50 matches
-
chinologiei românești se divid și se încearcă o formulă de compromis prin adoptarea unor denumiri hibrid pentru cele două rase ce urmau să fie selecționate. Potrivit denumirilor folosite în „Almanahul satelor“ apărut la sfârșitul anului, rasele urmau să se numească „Zăvodul carpatin“ și, respectiv, „Baracul mocănesc“!? Din fericire, se revine și la „Expopastoralis“ Rucăr 1980 sunt folosite din nou denumirile Carpatin și Mioritic. Omologarea, ca o Fata Morgana Faptul că, până în momentul de față, România nu are nici o rasă omologată de
Agenda2003-23-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281107_a_282436]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > ECOURI Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului 31.05.2015 ECOURI Pietre se aruncă în pomul plin de rod, Zadar vrei tu să fii stihiilor zăvod, De-i azi sau fost-a ieri, de ai sau nu de coasă, Vine o vreme când de nime nu-ți mai pasă; Și-apoi de ce ți-ar mai păsa când vezi ades De toți ești judecat făr-a fi înțeles
ECOURI de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377163_a_378492]
-
iugoslavă pentru pază și protecție. Decimați în timpul războiului, câinii s-au împuținat în așa măsură încât crescătorii din Serbia, Macedonia și Kosovo își pun acum speranțele în exemplarele masive, de tip vechi, care au supraviețuit în satele din zonele înalte. Zăvodul carpatin și Baracul mocănesc Necesitatea omologării acelor câini ciobănești care reprezentau, prin omogenitatea caracterelor, o rasă - desigur, în forma sa primară -, dar care trebuia să fie în același timp reprezentativă pentru întreg teritoriul românesc, a fost înțeleasă de crescătorii noștri
Agenda2006-33-06-01-senzatonal 3 () [Corola-journal/Journalistic/285130_a_286459]
-
chinologiei românești se divid și se încearcă o formulă de compromis prin adoptarea unor denumiri hibrid pentru cele două rase ce urmau să fie selecționate. Potrivit denumirilor folosite în „Almanahul satelor” apărut la sfârșitul anului, rasele urmau să se numească „Zăvodul carpatin” și, respectiv, „Baracul mocănesc”!? Din fericire, se revine și la „Expopastoralis” Rucăr 1980 sunt folosite din nou denumirile Carpatin și Mioritic.
Agenda2006-33-06-01-senzatonal 3 () [Corola-journal/Journalistic/285130_a_286459]
-
care-i râdea sub buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea stare de nestare, acel soroc de înstrăinare și nestatornicie. Trase cearșaful învelind-o cu grijă. Cerboaica își aminti la trezire cum văzuse prin somn un zăvod scoțând urlete prelungi, tânguitoare, apoi altul, aplecându-se peste ea și-ncepând să schelăie. Se uit mai bine și pricepu că erau mai mulți adunați pe muchia dealului, cu urechile ciulite, ochii deschiși și boturile ridicate, cuprinși de-o deznădejde atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la distanță. Tudora nu era acasă. Ceruse voie și plecase, amețită de aerul rece, de ninsoare și de zăpezile căzute, la stâna din marginea pădurii, în nuntire. Avea să lipsească trei zile. Trei zile și trei nopți, câinii ciobănești și zăvozii din sat aveau să-i dea târcoale, mârâitori și pofticioși, zburlindu-și spinarea ca la lup, și ea să se lupte cu fiecare-n parte, și numai cu cine avea să simtă că se potrivește la putere să fugă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
plan motivul european și românesc al îndrăgostiților strigoi, colorați pe pânză de-a dreptul din baladă. Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
prin ei/ Largi spătarele la scaun, înflorate-n lemn de tei./ Toți se râd, vorbește-ntruna și închină des păharul,/ Dară însă nici un sunet nu întunecă cleștarul/ Liniștei desăvârșite. Baiadere mișcă fese/ Străvezie, rod ciolane străvezie pre subt mese/ Străvezii zăvozi; țâganii pă vioară trage-arcușul,/ Dară parcă-ar trage vată preste strunele ca plușul.../ Vrajă e,-ngână Manoli./ Nu, prietine, nu-i vrajă./ Ce-i Puterea decât ceață, ce-i Mărirea decât coajă/ Unui frupt ce niciodată miezul nu-i va
