32 matches
-
până la un punct aceeași curgere, când lină când frenetică, se revărsau dibace printre meandre purtând viitura declanșată din aceleași asperități și înaintând sub aceleași zodii, le unea fără îndoială vocea sângelui, o fixație care umplea de energie și culoare stăvilarele zăgăzuite ale unei stări indecise, încă în căutare de așternut și albie din care se așteptau însă să irumpă totul, când va fi vremea și le va veni rândul ... Avea o vorbă „moș” Dâră, Nenea sau Taica cu deosebire, cum îl
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
poezie [ ] Sufletele noastre sunt purtătoare de emoții și vibrații ale luminii Uneori sufletul meu e locuit de îngeri Alteori de gânduri... și mintea mea uneori coboară,... în inima sufletului unde își purifică mișcarea..către minunata suflare a cuvântului căutând lumina zăgăzuită liber în adâncurile Dumnezeului din mine.. pe care îl salut și îl cuprind,.. de fiecare dată când îl întâlnesc,.. cu o adâncă și smerită plecăciune .... Știu de ceva vreme că aproape am reușit de câteva ori să-mi pierd sufletul
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU by http://confluente.ro/articole/romeo_nicolae_%C5%9Etef%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2013-06-01 | |Sufletele noastre sunt purtătoare de emoții și vibrații ale luminiiUneori sufletul meu e locuit de îngeriAlteori de gânduri...și mintea mea uneori coboară,... în inima sufletuluiunde își purifică mișcarea..către minunata suflare a cuvântului căutând lumina zăgăzuită liber în adâncurile Dumnezeului din mine..pe care îl salut și îl cuprind,.. de fiecare dată când îl întâlnesc,..cu o adâncă și smerită plecăciune.... Știu de ceva vreme că aproape am reușit de câteva ori să-mi pierd sufletul
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU by http://confluente.ro/articole/romeo_nicolae_%C5%9Etef%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
României, s-a construit, la Iacobeni, pe Bistrița, o hidrocentrală neatestată, însă identificată în baza urmelor lăsate după distrugere. De asemenea, până la proiectul de la Bicaz, hidroenergetica românească adaugă pași importanți, până la funcționarea sub Ceahlăul „împărat”, a hidrocentralei„regină” a apelor zăgăzuite și născătoare de energie: hidrocentrala Grozăvești, în 1889, alimentată de lacul Ciurel; Peleș, în 1894 - centrală pentru deservirea Castelului Regal; Sadu 1, în 1898; Sinaia, tot în 1898... în 1927 s-a realizat prima interconectare între două centrale: Sinaia-Doftana. Între
53 DE ANI ŞI O ISTORIE DE HIDROENERGETICĂ, LA BICAZ. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 by http://confluente.ro/_53_de_ani_si_o_istorie_de_hi_aurel_v_zgheran_1371026935.html [Corola-blog/BlogPost/346021_a_347350]
-
Dorcescu Râul E multă, foarte multă, poezie (tragică, sfâșietoare, exuberantă, ca un chip inundat de soare și lacrimi) în tot ce ni se întâmplă, după cum e foarte, foarte multă viață adevărată. Viață adevărată, palpabilă, blândă uneori, furtunoasă apoi, imposibil de zăgăzuit, tainică, fascinantă. Așa era râul în preajma căruia mi-am petrecut, demult, verile (uneori și toamnele, și iernile). Solar, nemărginit, argintiu, până departe, spre munți, peste pietrișuri. În vecinătatea lui, mă cuprindea un simțământ inexprimabil: eroism, jale, forță, singurătate, o virilitate
EUGEN DORCESCU, RÂUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425881710.html [Corola-blog/BlogPost/353692_a_355021]
-
poezie [ ] Sufletele noastre sunt purtătoare de emoții și vibrații ale luminii Uneori sufletul meu e locuit de îngeri Alteori de gânduri... și mintea mea uneori coboară,... în inima sufletului unde își purifică mișcarea..către minunata suflare a cuvântului căutând lumina zăgăzuită liber în adâncurile Dumnezeului din mine.. pe care îl salut și îl cuprind,.. de fiecare dată când îl întâlnesc,.. cu o adâncă și smerită plecăciune .... Știu de ceva vreme că aproape am reușit de câteva ori să-mi pierd sufletul
