26 matches
-
împăratul.” Îl descria astfel: „ ... drept ca totdeauna, cu căciula neagră apăsată puțin pe urechea dreaptă, cu ochii culoarea oțelului călit, cu mustața românească răsucită tinerește, cu sumanul negru tivit și înflorit cu șireturi vinete subt care se vedea cojocelul alb vrâstat pe piept de cureaua de la traista de piele, încălțat cu cizme cu turetcii moi și încheiați numai până deasupra gleznelor.” Scriitorul Dumitru Velea citează cuvintele lui Eminescu dintr-o scrisoare: „Panule, tu știi că-n lumea asta nu este nimic
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Campeni_vavila_popovici_1378316270.html [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
temniți nedrepte ori crude Siberii și visez visul lor la blânde și galbene lanuri de grâu ce leagănă-ncet, fără teamă, de gingașul vânt iertător al fărădevinilor tale, spălate-n izvorul pe-acolo curgându-și ape de rai cu soare vrâstate... Mănânc ,, pâinea noastră cea de toate zilele,, și știu adânc, că nu mă va lăsa mâine fără de visul ei, hrană mie de-ntruparea a Cuvântului între Ființă, atâta vreme cât nu pâine voi mânca ci prea scump trupul Său și nu vin voi
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1446211142.html [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
Mecanică și care tot spunea că o să se mute complet în New York. Pe plajă, Dingbat, încorsetat atletic cu curea și bretele, cu o bandana care să-I apere părul de nisip când se punea să stea în cap, cu trupul vrâstat cu ulei de plajă, era urmărit de o ceată de fete și alți atleți ai plajei, și dansa și zdrăngănea din ukelele: Ani-ka, hula wicki-wicky Mi-a spus fata cu ochi vii M-a-nvățat să dansez hula Pe plaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai dai înapoi? O dată ce te porniseși, trebuia să continui. Nu, ceea ce o mâna era pasiunea cu care-și dorea ca el să prindă șopârle. Lângă ușa posadei ardeau două boțuri murdare de lumină de cherosen, asemeni unor prune de tuleu vrâstate cu negru. Lespezile caldarâmului erau lunecoase, însă nu de la rouă sau ploaie, iar mirosurile pe care nu eram încă în stare să le disting se ridicau puternic amestecate - mirosul de paie, de lut, cărbune, de fum de ocote, prăjeală, piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Walter Raleigh, sus; Carlyle, o porcărie; știința modernă, un punct mort. Complet neinteresantă. În următoarea jumătate de oră, n-a reușit să fie coerent decât pe alocuri; se vedea că obosise și începuse să bată câmpii, clipea din ochii lui vrâstați cu linii de foc și tușea în pumn. Acuma ssssspune-mi mai multe lucruri despre tine, mi-a zis. Nu știam de unde să încep și mi-a venit să îl omor pentru că îmi punea asemenea întrebare. Însă oricum nu era atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cămășii curate și scrobite, unde apărea un petic de piept rozaliu, spân. Genunchii noduroși ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb livid, vrâstat de vene albastre proeminente, și acoperite ici-colo de peri negri, extrem de lungi. De la glezne în jos, picioarele îi erau învelite într-un prosop. George se întoarse în camera de baie. Bazinul era plin, ba chiar deborda, revărsându-se printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gazelor nu rentează, turcul e șef, 30 de minute gratuite la "Orange", cazuri excepționale și cu 4 dolari, am avut și eu, fumegă pe multe turnuri, pîclă de nori și umezeala, buza turnului de apă cu porumbei, vine în jos vrîstat albastru cu crem, ape din ploi trec pe sub rambleu, ies pe lîngă zidul de incintă al uzinei, circulația în coloană pămîntie pe betonul străzii, podeț și hidrotehnie de urgență, două buldozere vechi, ar fi trei mii de șomeri, cheagul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fenomenele și elementele naturale, înainte de toate prin culoarea lor specifică. Varietatea orelor zilei, cea a anotimpurilor: de la verdele crud primăvăratec și armoniile sale pastelate, la paleta intensă a verii, la toamna aurie plină de roade policrome și până la alb-cenușiul iernii, vrâstat de copaci negri, spectrul coloristic al curcubeului albastrul cerului, galbenul lanului, verdele mării toate, au dat oamenilor adevărate repere de orientare , de memorare. Ele au stat, de fapt, la baza cunoașterii lumii. Forma și culoarea sunt cele două elemente esențiale
