182 matches
-
se chinui să-i zâmbească, recunoscătoare: - Ah, nu era decât o cioroaică nenorocită... Încerca să sară cu un plod pe bărbatul meu, pe Ady! I le-am strecurat în casă printr-un intermediar, după care i-am trimis poliția-n “vizetă”. Ce voiai să fac? Îi tot dădea cu puradelul! Justițiarul a reușit să înregistreze mărturia cea mai prețioasă: ... El-Coyote desprinse din tavanul rabatabil al frumoasei sale limuzine o cameră video de înaltă definiție care filma alternativ în normal și în
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Viata_si_romanele_unui_scriitor_controversat_serban_margineanu.html [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 by http://confluente.ro/Parintele_arhimandrit_sofian_boghiu_19_stelian_gombos_1336394635.html [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte. Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul neînsuflețit al poetului a fost
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Moartea_poetilor_dragi_emine_ion_ionescu_bucovu_1370958254.html [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol,/ fărămițând în aer fășii subțiri de clopot./ Când temnicerul mișcă vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătușele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cușcă” surghiunit,/ eu chem. În preajmă morții și raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu.../ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
locul în care deținutul este numai cu Dumnezeu, spațiul celei mai grăitoare tăceri (vezi rolul tăcerii în toată literatura patristică). Celula trezește o sete nemaiîntâlnită de lumină, liniște, iubire a celuilalt - chip al lui Dumnezeu. Elementele celulei sunt deseori personificate: vizeta, gratiile, pereții, ușa, podeaua, tavanul. De asemenea, foamea, setea, frigul, durerea sunt văzute ca niște babe malefice din povești, ca demoni care îi chinuie mereu pe deținuți. Lumea întreagă este pentru ei o lacrimă pe obrazul lui Hristos. În cele
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte. Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul neînsuflețit al poetului a fost
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Nascuti_si_morti_in_acelasi_an_am_ion_ionescu_bucovu_1341391242.html [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
fiind măritată la 1871 cu profesorul Ion Drogli, care împreună închiriau câteva odăi la parter în spațioasa casă a lui Constantin Isopescu-Grecul de pe fosta str. a Reședinței, chiar vizavi de Reședință mitropolitană (azi str. Universității, colț cu str. Koțiubinski). În vizetele sale de mai târziu la Cernăuți Eminescu întotdeauna se oprea și la sora Aglaia, dar nu și în cea din urmă vizită, cea de la sfârțitul lui decembrie 1885. După decesul preamatur a lui Ion Drogli, Aglaia se căsătorește a doua
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu by http://uzp.org.ro/o-calatorie-virtuala-prin-cernautii-lui-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
dintre cele mai nobile și mai curate inteligențe creatoare ale spațiului cultural românesc și universal, deopotrivă, Profesorul Edgar Papu, a fost, la rându-i - în urma unei banale discuții cu un coleg de catedră pe stradă -, trecută prin chingile iadului cu vizetă și mâini murdare al carcerei staliniste, dacă Nicole Valéry-Grossu a petrecut ani buni dincolo de zidul ce desparte lumina de întuneric și posibilul de imposibil, deoarece legăturile sale de rudenie indicau faptul că era nepoata liderului țărănist Maniu - și cazurile anchetaților
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1409057274.html [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_miscarea_rugul_aprins_.html [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
Eminescu se stingea pe un pat metalic, la vârsta de 39 de ani . Ultima dorință a geniului care scrisese ”Luceafărul” sau ” Oda în metru antic” a fost un banal pahar cu lapte, pe care medicul de serviciu îl strecurase prin vizeta metalică a ”celulei” în care și-a petrecut ultimele ore din viață. I-ar fi șoptit celui care i-a făcut această favoare că ”sunt năruit”. A doua zi, pe 16 iunie, a fost constatat decesul, iar medicii Șuțu și
EMINESCU DEVINE LUCEAFĂR de MIRON IOAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/miron_ioan_1497499526.html [Corola-blog/BlogPost/380106_a_381435]
-
cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_miscarea_rugul_aprins_0.html [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
întîmplă de cele mai multe ori-ca temnița să te inhibe complet. Cert este că aici poezia este o salvare. Eu unul nu pot trăi în afara poeziei. Eram în arest, unde n-aveam pix, hârtie... Nu era voie! Ceilalți din celulă băteau în vizetă cerând fie un foc, fie o țigară; am bătut și eu: vă rog frumos să mă scoateți pe hol că vreau să scriu.Ce să scrii? O poezie, vă rog; vreau să scriu o poezie!Cuuum?! O poezie!?-s-a holbat
DEŞERTUL DE CATIFEA (61-63) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_61_63_costel_zagan_1372000436.html [Corola-blog/BlogPost/363880_a_365209]
-
cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_arhim_sofian_boghiu_.html [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte. Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul neînsuflețit al poetului a fost
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1496323195.html [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte și mereu supravegheat prin vizetă, ca nu cumva să surprindă pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_parintele_arhim_sofian_boghiu_.html [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