SUFLETE LOCUITE de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/Suflete_locuite_romeo_nicolae_stefanescu_1370285313.html [Corola-blog/BlogPost/346217_a_347546]
-
cuvântul în viers de dor,... XVII. NELINIȘTEA ESTE ÎN INIMA MEA, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Urc să ajung la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct minuscul de lumină din sufletul meu zăgăzuită în neputință de a mă afla de a Te regăsi de a Te simți de a Te avea fără îndoieli fără să-Ți dau un chip fără să Te strig cu un nume învățat în colțul meu de lume o
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/agafia_dr%C4%83gan/canal [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
în care strălucește la Crăciun o galbenă gutuie! Toți trei sunt colindătorii Crăciunului românesc în vers și glas de iarnă, de sărbătoare, de iubire, al esențialului vieții, dar și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane zăgăzuite. Colindele celor trei artiști sunt plăsmuite din cuvânt prevestitor al scurtării de zbucium, din lacrima contradicției tragice dintre durerile umane și dumnezeești simboluri interiorizate în gutuia de la geam, cu parfum de fruct și de timp, ori din „lumina unui Crăciun
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_paunescu_fuego_maria_aurel_v_zgheran_1386573280.html [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
prins în păienjenișul de alge ce mă țes și re-țes în putreziciunea adâncului de unde strig: Dezgoliți-mi lumina! UNDE? Se contopesc izvoarele subterane fără putință de împotrivire pe nevăzute neauzite și nebănuite albii ascunse cum fără putință de-mpotrivire iubirea zăgăzuită rupe stăvilarele cu un torent nestăpânit rostogolindu-te... Unde? protejat copyro/viorela codreanu tiron Referință Bibliografică: Nu-mi lăsa timp... să mi te aduc aminte și încă 3 poeme / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1805, Anul V, 10
NU-MI LĂSA TIMP... SĂ MI TE ADUC AMINTE ŞI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1449782821.html [Corola-blog/BlogPost/369709_a_371038]
-
în care strălucește la Crăciun o galbenă gutuie! Toți trei sunt colindătorii Crăciunului românesc în vers și glas de iarnă, de sărbătoare, de iubire, al esențialului vieții, dar și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane zăgăzuite. Colindele celor trei artiști sunt plăsmuite din cuvânt prevestitor al scurtării de zbucium, din lacrima contradicției tragice dintre durerile umane și dumnezeești simboluri interiorizate în gutuia de la geam, cu parfum de fruct și de timp, ori în „lumina unui Crăciun
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Maria_mocanu_nascuta_intr_aurel_v_zgheran_1388607250.html [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
pusă În fiecare lovitură. Vânătorii domnești nu luptau ca până atunci, ci ucideau cu sete, erau ei și parcă nu erau ei, erau luptători de zece ori mai puternici decât ei, erau zei. Trăia, și el, aceeași senzație de forță zăgăzuită prea mult timp, care acum zdrobea totul. Nu mai dădea nici un ordin, căci nimeni nu l-ar fi ascultat. Dar brațul lui spinteca, fulgerător, fiecare spahiu ivit În cale, ca și cum ar fi fost o păpușă de paie. Dealul Ilișeștilor deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar, spre deosebire de Amy, nu era vizibil intimidată de el. Avea ochii de piatră albastră și părul argintiu al mamei islandeze a lui Whit dar, în ansamblul figurii și în ținută, semăna cu Linda. Inima lui John Robert era de mult zăgăzuită și înghețată; sau poate că inima lui devenise un organ intelectual și numai de aceea reușea să pulseze cu forță și febrilitate. Se afla, pe atunci, pe culmile capacității sale filozofice, prins într-un tenace și continuu tumult mental. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de orice lucru în stare să le ofere o priză cât de cât eficace. Propriu-zis, nu învolburata Ondine îi tăie setea lui Rică, ci mult mai adânca ei sete de altceva, stârnită acum irepresibil înlăuntru-i. Această lipsă se lăsase zăgăzuită cam de-o viață întreagă, sorbitură cu sorbitură, strecurându-se astfel neobservată în făptura ei; așa că nici ruperea zăgazului sedimentat pe furiș n-avea cum să survină altfel decât surprinzător. Pe fundul fiecărei ființe umane se găsește un contor scufundat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
despre acest moment al creației lui Voronca. În realitate, Incantații-le sînt departe de a marca o ruptură În scrisul poetului, care nu face decît să dezvolte o direcție consolidată a viziunii sale lirice, alimentată de același „delir imaginativ”, abia zăgăzuit În tiparele (ce-și Îngăduie destule libertăți prozodice) ale unei versificații mai „clasice”, dominată de ritmica alexandrinului. Nici această minimă ordonare formală - nu era nouă În opera sa: Colomba (poem recenzat, altminteri, elogios de către Stephan Roll-Gheorghe Dinu, la vremea apariției
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cum ne integrăm În realitate și cum interacționăm cu lucrurile sau cu semenii. O uzanță greșită a ideilor anunță o proastă Întrebuințare a lucrurilor. Greșeala este anunțată de un gând greșit. De aceea, nu trebuie neglijat răul gândit, forjat și zăgăzuit de minte. El devine mai rău decât fapta ingenuă, nereflectată, ivită pe neașteptată (dacă există așa ceva). Morala și jurisprudența sunt atente la aceste nuanțe. Premeditarea unui fapt rău este ea Însăși un fapt blamabil și condamnabil, fiind un fel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
că trupul se străvedea pe de-a-ntregul, aproape gol. Își despletise părul ce-i cădea în valuri pe spate cum îi plăcea lui... Dar pe chipul ei, în toată ființa ei, era o încremenire mută, de statuie... Brusc, umilința rănită, zăgăzuită se dezlănțuie ca o furtună. Cu brutalitate, își smulge părul, îl răsucește și-l străpunge cu ace într-un coc cum nu-i plăcea lui. Întoarce spatele iatacului prea luminat și se trântește în pat cu fața la perete, înăbușindu-și hohotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și pentru totdeauna... Cer încă o dată iertare Măritei Doamne... Să mă ierte... Să te ierte Dumnezeu! spune Maria cu o mărinimie împărătească. Îi întoarce spatele și iese murmurând: "Fecioară"... "Neprihănită"... Voichița a rămas singură în mijlocul paraclisului. Lacrimi mute, atât timp zăgăzuite, se sparg, se preling... Îmbrățișează cu disperare icoana Maicii Domnului, hohotind: Dă-mi putere Sfântă Fecioară!... Ajută-mă Sfântă Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca să străbatem pe lângă viforul torentului drumul până la lac. Rița e un lac cam cât Ghilcoșul și are o poveste întrucâtva asemănătoare. Lacul Roș e format, cum se știe, din surparea unor straturi de pământ la ieșirea Bicazului cătră Chei. Apele zăgăzuite astfel s-au adunat înecând pădurea de brazi a văii, iar peste zăgaz și-a făcut puțin loc pârăul. Aici se spune că un cutremur a scufundat valea, acumulând apa destul de bogată a unui pârău ce vine din sus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ansamblului au aderat cu temeinică participare. în spiritul aceleiași atitudini a fost acompaniat și marele opus solistic care este Imperialul beethovenian, realizat de cunoscutul pianist Gerhard Oppitz în limitele unui echilibru tipic german al expresiei, a unei rețineri interioare atent zăgăzuite ce a permis arareori zborul inspirator al imaginației. "Marile spirite se întâlnesc", ne amintește un vechi dicton francez. La fel se întâlnesc, deloc întâmplător, și marii noștri muzicieni. Creatorii, compozitorii importanți își întâlnesc muzicienii performeri de potrivit calibru artistic. Zilele
