34 matches
-
neobosit, din a cărui imensă producție nu rezistă azi decât, în primul rând, Candide și Scrisorile din Anglia, apoi celelalte romane și povestiri filozofice, Dicționarul filozofic, poate și Secolul lui Louis XIV și mai ales ceea ce s-a numit „spirit voltairian”, scânteietoare formă a incredulității, salutar antidot la prostia intolerantă și coercitivă. Nietzsche l-a numit pe Voltaire „grand seigneur des Geistes” (adăugând: „das heisst, genau was ich selbst bin”), ceea ce e desigur adevărat, dar poate nu chiar sută la sută
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
grupul social în care se preling mereu, ca într-un puț despărțitor, scursurile intelectuale de burghez și gunoaiele sufocante de muncitor. (La femme pauvre, cap.I) Mai mult, între cele două texte, apare opoziția dintre naratorul catolic pasionat și naratorul voltairian. În mod declarat, decuparea în paragrafe nu respectă, la Léon Bloy, necesitățile unei economii narative clasice: nici dezvoltarea intrigii, nici opoziția dintre primul-plan și cel de-al doilea și nici o diferență dintre tipurile de secvență nu motivează acest fapt. Mai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Readings (Appleton-Century-Crafts, New York); Geis, Stebbins, Lundin (1965), Reflex and Operant Conditioning: The Study of Behavior (Appleton-Century-Crafts, New York). Și abia după aceste lecturi i s-ar putea face puțină dreptate lui Skinner care, în disputa cu umanistul Carl Rogers și cu voltairianul Huxley, a ieșit rănit de moarte. Este totuși un psiholog cu o operă crucială. 4. Teoria modelării și învățării socialetc "4. Teoria modelării și învățĂrii sociale" „Deinhv poli" nosouîsa avneuris-ein -a-av.” („Când o cetate e bolnavă, ea se pricepe bine
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
multiseculara, N. apară însă, vehement hugolian, opțiuni democratice republicane și, strălucită oratoare, reprezintă decenii de-a rândul, la solemnități, regimul, cineva numind-o malițios „muză oficială a celei de-a treia Republici”. Sfidându-și mediul social, se recunoaște atee și voltairiana, îl agreează pe plebeianul Émile Zola, agită adeziuni radicale de stânga - în 1894 combate și ea de partea dreyfusarzilor, atrăgându-și ocara „Gavroche de Byzance” -, în 1914 compune poemul Moartea lui Jaurès, în memoria „apostolului” socialist asasinat, Léon Blum îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
mai în măsură să reconstituie idealul națiunilor independente din punct de vedere temporal, „dar legate spiritual printr-o agregare liber consimțită”. în evoluția istorică a Occidentului, etapa negativismului protestant, unde s-au oprit Germania și Anglia, sau cea a deismului voltairian care l-a înlocuit în Franța nu erau deloc inevitabile. Italia și chiar Spania vor putea ușor să le depășească, tot așa cum Franța a depășit calvinismul. În compensație pentru aparenta lor rămînere în urmă, meridionalii vor trece direct de la catolicism
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
stranie ca și democrația creștină, a cărei imagine în contrapunct o oferă, căci ea reprezintă, mai ales la origine, mai mult decît o voință de secularizare a vieții politice prin separarea Bisericii de Stat. Doctrina anticlericalilor îmbracă forma unui raționalism voltairian și scientist, în care lupta pentru progresul social și uman, contra obscurantismului merge pînă la distrugerea Bisericii Catolice, bastion al reacțiunii, căreia trebuie să-i smulgi "sufletul de copil". După cum se poate constata, această ideologie se îndepărtează de laicitate prin
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
oferă lumii o altă posibilitate de existență umană, anume, prin propria sa rațiune. Scrierile lui, și când vorbim de Europa Est-Centrală, cu deosebire eseurile istorice, își pun pecetea asupra noii gândiri. Reformismul, ca și revoluționarismul, se inspiră din mulțimea considerațiilor voltairiene. Cu Rousseau rațiunile iluministe pătrund o dată mai mult. Numărul volumelor sosite la Alba-Iulia este mai modest, ceea ce nu ne împiedică să observăm amploarea contactelor cu ideile politice cuprinse în ele. Două creații am întâlnit aici, Lettres des deux amants, habitants
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
