80 matches
-
-și mai recunoaște condiția, atît de integră sub aspectul poetic. Un impuls exclusiv moral, purificator, îi imprimă gestul evadării din materie, precum dintr-un mediu al "păcatului": "am încuiat focul și apa/ lipăitura lor pe podeaua pămîntului/ timpul s-a viermuit/ mi-am ascuns sufletul prescurtat/ și am ieșit la răscruce/ n-am steag decît lance/ sînt singur am încuiat focul și apa/ cui mă predau? (Ritual șcapitulareț). Neavînd cui a se "preda" poeticește vorbind, damnatul năzuiește la o "izbăvire" de
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
ghintuită/ a țevilor lui. și doar i-am spus vulpii:/ adună toamnă de toamnă cărările pașilor/ lui. toamnă de toamnă și frunză cu frunză/ cărările pașilor lui.// dar cîtă despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc/ încă un milion de gesturi cu aluri aproape/ omenești. cînd buzele ei stau livide în jurul/ cuvîntului adio. cînd treptele pe care dispare/ sînt lacrimile mele coborînd nefirești în gîtul/ de metrou al cămilei" (toamnă de toamnă, frunză cu frunză). De
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
piatră surie pe care au picat mulți picuri grei de ploaie, găurindu-le.” Obrajii ei iau aspectul unui peisaj, cu „părăiașe adînci”. Este curios cum, printr-un straniu izomorfism, trupul femei, chipul ei, ia chipul tărîmului de piatră, în care viermuiesc cu toții, iar în acest chip al tărîmului se înscrie batjocura, care astfel nu mai e sentimentul unui singur și simplu suflet împietrit, ci e felul de a fi al celor confundați cu acest ținut, care o poreclesc și o mint
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
frunze dispăreau în implozii pe crengile zilei, o luasem pe sub scoarța pământului după muze trăind din ce pusese natura în cutia milei. Din când în când îmi toceam coatele urcând în rădăcini și mai departe în crengi, eram un miriapod viermuind în gând și-n frunzele unei păduri întregi. Uneori mă strecuram în păsări și-n zbor, eram fluture vânat de cîntec și culoare, câte odată mă cuprindea vâscoza unui dor și mă urcam prin rădăcini spre soare. Oceanul de aer
URCARE ÎN METAFIZIC, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383657_a_384986]
-
când am văzut eu "spectacolul", care durează o oră, au fost și momente de oboseală ale interpreților și, implicit, ale spectatorilor, ca un prea mult, greu de suportat. Dar ceea ce este cu adevărat descumpănitor este finalul, când corpurile nu mai viermuiesc, ci se așează învinse, pe jos. Acum nu mai sunt amestecate, dar sunt înfrânte. Indiferența unor personaje față de celelalte, lipsa de sentiment, lipsa de mister, totul fiind redus la ceea ce se vede la suprafața corpurilor, sunt trăsături generale ale dansului
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
pe un șantier? De cînd? De ce? Mă demolează cineva? Ceaușescu n-a murit? Doamne, nu mă lăsa îmi șoptesc, tremurînd, în barbă. Și dau draperia la o parte. Privesc și simt cum uluiala crește, crește, crește. O armată de muncitori viermuiește în curticica vecină, gard în gard cu mine, adică, în imediata mea intimitate. Casele din această parte a Bucureștiului, de lîngă Parcul Carol și autogara Filaret sînt plantate și cocoțate una în coasta celeilalte. Atîția bani aveau, la începutul secolului
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
urcă într-un autobuz Cinșpe aurolaci ies de la o cantină socială și se urcă în primul autobuz venit în stație. Desigur, ei s-ar putea să fie mai mult de cinșpe. Însă nu îi poți socoti. O hoardă de aurolaci. Viermuiesc, nu stau locului, se agață de bare ca maimuțele antropoide de liane, se dau huța, se hârjonesc sub privirile (evident îngrozite) ale pasagerilor. Ale autohtonilor. Senzația e că autobuzul va fi deturnat. Mai ales că e foarte proaspăt în memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
simțea rău. Se simțea rău pentru că, își dăduse ea seama, era cu siguranță însărcinată. Să existe oare vreo altă explicație? Dă, Doamne, să existe! La Ten O’Clock Club, toți copiii și bebelușii erau puși laolaltă, într-un roi ce viermuia apoi pe podeaua maronie și dezinfectată, smiorcăindu-se din cele mai diverse motive. Naomi o puse pe Cecile în șirul de copii care se jucau printre picturile făcute cu degetele și se alătură celorlalte mame și unui tată rătăcit. Celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
