281 matches
-
voturi din agitarea temei primejdiei ungurești vor face asta, fiindcă - nu-i așa? - dacă nu curge, pică. Tocmai cînd președintele Iliescu îl decora pe Nicolae Văcăroiu cu Steaua României, la Cotroceni au început să tremure perdelele și au început să zăngăne cristalele candelabrelor a remarcat reportera ziarului Adevărul, prezentă la ceremonie: "Era 10,15 și intrarea lui Nicolae Văcăroiu în rîndurile cavalerilor neamului fusese salutată printr-un cutremur de patru grade. În afară de o ușoară rumoare, festivitatea a continuat netulburată." Fenomenul a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
Gabriel Dimisianu Lumea văzută din tramvai De cînd mă știu mi-a plăcut să merg cu tramvaiul. La Sibiu, pe cînd eram elev, tramvaiele erau deschise la capete - pe platformă, cum i se spunea, stăteai la aer - rudimentare și lente. Zăngăneau din toate încheieturile. Cum exista o singură linie, se așteptau în fiecare stație, unde se petreceau. De la Dumbravă la Rășinari, era o minune. Prin pădure, kilometri buni, apoi pe marginea rîului Șteaza, puteai privi, cînd te apropiai de satul lui
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
ciob de oglindă mii de cioburi și încă eul meu, descompus în particule mici, mă privește ca un străin într-o repetare infinită drept în ochi. Nu se poate nici recunoaște, nici recompune. Se risipește fără noimă: un caleidoscop stricat zăngăne 16.11.2003, Kronstadt Cadență (notat într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
unul singur, unul al morții, altul al nașterii: „în stînga, o făclie aprinsă. După/ dezlegarea de la sfînta/ spovedanie. O/ cioară ciugulește și cîrîie, mimînd atît de bine dezorientarea/ și tristețea. În spate,/ constrîngerile:/ dovadă// a ridicării întru salvă. Se aude zăngănit de linguri, o/ fi pe-aproape vreo cantină/ populară. De jur/ împrejurul meu prinde contur viitoarea formă/ anorganică. Plus pietrele din cer pentru mormînt și undele radio/ recepționate,/ undele emise acum zece miliarde de ani... Aici,// unde totul mi se
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
prinți, Dar dansul sub văluri nu-i lesne. Și, cum de rușine aici nu mai pot, Cu toții se scutură,-și leapădă tot Și-s movile albe de giulgiuri. Picioare ezită, sar coapse acum Și toți în mișcări se încurcă; Și zăngăne, zuruie-apoi, ca și cum Bat lemne în ritm de mazurcă. Pe paznic ridicoli acum îl cuprind Și-un hîtru-i șoptește-n urechi, ispitind: ŤHai, du-te și ia un lințoliu!ť El, zis și făcut! și-ndărăt, după uși Sfințite, apoi se
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
jos ale bărbii răsucindu-le gânditor. Capul masiv are în umbră o oroloegerie a lui, nevăzută, un mecanism prodigios (așa cum roboții-jucători de șah purtau, în căpățâna cât o carceră, un om, un profesionist al jocului)... Num-aș mira să-l aud zăngănind prelung, înfundat, scoțând, un zgomot greu de lanțuri și de scripeți, înainte de a bate o oră.
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
impudoarea aproximativă: "Saltă-ți rochia să-ți văd rândunica adormită", ca "bujorul negru și fetia" în Rada) și în Cheile (multiplicare a încuietorilor, lacăte și zăvoare, dintr-o dorință de protecție a secretelor: "O zână veni din pădure/ Cu cheile zăngănind ușure" etc.). De fapt, stepa, cheile, pustiul existau și în Poem și Baladă din anii 1939-1940, fiind regăsite după patru decenii. Modele culturale sunt luate frecvent ca pretexte poetice: Oscar Wilde, Rembrandt, Cântecul lui Roland, insula Noa-Noa a lui Gauguin
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să-i dea stăpânei ascultare. METOPĂ II Pe orizontul câmpului de luptă Pe tot pământul dac, vin năvălind Sălbaticele triburi Înzăuate În solzi metalici zăngănind. Pe câmpul pietrei, Împietrite stau Trupuri strivite sub copite iuți, Sarmați și daci, În zale sau În zdrențe, Din cei văzuți, știuți și neștiuți. Dar după ce cortina s-a lăsat Peste această mare scenă-a lumii, După ce morții fost-au
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
în budoare cu fetele de la Moulin Rouge. Pe pieptul lor dezgolit atârnau decorații coclite. I-am zis atunci într-o doară: Iată podul istoriei. Și am auzit deodată zgomotul șampaniilor revărsându-se peste amintiri. Eram totuși singur. Doar armurile lor zăngăneau prelung lăsând pe urmele pașilor mei o rugină dureroasă.