that a poem can profitable be treated like the cross-section of a motor-bike engine 47. Ironiile lui Barrow, vrednice de pana unui Mark Twain, nu s-au limitat la „mecanicismul” și „inginerismul” dezvoltării curriculumului american. El a atacat în termeni voltairieni întreaga „religie raționalistă și eficientistă” la care aderaseră designerii de curricula moderne. Ținta principală a fost „Raționalul lui Tyler”. Barrow a alcătuit satire geniale cu privire la „obiective”, „design”, „implementarea curriculumului” și „evaluarea curriculară”. Nu s-a limitat însă la Tyler - i-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Promise of Theory: Education and the Politics of Cultural Change (1984), i-a găsit o soluție proprie: „curriculumul pentru competență comunicativă” (curriculum for communicative competence)68. Philip Wexler s-a afirmat mai ales datorită limbajului său caustic și talentului aproape voltairian. În anii ’70, se implicase în dezbaterile privind „ideologia”, „hegemonia”, „baza și suprastructura” - concepte marxiste cu care pedagogia politică spera să realizeze întemeierea ideologică a curriculumului. În anii ’80, „uraganul Wexler” s-a abătut asupra așa-numitei „noi sociologii” în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eroare de psihologie (era prea curînd), dar un bun pronostic mediologic (audiovizualul înclină balanța "la dreapta", iar tipografia "la stînga"). Care pe care este un delir al anticipării. Magul Hugo face două anunțuri într-unul singur, ne prezintă două fațete, voltairiană și hegeliană, ale aceleiași intuiții. La Voltaire, "presa va ucide biserica", pentru că îl permite pe Luther. Victoria cărții asupra amvonului, a inteligenței asupra credinței, a opiniei publice asupra autorității papale. La Hegel, "tipografia va ucide arhitectura". În lungul cortegiu al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de Coislin era o femeie nespus de impunătoare. La optzeci de ani, ochii ei semeți și dominatori aveau o expresie spirituală și ironică. Doamna de Coislin nu avea nici un fel de studii și era mândră de asta; trecuse prin secolul voltairian fără să-și dea seama ce se întâmplă; dacă și-a format vreo idee despre el, era aceea că fusese o vreme de burghezi cu darul vorbirii. De obârșia ei nu vorbea niciodată; era prea distinsă pentru a comite vreun
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
epic elaborat, prin neobișnuita, în epocă, lipsă de ostentație ideologică, fiind o „carte excepțională prin maturitatea stilului” (Nicolae Manolescu). Pretextul declanșării narațiunii este, ca și în alte scrieri ale vremii, confruntarea între mentalitatea unui tânăr boier liberal, format în spirit voltairian, și înțelepciunea unui bătrân șătrar, Ion Criță, ce visa încă la Moldova lui „îmbrăcată cu șlic și cu giubea”. Construit ca o succesiune de povestiri pe niveluri temporale din ce în ce mai îndepărtate (povestire în povestire sau povestire cu sertare), romanul are o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
Iisus, sau imperioasa docilitate a penitenților purtând în balans o mică cruce pe Via Dolorosa, pentru a-și da seama că ar fi fost cel puțin neplăcut să nu le satisfacă așteptările oferindu-le o recuzită pe măsura pungii fiecăruia. Voltairienii și misticii, care împărtășesc în secret disprețul față de aceste naive contrafaceri, amuzați și unii și alții de faptul că lumea se înghesuie să atingă, la Roma, picioarele Sfântului Petru, sunt animați de o aceeași nebunie trufașă: ei neglijează biologicul și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
faptele care se produc în evoluția ideilor și cunoștințelor, iar prin acest lucru este o știință. Ea are, în România, numeroși adepți: Gh. Adamescu; G. Bengescu, cunoscut și apreciat în Franța pentru marile sale lucrări bibliografice, îndeosebi excelenta sa bibliografie voltairiană, bibliografia franco-română, bibliografia metodică a operelor lui Carmen Sylva; I. Bianu, care împreună cu Nerva Hodoș întocmește bibliografia României vechi și face utile cercetări de istorie literară; Gh. Bogdan-Duică, autor al unor studii delicate. Ilarie Chendi, născut în 1872, a publicat
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să oprim circulația pe aceste drumuri (afectate de îngheț - nota Cronicarului) decît să stăm apoi să numărăm morții". Alternativa exprimă admirabil gîndirea administratorului-șef. Cît despre deszăpezire, ce să mai vorbim? Poate doar să-l parafrazăm pe un celebru personaj voltairian, zicînd că la ce bun să deszăpezim, dacă zăpada tot se așează la loc. Poruncă de la cer pentru Stelian Baboi Dl Stelian Baboi, (ne)cunoscut scriitor român, publică în revista EST (de care n-am auzit) un articol pe tema
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
gîndul că arta, indiferent de subiectul, de orientarea, de mijloacele sale, poartă un mesaj sacral, care, dacă nu e manifest, așa cum adesea se petrece, corespunde acelui "sacru camuflat" despre care vorbea Mircea Eliade. Dacă depășim atmosfera de altminteri sclipitorului spirit voltairian, pe cea a pozitivismului cu greoaie articulații caracteristic secolului al XIX-lea (o urmare a acestuia fiind psihanaliza), ca și nivelatoarea stihie marxizantă din veacul abia încheiat, ne putem apropia de înțelegerea artei ca mister particular, ca experiență specifică a
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