față. Suptul ăsta e ca și cum te-ai căca și nu s-ar mai termina. Cu pula sculată și curul supt încet, nici n-am nevoie de aer. Cu inima bătându-mi în urechi, rămân sub apă până când încep să-mi viermuiască steluțe luminoase prin fața ochilor. Stau cu picioarele întinse, pielea din dosul genunchilor frecându-se de beton. Degetele mari de la picioare încep să mi se-nvinețească, toate degetele au pielea încrețită de cât am stat sub apă. Și-apoi îi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ridurilor și cutelor gâtului uscat ca o pastramă. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film alb-negru: capul domnului Whittier tapetat cu imagini de armate mărșăluind gura și ochii pierduți printre cizmele de camuflaj și baionetele care-i viermuiesc pe obraji. Spune: — Poate că suferința și chinul sunt scopul vieții”. Gândiți-vă că pământul e o uzină, o fabrică Închipuiți-vă o mașină de lustruit pietre: Un tambur care învârte, plin cu apă și nisip. Gândiți-vă că sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noroc, într-adevăr. Dictafoanele mă salvaseră, dar pentru a rămâne pe mai departe în siguranță, pentru a ține luxofagul lui Nimeni blocat, trebuia să le abandonez acolo. Acum plec, am zis. — Ba nu. Alți unu, doi, trei, patru luxofagi ieșiră viermuind din corpurile lor conceptuale primitive, din spatele marilor ochelari fumurii ai lui Nimeni. Veniră și alții; cinci, șase, șapte, opt, încolăcindu-se și căzându-i de pe față. Am pornit cu spatele spre arcadă, dar Nimeni se mișcă repede și pe nepregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cristian Teodorescu Cam trăgea curentul în geamie. Muezinul Iusuf, tînăr, tinerel, contractase un reumatismum care îl chinuia noaptea, de viermuia în pat și ofta așteptînd să-i treacă durerile. Nu se ducea la doctor, spera că Profetul îl va ajuta. I-a destăinuit imamului că îl sfredeleau niște dureri prin oase, iar imamul i-a recomandat niște cataplasme cu frunze
Trandafirul Profetului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7375_a_8700]
-
e... Spun așadar data, luna, mai 15, era la Val... spitalul, Val-de-Grâce... Ce departe e Val!... Nu vreau să vă pierd în amintirile mele... Revin la tânărul de lângă zid, flaimucul ingrat... Nu vi-l descriu în profunzime, nu merită osteneala... Viermuiește cu mâna prin buzunar... nu e grav... toți tinerii viermuiesc cu mâna prin buzunar... un revolver? o erecție? Mai bine să-i zic din nou de acnee... Vreo loțiune bună?... Aiurea! n-are rost! N-ar mai pleca de-aici
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
spitalul, Val-de-Grâce... Ce departe e Val!... Nu vreau să vă pierd în amintirile mele... Revin la tânărul de lângă zid, flaimucul ingrat... Nu vi-l descriu în profunzime, nu merită osteneala... Viermuiește cu mâna prin buzunar... nu e grav... toți tinerii viermuiesc cu mâna prin buzunar... un revolver? o erecție? Mai bine să-i zic din nou de acnee... Vreo loțiune bună?... Aiurea! n-are rost! N-ar mai pleca de-aici... Sunt gaulliști... toată familia... Dar bineînțeles! E la modă... Ura
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
Cu Ponta urcat în avion, cu greșelile astea care sunt de neînțeles, o să trecem peste ele că Ponta a făcut foarte multe lucruri bune până acum la guvernare. La ce te aștepți? Îți imaginezi că dacă intri într-un bazin viermuind de crocodili te miri că te mușcă crocodilul? Crocodilul face ce știe el să facă. Părăsești terenul de joc și lași singur pe domnul Băsescu, te miri că domnul Băsescu tace, nu mușcă?. Nu, dânsul face ceea ce face. Domnul Băsescu
Bogdan Chirieac: Traian Băsescu a dinamitat privatizarea CFR Marfă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35853_a_37178]
-
pornit să prindă marele pește vietatea văzută de întreaga obște seara bărbații s-au întors cu mâinile goale îmbătrâniți și gârbovi și cu opțiunile politice schimbate Mesaj de îmbărbătare Dimineața au găsit în cutiile poștale scrisori cu rânduri ilizibile literele viermuiau se acuplau oamenii erau nedumeriți înțelepții locului ridicau din umeri bătrânul cantor obișnuit să vadă scrisul ascuns sub pete de ceară tâlcuia înflorirea intempestivă a prunilor nimeni nu a înțeles era mesajul de îmbărbătare trimis de viitorul șchiop de timpul
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
talisman de vindecat, Sau să mă calce în picioare, să îmi strivească un păcat. Păcatul de-a iubi orbește și de-a ierta mult prea ușor Când oamenii aruncă pietre în primăverile ce mor. Să curgă sânge și cangrene să viermuiască-n flori de măr, Minciuna să-mi sărute dorul, batjocorind un adevăr. Poemele își pierd savoarea și Eminescu e hulit Iar dacă-n vers pui ''praf de stele'' pe loc ești categorisit Ca retrograd, vetust, arhaic și demodat și perimat
