1,090 matches
-
Dragoș Bucurenci Sunt la un prânz cu Andrei, un “stand-up comedian” de 27 de ani, și vorbim despre alcoolism și despre preferință lui pentru paștele cu votca. Îi sugerez să încerce o abstinenta de două săptămâni, ca să vadă cât de tare îi lipsește alcoolul, și-mi spune că prietena lui a făcut deja experimentul, cu rezultate foarte bune. “Și nu te uita la mine ca beau mult
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
noștri, iar cealaltă - pe nemți. Datorită numeroaselor magazii și anexe, curtea noastră avea o mulțime de cotloane, numai bune pentru ambuscade. Băieții mai mari vânau porumbei, îi schimbau între ei, mai furau de la alții, și, în taină, se cinsteau cu votcă în hulubăriile lor. Serile se adunau pe grupuri în fața porților, uneori și cu ghitarele. Aproape toți se ocupau, într-un fel sau altul, de furtișaguri și atmosfera acestei vieți era în întregime pătrunsă de un iz infracțional. După cât îmi pot
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Ce câștig eu dacă se publică numele torționarilor?" - iată întrebarea-tip a românului "care se mulțumește cu puțin". Dacă în legea deconspirării Securității s-ar fi menționat că la fiecare bestie dată în vileag cetățeanul ar primi o juma' de votcă, fiți siguri că n-ar fi rămas filă neparcursă din kilometrii de dosare mult iubite de SRI-iști. Dar pentru că efectul operației este pur moral, nea Gheorghe și nea Mitică nu-și dau osteneala să-și ridice măcar privirea din
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
tot. Cum filtrul e mai des decât lianele din jungla africană, nu pot pătrunde pe post decât culturnicii cu bilet de voie de la Cotroceni. și să te ții plictiseală! Cuvinte mătrețoase, vocabule rostogolite din gâtlejuri obișnuite mai degrabă cu gradele votcii decât cu subtilitatea exprimării ideii, grohăieli cu pretenția de pamflete la adresa �dușmanilor culturii și limbii române", ce mai, o revărsare de resentiment și ură la adresa a tot ce nu e pe placul puterii. Trecerea într-o discretă dizgrație a lui
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
vor scrie alții, de ce nu? Cum să piardă teatrul românesc o atât de generoasă idee, un atât de captivant subiect? Nichita suit pe scenă, cu alaiul de amici, cu nevestele, cu iubitele, cu muzele succesive, cu "leoaică tânără, iubirea", cu votcile, cu pupăturile, cu "măi bătrâne"... Toate acestea trebuiau să vadă luminile rampei și încă demult. Despre Eminescu nu s-au scris piese? Într-adevăr, cum să lipsească piesa de teatru din posteritatea kitsch în care, ca și Eminescu, poetul Necuvintelor
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala credințelor din icoane - numai din fusta din care ea lipsește se înalță bărbatul cel pironit în timpul mort ce nu mai învie, față-n față cu un milion de femei amestecate într-o votcă.
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
pancreatitei acute declanșate cu două săptămâni înainte de sfârșitul ei la 10 octombrie. Încerc să-mi imaginez, oarecum fără rost, fiindcă de când mă știu citesc la întâmplare, ce carte va ține în mână îngerul meu. Știi, oamenii sunt Moscove ruinate de votcă și de nepăsare vîndute pe sub mînă, mesteceni găuriți în care a suflat fochistul negru, siberianul cu lopata crescută din mădularul puterii sale, cenușă de paradis și zodie de țări mici cărate în inimă de nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roșu
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
de pâine amară, a căzut în mijlocul holului, lată. Vremuri mai bune... Greu peste greu, da' poate vei prinde tu vremuri mai bune, îmi zice cu amar mătușa Polina și mai înhață două piroști, înfulecă gâfâind șașlâc, pelmeni și cârnați cu votcă, înghesuie blinele și întinge lacomă cu degetu-n cașă. În timpul ăsta, tot trage cu ochiul, nu care cumva să se atingă vreunul de ciupercuțele ei marinate... Vezi bine, Polina e trecută prin multe și știe că viața e numai corvoadă și
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
Gellu Dorian ESTURI Votca nu că mi-ar fi cîrciuma loc sfînt - Dumnezeu mi-e martor cînd mă-nchin dimineața cînd cobor din mine seara cînd mă-ntorc din lume ca din chin - dar acolo chiar de singur sunt nu-mi lipsește votca din
