59 matches
-
-i ofere românului un trai normal, premierul îl trimite în concedii pe cât de spectaculoase, pe atât de păguboase. Zilelor de �odihnă" garantate de guvern li se adaugă cele de inactivitate premergătoare sărbătorilor, precum și lungul interval de recuperare după luptele cu zaibărul, jumara de porc și murătura. Astfel încât, pe la mijlocul lui ianuarie, troieniți, mahmuri și cu arsuri stomacale, ne vom reapuca, in corpore, de ascensionarea piscurilor Uniunii Europene. Zilele de somnolență provocată dintre Crăciun și Sfântul Ion vor fi, desigur, cât se poate
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
a face și cu ce mentalitate ofițerească. Misia lor era să-i împiedice pe români să fugă din raiul comunist, și nu să-i oprească pe eventualii răufăcători străini dornici să fure secretul pastei de mici și compozița ideală a zaibărului. Același domn Timofte, de data aceasta în postura de hăitaș iliescian, a avut imensa neobrăzare de-a se amesteca în treburile interne ale unei instituți a statului, amenințându-i pe ofițerii sereiști că dacă vor asculta ordinele superiorilor vor avea
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
ruginoasă, Coarnă vulpășiță, Creață, Deșirată, Fetească, Galbenă, Gorgan, Haina neamțului, Hamburg, Iepuroaică, Italiană, Leșească, Lipovană, Lugojeană, Mierloasă, Muscat, Mustoasă, Negru vîrtos, Ochi de cîine, Otonel, Paradaisă, Pietroasă, Poamă bălaie, Poamă crăiască, Poamă de sticlă, Poamă ghergheliu, Poamă păsărească, Razachie, Tămîioasă, Zaibăr etc. Destul de multe sunt și derivatele termenilor de bază, chiar dacă nu au toate o circulație semnificativă; de la vin s-au format diminutivele vinișor, vinuleț, vinuț (mai rar), vinaș, dar și augmentativele (tot rare) vinoi și vinoaică; substantivele vinar (podgorean) și
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
semn că Newton, Galilei, Einstein și încă vreo câțiva diletanți din ăștia se foiau cu neliniște în mormânt... Da, are dreptate prietenul Haralampy: în zilele noastre nu mai există nimic sacrosanct, totul plutind în tulburel de sezon cu abureală de zaibăr... Mai ales după ce monumentalul Andrei Gheorghe a fost avo-catul-ucigaș al lui Eminescu (v. emisiunea "Mari români" - TVR1); pesediștii Ioan Rus și Sorin Oprescu s-au nemernicizat la Târgu Mureș de față cu televiziunea; Elena Udrea, l-a strâns la pieptu-i
De la teve adunate... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10127_a_11452]
-
țărani pe arșița verii. Micile plantații cu viță de vie producătoare au fost desființate, prioritate, având cultura mare de cereale. Dacă în perioada interbelică, fiecare țăran ieșea la poartă cu găleata cu vin, invitând trecătorii să bea o cană cu zaibăr, începând cu anul 1962, ritualul secular a dispărut, apărând la sate cârciumile coordonate de stat. Nu pot fi uitați copiii mirificului sat românesc, tinere vlăstare, care, pentru a se înscrie la licee și facultăți, erau obligați să aducă o adeverință
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
la care se referă art. 78 alin. (8) al legii sus-menționate, despre care v-au fost oferite informații în rubrica de față din nr. 47/2004. ( I. B.) ÎNTREABĂ: Dl MIHAI MIHNEA, Timișoara. Aderarea la U.E. va face să dispară zaibărul și căpșunica? RĂSPUNDE: Dna RODICA JURCUȚ, coordonatorul Centrului Regional de Informare Europeană pentru Regiunea V Vest. Nu, dacă se produc doar pentru consumul familial, și nu pentru comercializare. În negocieri, România a obținut recunoașterea întregii suprafețe de vie, iar U.E.
