După cum ești tu de prost,Bucata prea mic-a fost!... XX
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
27 februarie 2016. ASCUNZIȘURI M-ascund în tremuratul frunzelor Și-n prima șoaptă a vintului, M-ascund după un fir de iarbă,ce-mi răsari în cale Să nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare. M-a țintuit vicleana de aducere aminte Cînd se-nchisese rană ce mi-a vorbit de tine Și iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugar Să mă unesc,cu stropii mici de ploaie, De răscoliri să nu mai am habar Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
mă ascund,dar unde! Citește mai mult ASCUNZISURIM-ascund în tremuratul frunzelorSi-n prima șoaptă a vintului,M-ascund după un fir de iarbă,ce-mi răsari în caleSa nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare.M-a țintuit vicleana de aducere aminteCind se-nchisese rană ce mi-a vorbit de tineSi iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugarSa mă unesc,cu stropii mici de ploaie,De răscoliri să nu mai am habarSi apoi să mă preschimb
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
de odinioară, fără să se facă el însuși șarpe (căci nici nu putea decât prin nălucire, de care a socotit atunci că trebuie să se folosească, temânduse să nu fie descoperit). Necutezând să înceapă o convorbire deschisă, alege pe cea vicleană, și anume pe aceea prin care se putea ascunde mai bine. Aceasta pentru ca arătându-se ca prieten să strecoare pe nevăzute îndemnurile cele mai rușinoase și prin convorbirea străină (căci nu era șarpele sensibil cuvântător, nici nu se arătase înainte
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
iadul cel Ce-n chinuri veșnice te ține? Demonul Ei, si? Vei fi și-n iad cu mine ! Tamara Prieten ,prins de greu tumult, Oricine-ai fi ,cu jale multă, Și liniștea pe veci pierdută, Eu suferință ți-o ascult. Vicleana de-i a ta vorbire, De-s țintă la minciună eu... O,cruță-mă ! Căci nu-i mărire Să pierzi un suflet că al meu ! N-aș vrea credința-mi să se rumpă... Șanț oare cerului mai scumpă Ca altele
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
acuitate câteva personaje: Beiul Mustafa arogant și stupid, - și el dornic să evadeze din mediul său - victimă a farsei ce amintește de pățania lui Monsieur Jourdan; Lindoro - eroul romantic avant la lettre; Taddeo, bătrân îndrăgostit comic și nefericit; Isabella cochetă, vicleană etc. Oana Andra - grațioasă ca un bibelou - întruchipează cu dezinvoltură o femeiușcă, deloc speriată de postura ei de prizonieră, sigură că va izbândi prin farmecele și istețimea ei. Vocea egală pe toată întinderea, de la acutele luminoase și gravele bine plasate
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > MEDITERANO! Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ești singură și rece azi Mediterano, Cu dragostea ce ți-am lăsat-o, ce-ai făcut? De cine te-ai îndrăgostit vicleano? Și cui i-ai dat frumoaso, tandrul tău sărut? Cu ochii-nchiși, cu brațele deschise, Cuprind albastra ta nemărginire, În gânduri, răsfoiesc acuratețea viselor promise Și îmi unesc cu tine, al zbuciumului pătimire. Un val ce se apropie de mal
MEDITERANO! de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382803_a_384132]
-
cabina dincolo de geam se află un om care mișcă doar din ochi acum, ostil sau nu este de mai mică importantă. - Ce vrei ? Se aude de dupa geamul cabinei care se deschide lent și lasă loc la o figură tristă și vicleana. Instigat peste măsură de prezență celui din aria să de control încearcă să transfere neliniștea să celuilalt prin tonalitatea glasului. - Eu sunt Cerber, responsabil cu securitatea locului pe care tu călci acum ! - Jalea, eu ! Eu !... Eu...iii...mi... mă... pi
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
locului pe care tu călci acum ! - Jalea, eu ! Eu !... Eu...iii...mi... mă... pi... pi... pricep la toate... care este. Da ! Care este ! Cerber se lasă în jos spre scaun și până ajunge să se așeze face câteva secunde. Privirea vicleana îl cuprinde pe cel de afară în tot acest timp. Începe să cunoască totalitatea împrejurărilor care au determinat momentul, consideră că cel din fața este controlabil și devine tot mai relaxat. Jalea stă pe același loc și nu încearcă în niciun
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
nu mai dau rod pe insulele noastre plutitoare/ lepra tăcerii ca o secetă usucă/ până și orizontul lacrimii/ șerpi își scot limbi forfecate în locul privirilor/ plecate în exil pe o punte de abur/ spre țara nicăieri și primejdia/ ademenitoare, insistente, vicleană/ codoașă bătrână somându-te să ieși/ din starea somnambulă a coincidențelor". "Ștefan Tulcea-Mihail, poet de provincie condamnat la disprețul public general, s-a înhăitat/ cu vagabonzii, drojdia lumii/ ce n-au mai avut loc în orfelinatul cetății/ doarme cu ei
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
niciodată; de nu ți-s dragă,tu-mi ești drag, și de mi-ești drag,să te păzești!”. Sincer să fiu,mă tem de o nouă idilă. Vorba bravului soldat Svĕk: ”Femeile astea scot și untul din noi!”. La serviciu,vicleana Cătălina mă întreabă persuasiv ”daca mi s-a furat butelia?”. (Tipa asta a mirosit ceva!). -Nu,am „gaze”,îi răspund sec. Incerc să salvez aparențele în spiritul grupului „Beatles”,”Trebuie să-ți ascunzi dragostea”. In acordurile melodiei „M-am îndragostit