franceză a secolului al XIX-lea. A mai contat Voltaire cu o singură carte, Candide, dar cu aceasta, colosal. Restul nu mă interesează. Disputa lui cu lucrurile contemporane, cu superstiția mi se par de o inactualitate fără pereche. Și spiritul voltairian cu care unii se laudă este o vechitură, e ceva răsuflat. Geniul voltairian nu are legătură cu spiritul voltairian. Sigur că a fost om de spirit. Dar oamenii de spirit de atunci, dacă i-am întîlni astăzi poate că ne-
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
carte, Candide, dar cu aceasta, colosal. Restul nu mă interesează. Disputa lui cu lucrurile contemporane, cu superstiția mi se par de o inactualitate fără pereche. Și spiritul voltairian cu care unii se laudă este o vechitură, e ceva răsuflat. Geniul voltairian nu are legătură cu spiritul voltairian. Sigur că a fost om de spirit. Dar oamenii de spirit de atunci, dacă i-am întîlni astăzi poate că ne-ar dezamăgi în multe privințe. Literatura franceză m-a amprentat puternic. În primul
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
Restul nu mă interesează. Disputa lui cu lucrurile contemporane, cu superstiția mi se par de o inactualitate fără pereche. Și spiritul voltairian cu care unii se laudă este o vechitură, e ceva răsuflat. Geniul voltairian nu are legătură cu spiritul voltairian. Sigur că a fost om de spirit. Dar oamenii de spirit de atunci, dacă i-am întîlni astăzi poate că ne-ar dezamăgi în multe privințe. Literatura franceză m-a amprentat puternic. În primul rînd cea din secolul XIX, dar
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
duhul celui evocat (invocat) ce-și merită, fie și în răstimpuri, eliberarea. "Condei sprinten" în opinia lui P. Constantinescu, "peniță veselă", după prietenul de o viață Vl. Streinu, iată două definiții en raccourci ale unui spirit inteligent, subtil și ironic, "voltairian" după cum îi plăcea să se considere și să fie considerat. Inserat biografic în generația criticilor postlovinescieni, alături de G. Călinescu, Perpessicius, Vl. Streinu și P. Constantinescu, Șerban Cioculescu își fixează dintru început piatra de hotar în eristică. De pe această poziție, ca
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
încredere în finalitatea individualistă a existenței". Explicabil, Valéry îi provoacă lui Șerban Cioculescu o integrală satisfacție: "în ordinea poetică și filosofică, acest aparent sceptic e unul din cei mai ireductibili campioni ai intelectului (...) care se apropie mai curînd de spiritul voltairian decît de cel pascalian, pentru care (...) profesează o repulsie francă". "Erou al rigorii", autorul Tinerei Parce i se înfățișează "ca un adorator al clarității, dar claritatea pe care o țintește e ca și intuiția științifică și geniul, fructul unei răbdări
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
Academia Mihăileană și avusese dintr-o căsătorie anterioară un fiu ajuns colonel, devenit soțul Izabelei Sadoveanu, prolificul publicist și critic literar. Alexandru întemeiase gospodărie la Pașcani, fiind bun cunoscător în ale pomiculturii și agriculturii. Era, îl caracterizează fiul, "un boiernaș voltairian și sceptic". Nu-i simpatiza pe țărani și nici "formele" religiei. Voia să facă din copil un cărturar, drept care i-a și fost primul profesor de istorie și filosofie. Deci "spiritul pandur" de care vorbea Mihai Ralea trebuie căutat nu
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
într-un moment de generală alunecare spre religios și chiar spre mistic, cînd biserica catolică își regăsește, grație îndeosebi unui Suveran Pontif fără pereche, rosturi demult uitate, Saramago scrie o viață a lui Isus, în formă de roman, desigur, aproape voltairiană pe alocuri, prin ironie, și foarte incriminatoare la adresa lui Iosif care, singurul avertizat în privința intențiilor lui Irod, fuge cu Isus fără a se preocupa nici cît negru sub unghie de soarta miilor de prunci ai căror părinți ignorau primejdia și pe
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
Dacă tragismul reîntoarcerii n-ar fi evident - cum nu a fost o singură clipă pentru aceia care au schimbat mai departe pupicuri cu călăul - l-am putea taxa pe moralist drept prototip al eternului nemulțumit, cu trimiteri la acel personaj voltairian despre care un altul exclama: "ce om superior, nimic nu-i place". Numai că, în deficit de psihologie, am greși, cum fals se situează cei ce văd în Eminescu un irecuperabil sceptic. Pur și simplu, fiul risipitor revenit acasă constată
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
ca să citez, cam aproximativ, din Camil cel fără de umor. Ceea ce e puțin mai straniu în cazul comicilor, însă, este că simțul relativității, pe care-l au mai dezvoltat decât diverșii aghelaști, îi fac, în ciuda zâmbetului sceptic sau a unui rictus voltairian, niște amar(nic)i pesimiști... Ar mai fi, în fine, vanitatea, mereu rănită, a acestor comici: tragicii sunt, dintotdeauna, mai prețuiți decât sunt ei. Care sunt, totuși, mult mai rari: în vechea Grecie, la un comic sunt trei tragici; în
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]