mers, ceasurile cu mai multe funcțiuni complexe etc. Toate aceste ceasuri pot să prezinte caracter de fantezie sau de specializare, cum ar fi ceasurile etanșe, antișoc sau antimagnetice, ceasurile opt zile, ceasurile cu remontare automată, ceasurile fără ace sau cu vizeta, ceasurile-sportive (de exemplu ceasuri pentru scufundatori care au un indicator de adâncime), ceasurile pentru orbi etc. Sunt numite cronometre ceasurile de precizie care au fost reglate la diferite poziții și la temperaturi variabile. Grupa cuprinde cronometrele de bord (ceasurile-torpiloare) de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166819_a_168148]
-
o stare de somnolență profundă, rămânând toată ziua întins în celulă. Reiese din declarațiile codeținuților audiați ulterior de către parchetul militar că I.M. respira greu; fața i se umflase și avea o colorație cianotică. Paznicii au deschis de mai multe ori vizeta ușii celulei sale pentru a-l întreba pe "șeful de cameră" dacă I.M. se simțea bine. "Șeful de cameră" le-a răspuns că l-a tranchilizat, ceea ce îi amuza pe paznici care au plecat fără să verifice spusele lui D.V.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/260992_a_262321]
-
tot pe el. Ce surpriză! Motociclistul veni chiar la noi, trase în curte sub privirile noastre stupefiate, își scoase casca după ce-i de zlegă curelușa de sub bărbie - Doamne, ce cască frumoasă, albastră și rotundă ca o minge, avusese cândva și vizetă, acum era spartă, demontată, ne explică eroul acestui eveniment pufăitor. Era un bătrânel cu dinți rari, cu burta mare, buze groase, care atunci când vorbea (și vorbea într-un ritm ca rostogolirea unor butoaie din vârful muntelui, de nu se mai
Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
a lui Cristos, învierea tuturor, și împreună cu el vor dormi și vor fi fericiți toată eternitatea. „Se poate spune că a fost ucis cu premeditare, prin frig și boală. Când măturătorii-preoți au trecut pe acolo, au avut răgaz să deschidă vizeta. Bolnavul atârna cu capul peste marginea patului, iar jos era o baltă de sânge... Adevărată moarte de martir”. „Noaptea a fost cărat cu căruța și îngropat în același cimitir fără cruci și fără morminte, părăsit, de pe malul Izei, unde au
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
mic dezastru ar fi fost înlocuit de unul mult mai mare. Sunt recunoscător că a ieșit așa.” Curând, în față îi străluci o fâșie îngustă de lumină. Kanbei privi calm într-acolo. Se deschisese o ferestruică. De cealaltă parte a vizetei cu gratii apăru chipul unui bărbat. Era Araki Murashige. — E frig acolo, Kanbei? întrebă el. Kanbei privi în direcția lui și, într-un târziu, îi răspunse cu un calm desăvârșit: — Nu, mai sunt încălzit de la sake, dar s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Nobunaga și-și intensificase pregătirile militare. Acum, îl închisese pe Kanbei în pușcărie. „Se pare că i-a sunat ceasul. Of, ce trist,” medită Kanbei. Fără a-și regreta propria soartă, deplângea neștiința lui Murashige. După ce glasurile se îndepărtaseră, vizeta se închisese la loc, dar Kanbei observă dintr-o dată o foaie de hârtie care căzuse înăuntru. O luă, dar n-o putu citi în noaptea aceea. În celulă era atât de întuneric, încât abia-și vedea propriile degete. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
am ales cu vreo cîteva zile înainte pe Em. V., fost avocat și profesor, bun cunoscător de latină și greacă, trimis în judecată pentru a fi redactat ordinul de zi "Vă ordon, treceți Prutul" (...) Doi dintre deținuți, complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe. S-ar putea în orice clipă să vină gardianul să se uite, dar acum cînd celulele, pe rînd, sînt scoase la plimbare ori aduse înapoi, e puțin probabil. La repezeală dar cu acea iscusință preoțească unde iuțeala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
clanța e numai afară. Fără înfiorătoarele unelte ale torturii, Securitatea știe a te tortura altfel, Tortura prin Timp. Omul și Timpul, nimic altceva: umple-l! Ore, zeci de ore fără drept de a te așeza, de a dormi, urmărit prin vizetă din douăzeci în douăzeci de secunde. "Timpul, unealtă invizibilă care nu lasă urme, mai puțin chiar decît bastonul de cauciuc. Timpul, darul cel mai de preț; și dușmanul cel mai necruțător cînd e izolat și abstract, cînd nu mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unor anchete foarte dure, va fi ucis, după modelul Pitești, în celulă, de doi deținuți de drept comun instrumentați de Securitate. Cum își amintește un subofițer din arestul I.G.M. din calea Rahovei, Dan Popa, care sesizat de zgomote, vede prin vizetă o scenă de coșmar: "Înăuntru se afla domnul Ursu, care era dezbrăcat, răstignit de paturi precum Iisus Cristos și bătut peste testicule cu un creion sau o bucată de lemn. În acel moment se afla în niște chinuri groaznice. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înfricoșătoare pe care le auzeam veneau de la o persoană în vîrstă de șaizeci, șaizeci și ceva de ani, nu mai rețin. Sînt treisprezece ani de atunci și nu mai rețin vîrsta domnului Ursu. Pînă în momentul în care am deschis vizeta de la ușa camerei respective, a celulei, se auzeau numai zgomote, bufnituri care proveneau probabil de la lovituri de pumni și de picioare". Fiul disidentului, ing. Andrei Ursu, cheamă în instanță pe cei care au ordonat asasinatul politic asupra părintelui său. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]