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vestită prin sate pentru frumusețea ei și chiar dacă au pețit-o bărbații, unii chiar frumoși ori bogați, ea i-a refuzat pe rând, dar a profitat cât a putut de ei. Pe cât era de frumoasă văduva, pe atât de lenesă, vicleană și hoață era. Nu avea copii, toată ziua stătea cu ochii În oglindă, nu avea niciodată de țesut ori glulit pânză. Dacă cerea ceva cu Împrumut de la vreo vecina, vreun lucru ori făină, nici nu se gândea să le mai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cât nici nu te poți ridica de la hodină din pat până nu primești o lingură plină, alături cu apă rece scoasă din întunericul fântânii. PRICINĂ: Cu adevărat, așa este! Și după acea lingură plină, numaidecât poftesc alta la fel, care vicleana de cămărășiță o și are pregătită în dosul ușii, știind că altfel pe loc poruncesc să-i taie capul. Fata mea, mare bucurie mi-ai făcut dovedindu-mi limpede cât mă iubești, așa că, înseninându-mă deplin, cată a mă muta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
împrăștie și ochii încetează să-l mai usture. Așa stând lucrurile, pe atunci nu puteam să-mi dau seama defel că toate sunt numai prefăcătorii feminine, căci femeia, prin natura făpturii ei, este plină de prefăcătorie și, fiind pe cât de vicleană, pe atât de firească în prefăcătoria ei, lasă să-i cadă la picioare o mare mulțime de bărbați, care nici nu bănuiesc că, de fapt, cad doar într-o dureroasă amăgire, ca în cel mai cumplit viespar, iar acest lucru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mea te plictisește. Să vin la noapte? Ea Își puse degetele peste hârtiile de pe genunchiul lui - mâini mici, pătrate, cu pudra așezată gros În gropițe articulațiilor, cu unghiile Înroșite la vârfuri ascunzând șirul de cifre, calculele domnului Eckman, subterfugiile și viclenele lui capcane -, oferindu-se cu atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și creditele ascunse ale domnului Eckman: — Am crezut că nu mă placi. Își ridică mâinile de pe hârtii și spuse absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
încetează să-l mai usture. Așa stând lucrurile, pe atunci nu puteam să-mi dau seama defel că toate 34 Rareș Tiron sunt numai prefăcătorii feminine, căci femeia, prin natura făpturii ei, este plină de prefăcătorie și, fiind pe cât de vicleană, pe atât de firească în prefăcătoria ei, lasă să-i cadă la picioare o mare mulțime de bărbați, care nici nu bănuiesc că, de fapt, cad doar într-o dureroasă amăgire, ca în cel mai cumplit viespar, iar acest lucru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să bată la fereastra mea.... XXVIII. MEDITERANO!, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017. Ești singură și rece azi Mediterano, Cu dragostea ce ți-am lăsat-o, ce-ai făcut? De cine te-ai îndrăgostit vicleano? Și cui i-ai dat frumoaso, tandrul tău sărut? Cu ochii-nchiși, cu brațele deschise, Cuprind albastra ta nemărginire, În gânduri, răsfoiesc acuratețea viselor promise Și îmi unesc cu tine, al zbuciumului pătimire. Un val ce se apropie de mal
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
O lume a tăcerii cu palate de cristal, Făcându-mă pentru o noapte, regină-n paradis. Citește mai mult Ești singură și rece azi Mediterano,Cu dragostea ce ți-am lăsat-o, ce-ai făcut?De cine te-ai îndrăgostit vicleano? Și cui i-ai dat frumoaso, tandrul tău sărut? Cu ochii-nchiși, cu brațele deschise,Cuprind albastra ta nemărginire,În gânduri, răsfoiesc acuratețea viselor promiseși îmi unesc cu tine, al zbuciumului pătimire.Un val ce se apropie de mal, mi-
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsându-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele ridicându-se pe ele mieunând, cu dorința vizibilă de a-mi intra în grații, doar-doar o primi ceva. Am continuat să insist cu bătaia în ușă, de pe care, la aproape fiecare lovitură, mai cădea câte o bucată din vopseaua
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
o gurmuses o ahmaci. Okojner gurmuse kaśtïrde la kibor putisarde de sigo. ¶ Ćhin sămaθe, gurmusalen, na bisteren: ¶ “Niekhderji te na pacan ekhe pisika !” (Phendimata hen paramices afrikanicika, Gutuj - Bari Bajja, 1994) rromanes, hanumariciko Referință Bibliografica: Ekh pisaj ćǒrni / O pisică vicleana / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Sorin Cristian Moisescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
O PISICĂ VICLEANĂ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384106_a_385435]
-
Toate Articolele Autorului ASCUNZIȘURI M-ascund în tremuratul frunzelor Și-n prima șoaptă a vîntului, M-ascund după un fir de iarbă,ce-mi răsari în cale Să nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare. M-a țintuit vicleana de aducere aminte Cînd se-nchisese rană ce mi-a vorbit de tine Și iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugar Să mă unesc,cu stropii mici de ploaie, De răscoliri să nu mai am habar Și
ASCUNZISURI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367679_a_369008]