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
mă duc direct la ăia din Comitetul Central și-o să le spun de la obraz: “Cum vă permiteți, ciclovecilor, să dați afară din casă o familie de români cinstiți?...” Și mai izbi o dată cu pumnul în masă, făcând farfuriile și tacâmurile să zăngăne. Eleonora făcu însă o figură foarte îngrijorată. “Ei, nici chiar așa, frate! Nici chiar așa, ce dumnezeu! Trebuie să dai dovadă de tact. Gândește că avem copii”. “Eleonora are drpetate. Trebuie tact”, socoti și Stelian nimerit să spună. Sever o
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
unul după altul, colaci de fum. Trenul opri în cîmp. Soldaților orașul li se înfățișă mic și alb, vag oriental. În ordinele strigate ale ofițerilor se grupară pe companii și numaidecît porniră în pas alergător. Alergară cu sufletul la gură zăngănindu-și echipamentul, puștile, bidoanele, lopețile scurte care-i plezneau peste șolduri îndemnîndu-i parcă. Străbătură maidane prăfoase, străzi pietruite, li se păru că intră, ies și din nou reintră în oraș. Din fața caselor de la periferie, date cu var din belșug, femei
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
crime de egală - dacă nu și mai teribilă anvergură - comunismul merita un tratament identic. Părtaș la câștigarea celui de al doilea război mondial, Stalin nu a sfârșit înfășurat într-un covor dat cu gaz și incendiat, mareșalii săi și-au zăngănit voluptuos decorațiile până la sfârșitul zilelor, ca, de altfel și Molotov, Jdanov, Vâșinski, iar Beria plătind tribut modului de a se face politică în U.R.S.S.! Cele 3600 de vagoane de sânge vărsat de soldatul sovietic întru îngenunchierea nazismului, într-o
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
Stalin. Dar eu nu am călcat această interdicție. Am tras totuși cu coada ochiului. În ce an? Poate în '58-'59. Cînd i-am văzut, mi s-a făcut frică. Erau urîți, erau slabi, erau fioroși, erau bolnavi și le zăngăneau lanțurile. Nu-mi zisese nimeni să nu mă uit la ei, nu. Dar mai ales, nevorbindu-se cu noi așa ceva, nu știam care sînt bunii și care răii. Mai degrabă ei păreau răii, coloana aceea de deținuți, fiindcă erau urîți
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
locul său de refugiu nu este cruțat. Descrierea bombardamentului de la Florica, în timp ce familia era adunată la capela pentru pomenirea lui I. C. Brătianu constituie una din paginile cele mai cutremurătoare ale corespondenței trimisă lui Nelli. Biserica se zguduie din temelii, geamurile zăngăne gata să se spargă, totul e ca un seism infernal, trepidația fiind însoțită de bubuitul asurzitor al detunăturilor. Și pe fondul acesta apocaliptic oficierea parastasului continuă, chiar dacă preoților le tremură glasurile. Dinu are acum o primă confruntare lucidă și senină
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
decăzut, din care nu mai e posibilă salvarea: "Ancora grea înnămolită între arcurile dormezei / și lanțul încordat printre cearșafurile zdrențuite / se pierde prin spărtura din tavan, / prin gaura din acoperiș, undeva sus unde trage / cabestanul divin. /.../ Cînd norii se strîng / zăngănind ca niște cutii de tablă / într-o memorie plină de pietre și oase, / nu mai e mîntuire". (Zeul trece cu securea pe umăr) În stil shakespearian, el va desemna acest limb drept o închisoare, în care existența e un supliciu
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
pe patron care alunecă mereu. Domnul cu mitraliera și-a potrivit distanța. Nu are nici o importanță faptul că domnul Goodman e gata să alunece din nou. Primele gloanțe țiuie și izbesc în pian. Strunele pocnesc într-un zumzet strident. Sticla zăngănește. Într-un colț stau perechile aflate la petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând îngroziți țăcănitul armei ucigașe, pocnetele și zăngănitul. Dar iată că-i tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