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
cu boi împodobit cu cetină, preoți, buciumași, bocitoare, „suluri de pânză pentru datina podurilor”, pomeni și altele ca acestea, de netă nuanță autohtonă, un rol activ revenind văduvei de la Tarcău, care priveghea rânduielile. Acoperirea rămășițelor lui Lipan cu un „lăvicer vrâstat negru și roș” ar simboliza „drumul” arătat celui dispărut pentru a ajunge unde se cuvine, iar gestul ei de a da la o parte „un colț de pocladă, ca s-audă și mortul și să se uite la cer cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
și viitoarea mamă de suflet a Ilincăi, - pe care, însă, nu-i nevoie s-o "înfieze", ca să o facă, dimpreună cu averea-i, hereda amintitelor culori, de vreme ce aceasta le poartă ab initio în propria-i plasmă, ca într-un album vrâstat de rubrici! Iar dacă boala "hărăzită" ei e scarlatina, - aceea care i-o transmite, molipsind-o, e o copilă oarecare de pe stradă, umblând, însă, în "faetonul" unei lăptărese. Printr-un scurt, ultim, jet de alburi seminale și de sanguine roșuri
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
prea puțin pentru dl Alexandru George? Păcat că ne-a stricat inocenta construcție din cărți de joc! Dincolo de toate acestea, îl asigurăm însă pe dl Alexandru George de constanta prețuire admirativă ce i-o purtăm, o prețuire ce se prezintă vrîstată de șerpuirile dialectice ale duhului critic pe care, întrupîndu-l d-sa cu acuitate și nu fără zvîcnirile unei remarcabile libertăți stimulative, s-ar cuveni a-l tolera și la alții. P. S. Să presupunem că tăcerea cu care dl Alexandru George
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
e ușor totuși de găsit. Merge deci spre cincizeci și cinci de ani, arătând cu toate astea ceva mai bătrân, din cauza mustății aproape albe. Mersul îi e dimpotrivă dârz, puțin cam clătinat, statura zveltă și părul gros și mai puțin vrâstat cu alb. Joacă popice și ping-pong. N-am auzit vreodată să fie bolnav, în ciuda feței palide și scobite în obraji. E așa de prudent în toate, încît nu l-am surprins niciodată amețit de băutură. De fapt bea la reuniuni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întreabă cu glas tare Marius în timp ce deschide portița prinsă cu un cerc metalic. Nu, nu, răspund câteva voci bărbătești. Urmărit de lătrăturilor îndârjite ale unui câine lățos, pătrunde în curtea mică și se oprește lângă prispa acoperită cu un țol vrâstat. Privește în jurul său. Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe lăbuțele din spate, se agață cu ghearele de pantalonii lui. N-am nimic să-ți dau, pisu mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trei zile îmi dai de băut, cred că ajunge. Chiar dacă mai vrei să știi ceva n-o să-ți mai spun. Poate nici nu mai știu ce să-ți spun. Nu crezi că-i destul ?" Și-a pus degetul la obrazul vrîstat de riduri adînci, ochișorii negri-gălbui se înfundaseră cu totul în orbite. Și-a dus degetul la obraz și s-a bătut încetișor peste pielea cenușie fără fir de barbă. "Crezi, dom'le, că Lică Făinaru e un Fraier? Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intră la socoteală." Apoi, ca să se scuze, "sînt mușterii puțini și trebuie să o scot la capăt cumva cu cheltuielile. Nici n-am plătit covoarele, domnule." A căutat cu privirea, nici urmă de covoare, niște țoale de cîrpă, de cînepă, vrîstate în culori destul de șterse, ca să pară sau să fie niște vechituri. "Aha, covoarele... Apă este? Apă de băut?" I se făcuse sete din cauza mirosului dulceag stătut care plutea peste tot, în holul cu scaune rotunde, pitice, îmbrăcate într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ascultând o șoaptă tainică, din lăuntru-i. Murmurând cu creșteri și scăderi de voce, uneori Sanis se închina umblând pe lângă patul ei de zăcere. Întunecat, cu cornul din frunte plecat spre cartea deschisă, c-o mână înfășurată în curele, cu pânza vrâstată în spate, șoptea rugăciunile vechi, și izbucnea uneori într-o plângere scurtă, tremurată, bătându-se cu pumnul în piept. Uneori se oprea, întreba cu liniște: —Haie... de ce gemi? Din pricina ta nu pot să-mi fac rugăciunea... Tu ai uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în lărgimea de lespezi a curții fostei Primării urbane, lărgime vrâstată de pieile șerpilor năpârliți în primăvară, de hoituri de ciori și de cadavre de câini eutanasiați de către veterinarii de la Consiliul popular municipal. Oooo! acolo se juca fotbal cu un bidon de vopsea, pe post de minge, a cărui crustă uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în răstimpuri, trăgând a somn... ...A doua zi-dimineața, o ciocănitoare harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit în ogradă. Deși avea pe el și vestonul și caftanul vrâstat în dungi late, ca de două degete, nu a bolborosit nici un fel de versete cu binecuvântări, către pleoapa roșie a Răsăritului. A luat, însă, ca orice om de rând, pentru spălat, apă limpede și ștergar nou de bumbac, el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i răspunse la apel. Aprinsă în obraz, ca macul de primăvară, ce arde roș, într-un lan de in înflorit, se căznea să lege câteva cuvinte internaționale, pentru a răspunde insistentei chemări la spovedanie din partea tânărului cu veston impresionant, manta vrâstată și plete negre și crețe de Zburător, care vine noaptea în vis și fură inimile fecioarelor. Profetul își scotea cuvintele în palmă, de unde le apuca cu două degete și apoi le înălța în soare, ca pe niște ghiuluri groase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înainte: Noi acuma plecat, dar puneam telefon, aici, la casa: fiecare zi vorbeam. Tot decada la luna, voi venit paravion și vizitat la Caterina nostra... În Chitul acela, cu rânjet lucitor, încape cât într-un siloz pentru colectat cereale: fote vrâstate cu florile câmpului, cămăși de borangic galben, ca aurul, ștergare de in, lungi de să înconjuri ograda cu ele, velințe de lână vopsită în zeamă de coajă de stejar și în fiertură de lemn roșu de arin... Profetul cerceta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
niciunde, nu răsare la întâmplare. celui ce vine i se pregătește, din timp, pat pentru somn, formă pentru întrupare, ziua și noaptea, două surori ursitoare, din tolba lor fără fund, deapănă lumina și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul în proporții infinitezimale, în dulci și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
scăpat pe Iosif din ochi. Și mama a pierdut un copil, care a ieșit în lume mult prea devreme. Femeile și-au întors capul de la fetița minusculă și nenorocită, dar eu am văzut doar frumusețea ei perfectă. Pleoapele ei era vrâstate cu vinișoare ca niște aripi de fluture, degețelele de la picioare erau ca niște petale de floare. Am ținut-o în brațe pe sora mea. Nu i s-a dat nume, n-a deschis niciodată ochii. A murit în brațele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mulțime de alte lucruri, de pildă, filozofie. Amic cu Bachus, pensionarul era plin de înțelepciune ca un butoi. Umbla c-o pălărie spartă și își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe unul ce trebuia îndopat cu franțuzească, ci mai degrabă ca un auditor al filosofiilor sale. - Păpușoiule, hohotea el cu gura largă în care, între doi dinți, i se vedea limba, am auzit că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care ne înfășurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colțun negru de lână vrâstat cu roș. O pălărie neagră și mare putea, la nevoie, să mă apere și de ploaie și de soare. Tovarășul meu, în loc de pălărie, avea pe cap un chipiu de uniformă, iar drept strai mai gros de lână era îmbrăcat cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
trecea pe lângă conac, spre marginea văii Teleormanului. Malul cobora pieziș, ca o stâncă, vreo cincizeci de metri, până jos. Valea însăși, largă mai bine de un kilometru, netedă ca-n palmă, cu pământul cel mai roditor, părea o nesfârșită panglică vrâstată cu grădini de zarzavat. Gârla încă nu se vedea nicăiri. ― Oprește, Ichime! strigă Iuga înainte de-a începe coborâșul. Și adăugă către Titu, puțin înduioșat și mișcat: Vreau să-ți arăt pământurile noastre, și care au fost, și care au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]