365 matches
-
fi percepută în sonoritatea limbii. Jünger subliniază dependența stilului limbii, atât vorbite cât și scrise, de vocalismul cuvintelor: "O propoziție corectă din punct de vedere logic nu are nici o importanță pentru mine dacă nu corespunde și din punct de vedere vocalic". Interesul autorului este stârnit și de puterea de evocare sinestezică - sau stereoscopică, cum o numește - a cuvintelor cromatice. [...] La baza Laudei vocalelor se află o estetică a spaimei, sau mai exact, o estetică traumatică a experienței șocului. Aceasta pornește de la
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
produc în română - cel puțin în limba standard - în cazul împrumuturilor moderne. Cum vorbirea necultivată are totuși tendința de a continua să le aplice, alternanțele sînt percepute în genere ca un fapt nu atît arhaic, cît popular. Cuvinte cu alternanțe - vocalice sau consonantice - sînt folosite azi cu intenții umoristice, parodice, ca exemple de forțată adaptare și autohtonizare a lexicului neologic. Desigur, o serie de forme se plasează în zona incertă a variației, în care norma e mai mult sau mai puțin
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
Studii de lingvistică și filologie, I, 1988). Tot Hasdeu formula și excepția, ca o subregulă particulară, întemeiată estetic: la cuvintele în -ie, genitiv-dativul ar prezenta "o urîtă concurgere a trei i": filosof-iii; lingvistul - care propune diferențierea în scris între i vocalic (i ) și i semivocalic (scris i ) - era de părere că la cuvintele din seria citată ar fi fost de ajuns să se scrie cu doi i, pentru a indica pronunția bisilabică, forma articulată filosofii acesteia fiind astfel diferențiată de cea
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
autorul Rod ului este, Înainte de orice, un inovator de limbaj, cîntînd sacralitatea ființei. Cu o ritmica proprie, repetiții, vocabule rare și durități de limbaj, cu semnul exclamației „plasat iberic”, minat de un impuls melodic și vizînd sincretismul antic, acest poet vocalic (În sens aedic, preciza P. Ursache) Își dorea reprezentarea scenica, cîntîndu-si versurile. Arhaizant, incantatoriu, de rafinament grav, pendulînd Între limbajul naiv și cel esoteric, căutînd rădăcina comună a artelor și cultivînd, cu bocet sincopat, speciile oralității (doina, colind, descîntec), el
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
1-3; MOTIVUL I Acest motiv muzical enescian, poate fi derivat/dedus din diverse formule melodice specific bizantine. În exemplul următor, care este extras din muzica de cult bizantin, notele de pasaj încarcă salturile intervalice, conducând linia melodică spre o particularitate vocalică: mersul treptat. Ex. nr. 2: Motivul muzical enescian poate fi derivat/dedus din melosul bizantin<footnote I. Popescu-Pasărea Axion Duminical, gl. VIII, în: Cântările Sfintei Liturghii, p. 52, s[istemul] 6. footnote> În alte ipostaze, intervalica motivului este regăsită, fără
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
predilecție în creațiile protopsalților din sec. al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Prezent în diferite ipostaze ritmice, desenul melodic al celui de-al doilea motiv enescian se regăsește în melodica bizantină, într-un context al logicii evoluției vocalice, unde saltul ascendent de cvartă perfectă poate fi nepregătit, dar rezolvat. Ex. nr. 13: Al doilea motiv muzical enescian corespondență în muzica bizantină<footnote I. Popescu-Pasărea, după N. Apostolescu Laudă, suflete al meu, gl. V, în: Cântările Sfintei Liturghii, p.