SCRIU DESUET, VETUST ŞI DEMODAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383319_a_384648]
-
Marea Poartă de Răsărit, drumețul e izbit de-un vuiet de chiote, de țipete, de strigăte care se apropie și-l înconjoară într-o clipită. O mie și una de nații sub o mie și una de înfățișări îl roagă viermuind în jurul lui ceva. Ce? Să cumpere. Ce? N-apucă drumețul, amabil și ușor stânjenit, să cumpere o acadea de-o para sau, mă rog, o chiftea, că, techer-mecher, cu o temenea, i se oferă halva, baclava, ciulama, beizadea, iofca, peltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
secunde însă, în timp ce își pune ochelarii, pentru că este bătrân și orb, Ionel sesizează un lucru necurat. Pe măsură ce unghiul său subiectiv ne permite ca prin ceață să vedem despre ce este vorba, observăm cum în colțul din drepta sus al ecranului viermuiește o cifră uriașă. Ah, ticălosul! parcă citim în noua expresie de pe chipul lui Ionel. Ticălos nenorocit! Cu mâinile în șolduri, marțial, Ionel este străbătut de gânduri criminale. De mult îl enervează dobitocul ăsta, cel mai mare și mai sinistru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poate că laptele pe care il sugeau era infectat cu e- colli , sau poate că nu mai erau destui câini în Stana care să îi apere ....pentru că DĂ , leii au uitat un trist adevăr al vieții , în jurul lor , al leilor , viermuiesc șacali și hiene , hulpavi , însetați de sânge .În fața lor LEUL nu știe cum să se apere , el lupta față în față , colț pentru colț , gheara pentru gheara , pe când HIENELE sunt multe și lase , se adună în grupuri și te atacă
TACEREA LEILOR de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363583_a_364912]
-
început pe arțag, s-a dedat la dezmățul incipient, pe care nu-l dezvoltăm, da-l Newton-iem! La un cap îl durea capul, la celălalt îl zgîndărea napul. Bărbat și el, cum ziceau strămoșii noștri, latinii, vier adică, cu trupul viermuind de dorinți, altfel om cumsecade, cu o fostă nevastă fugită de acasă, cu o fostă concubină fugită la mă-sa, cu o fostă nu mai știa nici el de care, suferea ca un cîine și, cînd era rupt de realitate
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
că “Niciunde” ar fi devenit o stare definitorie, o Țară netrecută pe planiglob, și aș fi revenit acolo, unde, după șase-șapte luni, nu mai m-am simțit străin. Sigur, am avut marea șansă să debarc la New York, unde viețuiesc (sau viermuiesc?!) peste 140 de etnii, ceea ce temperează (poate chiar anulează!) sentimentul înstrăinării, al emigrării... Când nu mai gândesc cu sufletul, însă, ei bine, atunci, mă întreb ce caut eu aici, în “Niciunde”?! NIG: ,,Respect America pe Viață, iubesc România până la moarte
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI MIRCEA M IONESCU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359679_a_361008]
-
acesta, ca o cochilie crispată, poartă în pântec o lume beată ascunsă în Zgârâie-Nori. Ca o coajă de cochilie în mijlocul apelor dezlănțuite, orașul acesta nu știe că a murit de demult cu viermii lui îmbuibați de mult, strălucitor și inutil, viermuind flămânzi după lucruri nefolositoare și costisitoare, vânzându-se scump, ieftine prin esența lor. ’’Învață să vinzi, învață să vinzi! Învață să te vinzi și pe sine ca să fii bine în lumea noastră nefastă celor ce nu știu să vândă destine
O LUME MINUNATĂ de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343153_a_344482]
-
nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului CĂDEREA DIN RAI Ne-am despărțit în verile cu soare Când se albește floarea în cais Când se-ntorc păstrăvii la izvoare Și fluturii pe mărul interzis. O, nașterea ne-a viermuit petala Dar aripile franțe nu ne dor Buimaci că liliecii seară Vom invocă iubirii un alt zbor Neîncercat de trecerea luminii Ce-și urca seva-n foșnetul din foi Nu depărtarea ne învinge zborul Ci fructu-nchis în vidul dintre noi
CADEREA DIN RAI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381999_a_383328]
-
materie ,așteptând nu-știu-de-ce ,nu-știu -de -cand ,Duh Sfânt ,așteptând și urlând către un cer mult prea înalt care nu ne mai poate alină ,care nu ne mai poate lipi ochii de stele ,care arar ne mai luminează beznă în care viermuim ,așa cum și în noi rar se mai zbat amintirile culorilor curcubeelor piedute și care și care , cu cât sunt mai pierdute ,cu atât sunt mai frumoase ,că așa e omul nostalgic și înfiorător ,(pardon ,am vrut să spun înfiorat ) Ce
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]