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
fierbi până s-o topi oala - a grăit Pâcu, deși a spus că el nu mai scoate o vorbă. Adică cum, Pâcule, să treci pe la baba mea când eu nu-s acasă? Ai? Ei lasă că dau eu drumu’ la zăvozii ciia de câini și ți-or face ferfeniță fundul...pantalonilor. In timp ce cărăușii nu mai aveau suflu de atâta râs, moș Dumitru a mai adăugat: Poți să treci, Pâcule, când vrei. Abia n-oi mai avea eu atâta de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
frate-meu, Ispas, are o nevastă și frumoasă, și harnică, și deșteaptă! Așa cum se și cuvine... ANISIA (prudentă): Asta se știe de mult. Ia zi, la ce-ai venit, Dănilă? DĂNILĂ: Fă bine și-azvârle cu o scurtătură după cei zăvozi, și-apoi, șezând pe prispă, ți le-oi spune toate cu de-amănuntul, nu cumva să rămâi văduvită de cunoaștere. ANISIA: Tare bine! Numai poate că mi-i spune ce și cum de unde te afli. Iară zăvozii lasă-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scurtătură după cei zăvozi, și-apoi, șezând pe prispă, ți le-oi spune toate cu de-amănuntul, nu cumva să rămâi văduvită de cunoaștere. ANISIA: Tare bine! Numai poate că mi-i spune ce și cum de unde te afli. Iară zăvozii lasă-i să bată, asta fiind slujba pentru care primesc simbrie. Hai, dă-i drumu', da' repejor, că am treabă. DĂNILĂ: De-aici nu ți-oi spune decât că am mare trebuință să vorbesc cu frate-meu. Acasă-i? ANISIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ar îndrăzni numai! - a răspuns mătușa Catinca, cu voie bună, intrând și ea în jocul bărbaților. Uitați-vă și dumneavoastră, oameni buni! În casa asta nu ai voie să șăguiești, că ai feștelit-o! De nu te ia la împrejur zăvodul ista de Dumitru, îți sare în cap Catinca. Că de fapt ea îi stăpână aici. Degeaba se cocoșește Dumitru, ha ha ha! - a comentat Pâcu noua întorsătură a lucrurilor. Unii mai zic că cocoșul cântă în casă, dar așa vine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la poarta Dochițâi... Dau să ies. Nici pomeneală să pot. Șanț adânc, nu șagă. Să strig, nici vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu’ meu o fost un zăvod de câine al ei. Hămăia de mai să trezească tot satu’. O trezit-o doar pe Dochița. Numai ce-o văd că vine la gard, cu o furcă În mână, și Întreabă: „Ei! Măi! Care ești acolo? De ce umbli horhăind
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a rupt gheața pe amărâtul cela de pârâu, tocmai când să ieșim din liniile inamice... ― Da’ atunci eram mai tineri, frate. ― Cum s-a desfășurat „Întâlnirea” cu Dochița? ― Când și-o dat seama cine Îi În șanț, o liniștit zăvodul, o venit pe marginea șanțului și mi-o Întins coada furcii, ca să pot ieși „la liman”. După ce m-o văzut pe mal, s-o uitat la mine ca la o arătare și m-o Întrebat: „De unde vii, măi Toadere, la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nemișcați, cu privirile lor flămânde, verzi, înțelegătoare... De-acum e noapte... Șase lupi coborau în vale, spre stâne, spre oi. Galopau în șir, călcând în aceleași urme. Se strecurau pe zăpadă de parc-ar fi fost niște umbre, umbre de zăvozi. Din loc în loc se opreau, amușinau, ascultau, apoi înaintau iar mai departe, mai departe... Pe cornișa pe care stătuseră aseară, în zăpada bătătorită rămase o baltă mare de sânge. Ici-colo câte-un smoc de blană, risipit. Blană de lup. Câțiva
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
înțeles atunci că nicicând un câine bun nu-i mușcă pe copii, mai ales dacă îi consideră stăpâni. Bob era bun cu noi și o fiară față de oamenii străini, sau de javrele din vecini ce încercau să-i încalce teritoriul. Zăvodul acesta mare și inimos, prietenul meu de neuitat, are și el o poveste a lui aproape incredibilă, pe care nici nu v-aș depăna-o dacă n-aș fi auzit-o din gura lui Tati-Lale, Mami-Didi și a vecinilor lor