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
n-am putut urmări cuvintele -, acțiunea dramatică însă nu este în ele”. Limba spectacolului, spune el mai departe, a fost o limbă pe care n-a auzit-o până atunci. A păstrat însă o impresie generală despre ea, ca limbă vocalică: „O mulțime de vocale! Câteva marcate, eufonice. Pe scenă nu se auzeau însă prea multe. Un țâsâit și hârșâit de consonante, o cascadă întreagă, care nu mai voia să se sfârșească”. În continuare, cronicarul dramatic stăruie asupra muzicii care însoțea
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
mitul lor de vârcolaci: „duceți-vă-nvârtindu-vă, roindu-vă / pe toate-ncrețiturile Genunii, desigur, / nu în preajma Daciei mele de Lună-Plină: / nu-mi amenințați lumina-Patrie, / că mă-nfurii / și vă fac mitul țăndări...!“ (Rostește-te, vârcolac...!). Rescriindu-i, metapoetic, pe înaintași, poetul cosmicizează sonurile vocalice într-un fermecător joc rimic-silabic: „Ieși-va-mai dintre stele, / să mai mângâie acele / sfinte pântece de-ulcele, / sfinte cântece de-ulcele / smălțuite, filomele, / mâna mea - cea scris poeme / cu vocale-arzând în steme, / mâna mea ce-a scris cu crini / și-a
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
î70, acceptat de DEX chiar de la prima sa ediție (1975), cuprins și în prima ediție a Dicționarului de cuvinte recente al Floricăi Dimitrescu (1982), termenul a cunoscut o răspîndire extrem de rapidă. Că nu a rămas în forma italiană, cu finala vocalică, e normal: putem presupune că s-a manifestat și în acest caz tendința românească de a nu păstra într-o formă invariabilă un substantiv care denumește persoane. S-ar fi putut opta pentru adaptarea mafios, dar aceasta era probabil prea
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
străfunduri la gîndul că-i era îndatorat lui Kingsley, care jucase pentru el rolul de bête noire încă de cînd intrase la secția film, la începutul semestrului de primăvară. Tînăr, neras, plin de coșuri și capabil să scoată un nechezat vocalic cu totul bizar, era fiul unui om de afaceri american care la ora aceea lucra în Anglia în baza unui contract pe șase luni. Kingsley junior, care se înscrisese la niște cursuri de regie film la un colegiu neînsemnat din
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
ca o sete neistovită de cele două necuprinsuri. În Melancolie perspectivele se adâncesc în trepte, în cercuri de rezonanță succesive. De la perspectiva selenară inițială, se trece la priveliștea clar obscură tulburătoare în care "biserica-n ruină" este ecoul spiritual și vocalic al vaierului, al aiuritului de jale (de aceea s-a utilizat un hemistih), se continuă apoi pe dimensiunea timpului prin mișcarea monotonă neîntreruptă pe care o fac greierul și cariul, pentru a se pierde într-un indefinit foarte îndepărtat, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tânărul, cu o mutră de puștiulache, împrăștiat, emoționat. L-am îmbrăcat, i-am explicat ceremonialul, l-am dus în culise, i-am explicat ce trebuie să facă - să ducă o tavă cu o cupă unui personaj aflat în plină desfășurare vocalică, am stat lângă el, i-am făcut vânt în scenă; el, în loc să meargă la stânga, a luat-o la dreapta, s-a dus direct la un alt protagonist, care avea o cupă, s-a așezat cu spatele la sală - gest aproape nepermis - și
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
găsim: De ce taci, cănd fărmecată / Inima-mi spre tine 'ntorn? (iarăși: peste tot devine fermecată; Eminescu folosește ambele forme). Apoi, însă, observăm că forma cu -ă creează aliterație: M'a-făr- și ține accentul simbolic la începutul versului. Or, prin proteza vocalică: M'au fer- Titu Maiorescu obține același efect, păstrarea accentului la început de vers. Soluțiile fiind echivalente, este posibil ca ligatura M'au-fer- să-i aparțină tot lui Eminescu. Versul lipsește din numeroasele ciorne și versiuni anterioare publicării (din manuscrise
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată cergă, făcând-o și mai frumoasă, și mai dragă, localnicilor, decât cum era, și li se arăta, în restul timpului. Un concert măiestru, nemaiîntâlnit, parcă nicăieri altundeva, cuprindea așezarea, văzduhul săltând într-un fel
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ale limbii 2.3. Valorificarea relaţiei dintre normă, abatere şi uz în adecvarea strategiilor individuale de comunicare Ortoepie şi ortografie Alfabetul limbii rromani. Ordonarea cuvintelor după criteriul alfabetic. Dicţionarul. Articolul de dicţionar Tipuri de sunete: Vocală. Consoană Semivocală. Accentul. Silaba Grupurile vocalice Despărţirea în silabe Scrierea şi pronunţia cuvintelor de origine străină, conţinând foneme nespecifice limbii rromani PROGRAMA pentru EVALUAREA NAŢIONALĂ PENTRU ABSOLVENŢII CLASEI a VIII-a DISCIPLINA LIMBA ȘI LITERATURA UCRAINEANĂ MATERNĂ București, 2022 STATUTUL DISCIPLINEI Limba şi literatura ucraineană maternă
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
mai toți comentatorii lui Heidegger sunt ucigașii limbii lui: niște specialiști care i-au stîlcit cuvintele pînă la mutilare. Să încerc o analogie. Așa cum poezia lui Eminescu, cînd e analizată fonetic de Cartojan (la nivel de accent, silabă și aliterații vocalice) devine o caricatură odioasă fără virtuți estetice, tot așa limba lui Heidegger, supusă aparatului logic al lui Cassirer, sfîrșește într-o dilacerare irațională cu alură gîngavă. Cauza stă în lipsa de afinitate între mintea cercetătoare și obiectul supus ei. Cînd marxiștii