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
ESTURI Votca nu că mi-ar fi cîrciuma loc sfînt - Dumnezeu mi-e martor cînd mă-nchin dimineața cînd cobor din mine seara cînd mă-ntorc din lume ca din chin - dar acolo chiar de singur sunt nu-mi lipsește votca din pahare vorbăreață ca un călător fără drum și fără supărare arde-n mine tot ce zace orb și renasc din ea ca dintr-o criptă trupul adormit al unui mort înviat a treia zi ca-n scriptă și de
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
fără drum și fără supărare arde-n mine tot ce zace orb și renasc din ea ca dintr-o criptă trupul adormit al unui mort înviat a treia zi ca-n scriptă și de uit c-am înviat vine altă votcă să mă ardă-n gît doar cu ea acolo uit de tot de toate și îmi trece iute de urît chiar de cad genunchii mă ridică din mătănii trist enoriaș în biserica din el ca pe o cruce răstignit la
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
de tot de toate și îmi trece iute de urît chiar de cad genunchii mă ridică din mătănii trist enoriaș în biserica din el ca pe o cruce răstignit la margini de oraș - doar acolo chiar de singur sunt vine votca să mă oblojească sulița din coaste să mi-o scoată și de viață iarăși să-mi vorbească Zvetlana a venit Zvetlana de la est a siliotcă mirosind și-a vinuri eram mort de supărare și credeam c-o să mor curînd - dar
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
cuțit de cuțit albit de sînge rece și de-n clocot sînge așteptat să se facă lacrimă pe rană și din rană om nevindecat neiubit și așteptat să-și facă loc în lume ca un lăutar într-o crîșmă unde votca-și face dintr-un milion de buze un pahar
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
un fluture pe degetul îndrăgostitului/ ce cred despre Valèry?/ fiecare vers al său este un sicriu de cristal/ de cînd scriu/ de cînd mă știu/ ce întrebare!/ nu întrebuințez mescalină/ la magazinul nostru sătesc nu se vinde așa ceva/ beau doar votcă atît cît încape în degetarul mătușii mele/ eu?! zvonuri lansate/ de fostele mele amante/ vă înșelați profund/ iarna nu port chipiu cel mult/ ha-ha-ha am glumit/ nu dețin Premiul Pulitzer/ sînt doar un poet înghesuit la colțul mesei/ informații false
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
în primul rînd, dar și Virgil Mazilescu, Grigore Hagiu, Modest Morariu, Cezar Baltag. O lume care încerca să ignore realitatea politică a zilei, a unor frumoși nebuni cu libertatea în suflet, dintr-o vreme în care locuințele sordide, sticlele de votcă, discuțiile nocturne, poezia și tinerețea păreau veșnice. Boema lui Petre Stoica este cea a începutului deceniului șapte, cînd scriitorii se întîlneau la "Cireșica" sau la "Mon Jardin", vinul era ieftin, mîncarea din belșug, iar porțile liberalizării păreau să se deschidă
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
și eu am căzut cîte o dată)? Ședeam alături. Eu mi-am atîrnat capul în jos, ca un neghiob beat; și mîinile mi le-am lăsat în jos, spre ciorapi, spre pantofi - în așteptarea relaxată a băuturii alcoolice (oricare, mai bine votcă, desfund-o mai repede). Mîna mea dreaptă, lăsată în jos, a luat cuțitul. Dar nu l-am deschis. Precaut, am așteptat. - Bine. Ciubik a scos sticla din buzunar; s-a apucat să scoată căpăcelul de metal. L-a împins cu
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
sticla din buzunar; s-a apucat să scoată căpăcelul de metal. L-a împins cu unghia. Neizbutind, și-a căutat în buzunar legătura cu chei, a proptit una și, dintr-o mișcare, a smuls repede capăcelul alb al sticlei de votcă. Ținea sticla pregătită. Iar eu deschisesem deja cutițul. Mi-am întins mîna dreaptă în direcția lui. Mai rămînea să mă apropii. M-am prefăcut că mă întind după sticlă: - Așteaptă a spus el. - Ce să aștept? - Povestește. Despre scriitori povestește
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
buzunar. Ce reportofon mic. Am luat tot, am verificat. Am stat cîtva timp în întuneric. Sticla se rostogolise undeva, sub lăzi, sub căruciorul de copii. Nu m-am apucat s-o caut. Doar nu mă atinsesem de ea. Nu voiam votcă. Nu voiam să trag nici o dușcă. Totul s-a petrecut dintr-o dată. (Ca un măr copt, prăbușit la pămînt.) Sentimentul datoriei împlinite, nimic mai mult. Am coborît scara încet. Romanul este în curs de apariție la Editura Polirom, în "Biblioteca