orez rece, m-au podidit lacrimi amare. La căderea nopții vântul a început să sufle mai puternic și pe la ora nouă s-a transformat în adevărată furtună cu grindină. Jaluzelele pe care le-am ridicat cu câteva zile în urmă zăngăneau din pricina vântului. Am stat în camera alăturată mamei și am citit, într-o stare de agitație teribilă: Introducere în economie de Rosa Luxemburg. Luasem cartea din camera lui Naoji cu câteva zile în urmă, fără să-i cer voie, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
angajații să creadă în el și să-l trăiască. Olins evocă o poveste a unui prieten care își dorea un Mercedes, poveste a cărei morală se sprijină pe cele afirmate mai sus: "A mers (prietenul, n.n.) la un dealer Mercedes zăngănind (metaforic vorbind) banii în buzunar. Dar omul de vânzări care încerca să-i vândă o mașină mirosea a băutură. Prietenul meu l-a găsit supărător presant și neplăcut. Experiența i-a displăcut atât de mult, încât a inventat motive pentru
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
coapte de soare, am auzit un galop. Ne-am uitat în urmă, crezând că era calul pe lângă care trecusem. Era chiar acela, însă se transformase într-o creatură fantastică, părea de două ori mai mare, coama-i de oțel flutura zăngănind ca un mănunchi săbii, copitele argintii scoteau scântei când loveau pământul și coada părea să se întindă spre capătul drumului, până la orizont, ca un fuior alb de zăpadă... calul părea de fildeș, iar ochii lui fulgerau spre noi, aprinși în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare" (p. 220). Aceea era noaptea înfricoșătoare a anului 1940, un trecut scurtcircuitat de prezentul imediat, de "trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu trei ani, în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
te-ar fi întrebat nevasta după ce se trezea din leșin? De unde să știu, Dumitre? „L-ai nimerit, bărbate?” Iar tu, mândru ca un vânător adevărat, ai fi răspuns: „Dacă nu crezi, du-te și vezi!” Cei din jurul mesei râdeau de zăngăneau geamurile crâșmei. Până la urmă, a început să râdă și Pâcu... Când le-a trecut cheful de râs, Pâcu s-a uitat în jur, ca și cum ar fi pierdut ceva. După ce te uiți, Pâcule? l-a întrebat moș Dumitru. După oala ceea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răspuns Pâcu la gestul flăcăului. Ai noroc, Pâcule, că Mitruță îi băiat săritor, că altfel ședeai cu luleaua stinsă mult și bine - nu l-a iertat moș Dumitru. Da’ ce crezi tu că eu nu am scule? a întebat Pâcu, zăngănind amnarul și cremea din pungă. Cu așa scule îți pleacă fimeia prin vecini, Pâcule - l-a tachinat din nou moș Dumitru. Dacă n-o plecat ea la tinerețe, acum cine o mai întreabă? a răspuns Pâcu amuzat. Pâcule, tu ne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
grijă, Dumitre! Așezați-vă colea la masa voastră, că îndată vine mâncărica și udătura. De ați avea voi burți pentru toate câte avem - s-a grozăvit crâșmarul. Spusele crâșmarului s-au dovedit însă adevărate cu vârf și îndesat...Indată au zăngănit țoiurile cu rachiu, ciocnite parcă mai cu grabă de astă dată. Să trăiți, oameni buni, și să ne meargă bine și de acum încolo - le-a urat moș Dumitru. Să dea Dumnezeu! Numai să ne ferească de zile ca aiestea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a vorbit: Mi-i rușine pentru că... pentru că pantalonii mi-s rupți în dosul casei. Și ce-o zice lumea? Aista n-are nici pantaloni pe fund și se crede mare gospodar. Un hohot de râs sănătos, care a făcut să zăngănească geamurile sălii, a acoperit ultimele vorbe ale moșneagului. Prostiili aiestea să le spui babei tale! Nouă să ne spui ce n-ai priceput! - s-a rățoit Chersân. Moș Dumitru s-a făcut că nu a auzit ocara și a continuat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
răspunsul căutat în toate ascunzișurile sale, nu venea. Se îmbrăcă și, bănuind că Mihăiță mai doarme, ieși în vârful picioarelor, păși cu grijă pe dalele de beton ce placau o cărăruie până la poartă și, deși trase cu grijă zăvorul, acesta zăngăni strident, dușmănos. Poate nu s-a auzit până în casă, gândi el și, cu pas domol, se îndreptă pe străzi lăturalnice spre piața alimentară a orașului. La ora aceea, piața era un furnicar de lume, în special cu gospodine care căutau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]