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
numele nemțesc, e drept (dăruit autorului de un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nr. 686 din 16 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului RECVIEM Tatălui meu Motto: Casa-i descărnată, Se-nclină și plânge, Sub aripi zbătânde Cerul mi se frânge. Te uită cum mai doarme paznicul de noapte, De stele răzlețe a priponit zăvozii săi, Pe cer plutesc bucăți din colț de Lună sparte, Putem păși acum tăcut prin viață înapoi. O stea sinucigașă taie sfânta zare, Și raza ei de gheață în piept mi se răsfrânge O veste răscolește Marea Întristare Și o
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
minții sfredele. O încordare permanentă, jerbele memoriei anciente, o sete de armonie pian - royală, astfel trecurăm de o portală, profesorul își amintea de școala unde o iubise pe Lala, lăcașuri vechi de rugăciuni, spitalul, plimbarea pe ultimul drum, spăimoase lătrături, zăvozi, , vechili, vânători, boieri, voievozi, fete cuminți, mai roșii-n obraji ca maharadjahii din Pendjab, sfeșnice galbene plângând pe mese, bunica-mi spunea o altă poveste. Coșmarul vieții sale era să cadă în gol de undeva și a căzut, brațe vânjoase
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului cuvintele vor semăna dezastre trubadurii vor cânta poeme și în grădinile boeme va ninge cu petale de pe astre un dor de viață iarăși va irumpe zăvozii străzii mușcă fără lanț perceptorii lumii la bilanț, cartelele de trai le vând mai scumpe reptilele de felul lor avide și-au lipit pe față câte-o mască: au și ele dreptul să trăiască în congregații, sindicate sau partide suntem
TRUBADURII VOR CÂNTA POEME de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350844_a_352173]
-
Plec să mă duc pe costișă, după ciuperci, dimineață. În câteva cuvinte, ies din sat. Fiindcă aici, în Zimbru, toate casele sunt la marginea satului. Trec pe lângă ograda lui moș Fluture. Zăvozii bătrânului se dau la mine și-mi zâmbesc subtil printre șipcile gardului. Se dumiresc repede că nu-s bun de mâncat și mă lasă în plata domnului, căci domnul este bogat și se ține de cuvânt (la început a fost
Aici, toate casele sunt la marginea satului () [Corola-blog/BlogPost/339925_a_341254]
-
arie, la săpat. Nici la masă nu mai stătea. Îmbuca de-a-n picioarelea te miri ce, apoi, la săpat, iarăși. Oamenii erau curioși. Ar fi vrut să le spună de ce împrejmuise locul cu gard de rogojini și-și adusese doi zăvozi flocoși, fioroși, care-i puneau pe fugă pe curioși. Doamne, să fi găsit vreo comoară - pietre și aur?! Când vreun îndrăzneț zăbovea cu mai mult de o întrebare, îi răspundea că s-ar afla aici o pungă cu țiței după
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
speranța stăpânitoare, făcu o altă legătură: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte s-am, ca și codrul veșnic tânăr! Și-n seară, când să-și aștearnă patul, simți în aer miros de fum, iar urechile-i prinseră lătrat de zăvozi. Vreun sat, oare?! Auzite numai de sine, vorbele îi făcură inima să bată mai tare. Deși neplecat de mult de-acasă, îl fura gândul luminii unei lămpi ori ale unei vetre, unde s-atârne de lanțul coșului un tuci bolborosindu
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o vălcea... Așa a venit boieru-ntr-o sară aici în perdea și l-a găsit... și l-a îmblânzit cu vorba și l-a luat în slujbă. Iaca de-atunci e Faliboga la noi, și are boieru un slujbaș ca un zăvod... fără hodină, fără milă. Într-adevăr se arată a fi om aspru și vrednic, zise Niță Lepădatu. Moș Irimia Izdrail, cel mai bătrân dintre toți, se uita gânditor la cel nou venit. Da’ tu, băiete, grăi el, pe-acolo de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]