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
mai extravagante la scară planetară. Corectitudinea politică americană, stîngismul delirant și agresiv din capitala Franței, înfrîngerea lui Lech Walesa, un mit al luptei anticomuniste, la alegerile prezidențiale din Polonia, în fața unui fost demnitar al regimului comunist, ambiguitățile cu damf de votcă ale lui Boris Elțîn, campaniile de reincriminare a gînditorilor care în perioada interbelică au simpatizat cu fascismul și evitarea oricăror discuții despre esența criminală a regimurilor comuniste sînt elementele de fundal ale anilor de mijloc din primul deceniu postcomunist. În
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
periodicele sale vizite. Acestea se desfășoară după un ritual, mereu același, respectat cu strictețe de ambii protagoniști ai acestui "joc de societate". Telefonul de anunțare a vizitei, chipul mamei privind de după perdea momentul apariției fiului său pe stradă, paharul de votcă și nelipsita dojană părintească, masa de prînz, cafeaua și albumul cu poze vechi, prilej de rememorare a unor întîmplări din vremuri demult apuse. Viața este un șir de evenimente bune și rele, iar fericirea este trecătoare, apare și dispare, de
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
te strigau, Jimy, Jimik!" Lucrul acesta te încînta peste măsură. însă principala ta calitate era demnitatea. ...Vizitatorii vin și pleacă, dar ciobănescul german rămîne. An de an, oaspeții se întorceau, an de an discutau oaspeții: beau , bere ceai, lapte și votcă; mereu repetau cuvinte hazlii: "mondriani", "shagall", "evtușenco", "kabacov", "sapghir", "savitski�", "brodski", "jekson pollak", "veve nabokov", "limonov" și din nou - "noi am plecat", "ei pleacă", în curînd vor pleca"... Acum în verandă nu mai e atîta îngrămădeală, în fiecare zi vine
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
viața netrăită a acestor femei, atât de diferite prin biografie, atât de asemănătoare prin destin. Pagube colaterale în Războiul Rece, femeile și bărbații din această parte a lumii nu cer în articole de ziar procesul comunismului, ci doar bani de votcă sau cărți mai ieftine pentru a-și putea consuma voios eșecul. Teatrul le dă șansa unei priviri lucide și în corecta ei direcționare stă succesul lui Mircea Cornișteanu. Într-o emisiune de televiziune dedicată spectacolului, actorii și actrițele își exprimau
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
inteligenți. Era vorba doar să semene sămânța și să se întoarcă acasă peste o săptămână. Să le lase cărți, că doar citesc în engleză și cumva o să se poată opune autorității Fondatorului. Sorbind drink-ul făcut de către stewardesă din celebra votcă poloneză, profesorul își amintea cu satisfacție visul pe care îl avusese în noaptea dinaintea plecării - iar visele, în școala lui psihologică, erau hârtia de turnesol a realității. Iată, a visat o vrabie; se juca în acel vis cu o mare
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
ziua următoare, după ce se asigurase că telefonul nu funcționează, găsise un magazin deschis în cartierul său. Profesorul era flămând pentru prima oară în viață. Magazinul acesta era însă altfel. Erau acolo numai sticle cu lichide deschise la culoare, poate cu votcă și borcane cu muștar. De asemenea se aliniau pe rafturi borcane cu salată de sfeclă. Recunoscu că trebuie să cumpere ceea ce este. Chiar când ieșea au adus pâine și magazinul se umplu în câteva minute. Stătu la rând și vânzătoarea
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
la soare, le voi cînta, se vor trezi din somn și vor umbla mai departe fără mine, vor rîde atît de zgomotos că vor întrista cerul mototolit ca o hîrtie în buzunarul lui Dumnezeu - fii liniștit, bea-ți berea ta, votca ta, vinul tău , apa ta odată cu ei ca și cum ai fi tu de o mie de ori la fel ca ei, singuri și ei la fel ca tine - ce mult vor vorbi despre tine după ce vor spune că ai murit fără
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]