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
soare“ cu b/p și finic koira „câine“ cf. pari „soare“ în yupultepec, baure, pur, por, pară „foc“. • fără etimologie rămâne esk. qimmig „câine“. Adăugăm: warlpiri (Australia) maliki „câine“ cf. malkh „soare“ în cecena; în această limbă australiană există armonie vocalica că în turco-mongolă, finica, maghiară, de aici maliki față de malkh; nu „câine“ în ngabere (guaypis), limba chibcha din Costă Rica, amintește de nu „soare“ în hmong, idiom în Chină, Vietnam, scris și hnub, dar pronunțat cum se vede mai sus
THE ORIGIN OF LANGUAGE. DOG ORIGINEA LIMBAJULUI. CAINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362400_a_363729]
-
contrastează vizibil cu contextul, dar un interviu cu actrița Monalisa Basarab se subscrie adevărului necrezut de adevărat. Adevărul fără teama de adevăr nu grăbește niciodată discuția, ceea ce exemplifică și răspunsurile Monalisei Basarab, care dinamizează mersul timpului înspre schimbarea din realizare vocalică a chipului fizic și spiritual al ei, într-un frumos tablou în cuvinte rămase în scris! Aceasta, pentru că tabloul reprezintă un om foarte bun și frumos! La devenirile unui om bun și unui artist autentic lucrează înainte de orice și de
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” plin, un „i” propriu-zis, un „i” vocalic: „codri”, „maiștri”, „miniștri”, „monștri”, „scafandri”. Normele ortografice s-au stabilit, între altele, și după principii morfologice. N-ar strica să se știe că orice substantiv masculin (evident, dacă nu avem de-a face cu vreun singulare tantum, cum ar fi
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
orice substantiv masculin (evident, dacă nu avem de-a face cu vreun singulare tantum, cum ar fi - pentru cine nu mai știe - „aur”, „lapte”, „orez”, „sânge”) primește, grafic, la plural, un „i” (din punct de vedere fonetic, „i” scris este vocalic, semivocalic sau marcă a unei consoane palatalizate). Dacă, în plus, e determinat prin articol hotărât (în cazul în care ați uitat, precizez, așa, mai colocvial, că articulare hotărâtă e totuna cu o arătare cu degetul, adică e o „desemnare”), mai
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
semnul nedezmințit al unui „parfumat” retorism de salon (sau de Cameră!), care va ajunge negreșit, prin demagogie, provocare pentru masa electorală... Totul (sau aproape) contează în economia jocului, motorul bine uns și cu atât mai silențios al acestei gigantice alveole vocalice tribunarde, un fel de Sesam-gigafon, o uriașă ventuză care aidoma unei cosmice „găuri negre” absoarbe, absoarbe neobosit și la nesfârșit. Opțiuni și interese. Dictate de ultimele... Referință Bibliografică: Decorticări de limbaj (I) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
cu armeanul kar „piatră“. Mergând mai spre răsărit întâlnim or „înălțime, a se ridica“ în limbile turcice (Sevortian, Dicționar etim., p. 542) or se știe că în aceste idiomuri -m este desinența care înseamnă „al meu, acesta“ și prin armonie vocalică orom ar însemna „înălțimea mea, înălțimea, ridicătura aceasta“. Din mai vechiul turcic or (ur) „deal, munte“ cei mai mulți specialiști deduc turcescul orman „pădure“. Întâlnim chiar în îndepărtata Coree cuvintele orom, oram „munte, înălțime“ (Sevortian, p. 473). Amintim aici și v. gr.
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
proba practică se realizează în conformitate cu Metodologia - cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar, în vigoare. ... C. TEMATICA PENTRU LIMBA SI LITERATURA ITALIANĂ MATERNĂ I. Limba italiană – Fonetică și ortografie. Regulile de pronunție; grupuri consonantice și vocalice; accentul; despărțirea în silabe; "troncamento"; eliziunea; punctuația ... – Elemente de lexicologie: formarea cuvintelor, derivarea cu sufixe și prefixe, compunerea. Relații semantice în semantica lexicală: polisemia și omonimia; sinonimia, antonimia ... – Morfologie ● Substantivul: genul, numărul; formarea genului feminin și a pluralului; substantive cu
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
scris. ... NOTĂ: – Portofoliul și proba practică se realizează în conformitate cu Metodologia - cadru privind mobilitatea personalului didactic de predare din învățământul preuniversitar, în vigoare. ... ... C. TEMATICA PENTRU LIMBA ȘI LITERATURA RROMANI MATERNĂ I. LIMBA RROMANI a) Fonetică și fonologie – Sistemul vocalic și consonantic al limbii rromani; ... – Alfabetul oficial al limbii rromani. ... – Transformări (accidente, alterări) fonetice: afereza, anaptixa/ epenteza, apocopa, asimilarea, asurzirea (afonizarea), contragerea, dobândirea atipică a aspirației, eliziunea, haplologia, metateza, paragoga, pierderea aspirației, proteza, sincopa ș.a. ... ... b) Vocabular – Vocabularul fundamental și
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
informală); ● operarea cu metode și tehnici eficiente de cunoaștere a naturii umane, în vederea unei comunicări eficiente cu toți partenerii. ... 3. TEMATICA PENTRU LIMBA SI LITERATURA ITALIANĂ MATERNĂ I. Limba italiană ● Fonetică și ortografie. Regulile de pronunție; grupuri consonantice și vocalice; accentul; despărțirea în silabe; "troncamento"; eliziunea; punctuația ● Elemente de lexicologie: formarea cuvintelor, derivarea cu sufixe și prefixe, compunerea. Relații semantice în semantica lexicală: polisemia și omonimia; sinonimia, antonimia ● Morfologie – Substantivul: genul, numărul; formarea genului feminin și a pluralului; substantive cu
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]