Debutul stagiunii muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7961_a_9286]
-
să țină microfonul cât mai strâns, critica îi gâdilă pe ei și numai pe ei... Avantajul cercului de lectură stă chiar în cuvântul care-l definește: cerc. Curgerea șuvoiului energic al literei tipărite, o curgere neapărat în jos, este oprită, zăgăzuită, din râu se face lac, din izvor se face fântână și aici, în cerc, când seminarizezi un text, adică îl iei propoziție cu propoziție și-l judeci la rece, în "semințele" lui, vezi că, în spate, autorul stă pe loc
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
deplin al culturii românești", nu doar pentru că era vorba de o temă literară, dar pentru că ne readucea la vechea monomanie din timpul stalinismului, la ideea modelului unic. Într-un moment cînd și în regim comunist, așa cum era de mutilată, de zăgăzuită, de supusă normelor și indicațiilor, cultura românească oferea o varietate neașteptată de aspecte, dacă nu prin grupuri, măcar prin orientări și mai ales prin personalități de contrast, filozoful de la Păltiniș se folosea de un mare poet, căruia îi atribuia cîte
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
deambulatorie, a parcursului poetic: „Nu vom conteni cu explorarea/ Și sfârșitul dibuirii pururi/ Va fi s-ajungem de unde-am pornit/ Și să cunoaștem locu-ntâia oară” (Patru cvartete, p. 411). The Waste Land reprezintă o aventură poetică fără hotare, de nimic zăgăzuită: „Crâncena îndrăzneală a renunțării de o clipă/ Pe care o viață chibzuită n-o va mai putea lua înapoi/ Prin asta și numai prin asta, am ființat!” (Tărâmul pustiit, p. 173). Doar conștiința pare să mântuie, în poem, orașul impur
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
revistă Formula AS, în care o sensibilă pagină este săptămânal consacrată animalelor "necuvântătoare" și mai ales fidelilor noștri prieteni, câinii, nu prea a publicat, măcar lunar, o pagină despre "copiii străzii"). Informația pentru eventualii specialiști este infimă, la noi limitată (zăgăzuită?): la "Biblioteca Națională" (fostă "de Stat") sunt doar menționate trei cărți (una, cea de Duc și Milhès), mai sunt câteva broșuri (una, deosebit de "elegantă"), o lucrare a UNICEF-ului, 2-3 publicații străine. Aș fi putut crede, după asemenea penurie sau
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
abur gălbiu. Bătrânul apăruse la timp în viața lui Jordan. Poate puțin cam târziu. Graful părea că-l așteaptă, căci începu să-și golească cu febrilitate, ca într-o spovedanie, sacul dureros de prea plin, eliberând tensiuni de multă vreme zăgăzuite. Jordan îi relata pe nerăsuflate întâmplări și expediții vânătorești, peripeții cu animale ireale, obiceiuri și metode de vânătoare din ținuturi ale căror nume Bătrânul le auzea pentru prima dată. Fascinat, se lăsa purtat în lungi călătorii pe care nu s-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și stăpânită de vacarmul manifestației: - Este ca în ziua în care a murit Stalin... toată lumea plânge pe stradă. Cred că românii iubesc înmormântările. Este singura lor șansă de a lăsa să li se vadă tristețea, de a-și revărsa lacrimile zăgăzuite. - Așadar, Onorată Instanță, începu Anrad, ironic, nu te tulbură nimic? - Sunt un filosof... Toate întâmplările lumii au aceeași importanță pentru mine. Acesta este și motivul pentru care nu mai pledez... - Și-atunci ce faci pentru oameni? interveni secretarul cenaclului, un
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]