Agenda2004-51-04-dialog () [Corola-journal/Journalistic/283174_a_284503]
-
în textul latin despre martirii Epictet și Astion, secolul 3 d. H.), pînă la odiosul șpriț la care orășeanul recurge cu inconștiență, de la numele podgoriilor ilustre din România (Drăgășani, Jidvei, Cotnari etc.) pînă la descrierea soiurilor hibride (vinul de buturugă - zaibărul sau căpșunica -, pe care incultura gospodarilor îl consideră vin curat) - toate detaliile acestea sunt prinse de Răzvan Voncu în Istoria literară a vinului în România. Capitolele respectă regula cronologiei, scriitorii fiind analizați în succesiunea lor temporală, cititorul regăsind împărțirea uzuală
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
mîndră, fugind de formule metisate. Drama e că agramatismul românilor în materie de vinuri îi condamnă la prețuirea unor zoaie hibride, pe care le consideră etalon de calitate. Așa se face că țăranul e în continuare mîndru de căpșunica și zaibărul pe care le obține din propria vie, fără să bănuiască măcar că are dea face cu rebuturi viticole. Mai mult, plaga filoxerei, care a distrus în secolul al XIX-lea (1877-1884) zestrea autohtonă de viță pură (Crîmpoșia, Grasa de Cotnari, Tămîioasa
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
mai termină! La noi omul e pe primul loc, după aia mașina, că n-o să punem carul înaintea boilor! Cum, cine-s boii? Nu înțeleg ce vrei să spui, bă, tovarășe! Uite, mă luai cu vorba, ca nea Mărin cu zaibărul, și așa stă producția! Și dacă stă producția, stă planu’, stagnează exportul și iar ne iau oficinele străine la înjurat, că avem datorii la capitaliști, că nu funcționează economia! Ca și cum la 1880, la 1900 sau la 1930 țara nu avea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Ha! Ce cofetărie, cârlane, ia două sute și mergi la „Sneci bar“, În centru. Mai ia o sută, poate vine și vreo fată! Să bem pentru fericirea noastră, că merităm! Și au băut toți trei vinul fin de Niculițel ca pe zaibăr, exaltați de speranță, care, În general, distruge oameni, destine, numai norocul lor nu se va rupe niciodată, nici după ce tovarășul Nicolae Ceaușescu va fi Împușcat Împreună cu tovarășa lui de viață și de luptă revoluționară. În noapte Însă, cu ochii deschiși
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
în urma victoriei electorale "net istorice" pe care a repur-tat-o (în treacăt fie zis, fără consecințele așteptate), președintele Emil Constantinescu "a fost nevoit să-și justifice precaritatea sărbătoririi în familie, cu procurarea, ca tot omul, a unui vinișor de țară, un zaibăr acolo, o căpșunică, m-de, ce s-a putut" gîndul diaristului se îndreaptă către alte meridiane și alte vremi: "Stăm încă sub impresia mirificelor serbări prilejuite de investitura lui Clinten". După care evocă nostalgic "grandioasele serbări regale românești", "serbările unanime
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
târziu cu ele bine umplute. Cât costă? îl întrebă Virgil, pregătindu-se să-și ducă mâna la buzunarul în care își ținea portofelul cu bani. Dar Vică Scorțeanu nu se grăbi cu răspunsul. El îl servi mai întâi cu un zaibăr clasa întâia, din care îi umplu o cană întreagă, și îi făgădui să vină și el la botezul pruncului. Servus, mă! îi ură ardeleanul, ridicând cana lui în aer și golind-o apoi cu meșteșug de adevărat băutor. Virgil se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Servus, mă! îi ură ardeleanul, ridicând cana lui în aer și golind-o apoi cu meșteșug de adevărat băutor. Virgil se grăbi să facă la fel, ca să nu fie cumva mai prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul Generalului, dar el nu găsi decât cuvinte de laudă pentru vinul lui Vică și, după a treia cană cu zaibăr de probă, se ameți atât de tare, încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
golind-o apoi cu meșteșug de adevărat băutor. Virgil se grăbi să facă la fel, ca să nu fie cumva mai prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul Generalului, dar el nu găsi decât cuvinte de laudă pentru vinul lui Vică și, după a treia cană cu zaibăr de probă, se ameți atât de tare, încât îi dădu celuilalt banii cu portofel cu tot, drept plată. Dar Vică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul Generalului, dar el nu găsi decât cuvinte de laudă pentru vinul lui Vică și, după a treia cană cu zaibăr de probă, se ameți atât de tare, încât îi dădu celuilalt banii cu portofel cu tot, drept plată. Dar Vică, om corect, luă patru bancnote și-i băgă înapoi în buzunar portofelul cu restul de bani, oferindu-se generos sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bun de la General și de la Vică Scorțeanu. Ardeleanul îi declarase aproape cu lacrimi în ochi că el, Virgil, fusese prietenul lui cel mai bun de pe acele meleaguri și-i dăruise generos o damigeană mare cât toate zilele, plină ochi cu zaibăr oțetit, foarte bun însă, după cum îl asigurase el, de consumat fiert cu zahăr în zilele mohorâte de toamnă: scotea orice gripă, guturai sau răceală în mod garantat! Partea proastă, strecurase Virgil drept obiecție, dar cu multă delicatețe, ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
D.R. Popescu La sediul poliției din comună (fosta casă a Miliției, construită pe vremea comunismului), mâncând sarmale făcute de Gica pentru pomana soldatului erou, generalul Trandafir Pavălache asculta în tăcere (ca să mai poată gusta și o gură de zaibăr) raportul făcut de către Ioanea Păsulii despre starea Cioromârdei. Se crucea, în sinea sa, de ce-i auzeau urechile! În primul rând nu se putea hotărî dacă Ioanea Păsulii era bun de trimis la mititica sau își bătea joc de el, de
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
generalului, cu timiditate, filele lucrării sale de masterat, pe care o scrisese (transcrisese) la școala, ospiciul de nebuni din Iași, unde-și petrecuse o vreme destul de lungă, internat sub acoperire. Era vorba, în mare, îi explică el generalului, turnându-i zaibăr în pahar, de viclenia zeilor, de prezența lui Ulise la Troia și de rătăcirile sale, mai apoi, ani de zile, spre dulcea sa soțioară, Penelopa, care-l aștepta neîntinată, deși veșnic asaltată de poftele atâtor regi netrebnici, ce voiau să
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
determina oficialitățile americane să sprijine eforturile Angliei de a rezista în fața invaziei lui Hitler... - Da, zise Trandafir, convins că Ioanea Păsulii era agent sub acoperire și în Cioromârda, ca să raporteze... mai sus, sus de tot că!... Zise punându-și singur zaibăr în pahar - și turnând zaibăr și în paharul lui Ioanea Păsulii (care și la petrecerile organizate de Sfârâiac, unde se aflau întotdeauna... vânători străini, avea un rol, dacă... o ținea numai în bancuri cu ardeleni, ce dracu!): - Și... Agamemnon?! - "În
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
eforturile Angliei de a rezista în fața invaziei lui Hitler... - Da, zise Trandafir, convins că Ioanea Păsulii era agent sub acoperire și în Cioromârda, ca să raporteze... mai sus, sus de tot că!... Zise punându-și singur zaibăr în pahar - și turnând zaibăr și în paharul lui Ioanea Păsulii (care și la petrecerile organizate de Sfârâiac, unde se aflau întotdeauna... vânători străini, avea un rol, dacă... o ținea numai în bancuri cu ardeleni, ce dracu!): - Și... Agamemnon?! - "În cort a rămas Agamemnon Singur
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
se-nchisese la Socola, ca un zeu ce voia să scape de socotelile interesate ale tuturor farfuzelor, ori, pur și simplu, își bătea joc de mine... Ce zici? - Nu zic nimic... - Răspunzi super!... O să ajungi mare, colega! mai turnă Trandafir zaibăr în cele două pahare de pe masă. Gogea Mitu, profesorul de muzică, să reținem, și-a anunțat într-o zi de Vineri că a doua zi, Sâmbătă, în curtea școlii își va prezenta, la vioară, concertul "Înmormântarea eroului necunoscut"! Ei, la
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
rog, asta la chefurile di granda. Altminteri, ne vedeam în patru sau șase, numai cu pișcoturi de casă, ceva aperitive și prăjituri, mai mult sau mai puțin udate cu ce îngăduia piața, de la „Ruon de”, un rom vietnamez infect, până la zaibărul de la țară. Ca să nu mai spun de vinul spumos „Zarea”, care se vindea la... florărie și care te balona falstaffian la modul criminal. Aaaa, dar stai așa: nu zici c-am dat-o gata, prin 1987-88, pe micuța, drăgălașa Anke
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
mă, ga-ta! Vrei să faci din mine un alcoolic? Eu mă sacrific pentru socru-meu și tu torni mereu? Au început să mănânce în liniște. Silvica iar se fandosește: -Îți mai aduci aminte când tăticu ți-a dat din zaibărul ăla...îi zicea ”Sângele Domnului”... -Nu! De ce? -Te-a întrebat:cum ți se pare? Tu i-ai răspuns scurt: “motorină!” Eu cu mama am râs cu hohote dar tata a râs mânzește. După doi ani...de Crăciun. Ți-aduci aminte? Tata
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
duminica trecută, La liturghie, că n-am fost în veci Și lume, bă ! atât fuse de multă, Cu mine, Leana, Sucă ... vreo cin'zeci, Și-aproape de sfârșit s-a dat pomană, Din neamu' lu' Florică, un bunic, Covrigi uscați și zaibăr vechi din toamnă, Da' al'ceva parcă vrusei să zic: Ne zise popa,-acasă, să citim Ce-a scris Ion, capitolu' treizeci, Că vrea despre minciună să vorbim, Duminica ce vine, că nu-i meci; Mă scărpinai în cap lovit de
POVESTE DIN SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364173_a_365502]
-
răsuflare și cum îi cântăm: Moș Crăciun cu plete dalbe”. Dar mirosul sarmalelor și al acelor preparate care în aceste zile stau pe masa noastră, cum mă îmbrâncesc la amintirea bunătăților și țuica fiartă de pe masa din casa părintească, la „zaibărul” dătător de sănătate, cu atmosfera de familie cu temeiuri strămoșești? Nu pot să mă abțin și să nu zic: Ce de bunătăți făcea mama acasă! Ce sarmale, ce caltaboș, ce piftii, ce cârnați, ce cozonac!... Și ce jambon știa să
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]