181 matches
-
Dar zmeul, chiar dacă se descumpănise destul de tare în urma păliturii, tot zmeu rămânea și nu putea fi îngenuncheat, cu una, cu două, de către un biet om făcut din carne, oase și sânge. Când pe sus, când pe jos, zornăindu-și solzii zbârliți și tăioși, când cu botu-i bălos de câine smintit și ochii-i ceacâri dogorâtori, când cu coada-i încovrigată și șfichiuitoare, schimbat, de nerecunoscut, acesta se repezea întruna peste el, și-l covârșea, silindu-l să-i țină piept din
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cursă... Trenul de noapte apăru în cele din urmă. Micuții mateloți de pe Mediterana își strânseră în grabă bagajele, iar acum rămaserăm complet singuri în sala goală, în care un chelner bătrân cu trăsături arabe începu să strângă cu o mătură zbârlită mici grămezi de resturi și praf. Birjarul ajută apoi la transportul ciudatului personaj - "c'est un grand počte", zise, și avea dreptate - pe scările hotelului și în camera sa. Acolo, mort de oboseală, căzu iarăși cu pantofii pe pat și
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
5 octombrie - TVR1, unde a fost la înălțime...); Domnul Președinte Traian Băsescu să viseze din nou, înspăimântat, că se află la emisiunea "Sinteza zilei" de pe Antena 3, între Ion Cristoiu și Valentin Stan care, metamorfozat într-un monstru cu mustăți zbârlite, ar fi gata-gata să-l devoreze, reclama idioată: "A stors-o pe soră-mea, mă..." De asemenea, o rugă specială va trebui să înălțăm spre ceruri pentru că ni-i readuce pe micul ecran pe Dan Negru, Pepe, tot mai marile
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
serioase "suferințe obiective" ("datornicii"! "alcoolicii anonimi"!). Regizorul pune în pagină spectacolul disperării cu un curaj epatant, în registrul unei ironii negre. În plimbările grotești prin gheena nenorocirilor, timidul nevrotic adulmecă, rapid, o intrusă, în persoana unei brune palide, cu zulufii zbîrliți (Helena Bonham Carter): "Te prefaci! Nu ești pe moarte! Ești turistă!", îi aruncă el în față, după care, ca să nu se mai vadă, își împart parohiile terapeutice ("Vreau cancerul intestinal! - Nu! Eu vreau cancerul intestinal!"). Filmul începe să se dezechilibreze
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
venit în clasă și ne-a spus să facem liniște, că el are de scris un articol împotriva lui Arghezi. Noi stăteam în bănci și citeam sau ne făceam lecțiile la alte materii, iar el, acolo la catedră, cu mustățile zbîrlite, scria. După o săptămînă a venit cu articolul tipărit și ni l-a arătat. Se vedea că ne îndrăgise. În special pe Dinu Noica, pe Radu Sighireanu și pe mine. Îi arătăm ce scriam. El l-a sfătuit pe Dinu
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
atunci a năvălit mam' mare: maică, săriți că moare literatura" (ibidem). Subtextul acestui discurs încă suculent, capabil de asocierile remarcabile ale ilogismului revelator, este ludicul: "aveam insuficiență a sufletului și sub unghii aveam vulturi și-n carnea mea aveam acoperișuri zbîrlite iar pe limbă mieji de vocale. iar umbra iubitei tremura pe zidul ciuruit./ îi spun: mi-a trecut, du-te acas. ea îmi da cu țîțele pe la nas. mi-a spus să mă arunc singur la coșul de gunoi și
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Narațiunea nu se încheie înainte ca Adrian, peste ani, să o vadă pe Sara (ea făcîndu-se a nu-l cunoaște), debarcînd a șasea oară la Alexandria, la tejgheaua unui bar nenorocit, ofilită, murdară, cu ochii înfundați în orbite, cu părul zbîrlit, cu gura pungită pentru totdeauna. Era un semn că mai toate visările eșuează. Adrian refuza să accepte asta. Continua să cutreiere lumea pe aceste meleaguri mereu însorite, în așteptarea minunii din iluziile sale. În următoarea scriere (O serată la Damasc
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
vremi, altor peisaje și altor religii. Iată o mostră din Visări budiste: "Mai îți aduci aminte ce falnic tu, condorul,/ Îți părăseai cuibarul acoperit, de stînci?/ Deodată întinzîndu-ți aripa îți luai zborul,/ Iar eu, rotind deasupra genunilor adînci,/ Cu penele zbîrlite îmi așteptam odorul." Sau din Corăbiile din port plecat-au cîte una: "Corăbiile din port plecat-au cîte una/ Și nu s-au mai întors, deși pe valuri luna/ În urmă zugrăvesc lungi pîrtii argintate/ Ca și cum ar fi vrut în
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
pare să fi moștenit și Profesorul, neobosit în amiciții de durată, cu excluderea categorică a oricărei relaxări needucate. Știe să întindă punți de răbdare și prudență între el și lume sau între înverșunați adversari literari, tratînd cu amenitate cele mai zbîrlite caractere. Unul dintre "rebeli", fostul coleg de liceu și prieten, poetul Ion Barbu, face aluzie la această calitate într-un vers ocazional: "mînă iscusită în toarcerea de spini". Ca director de editură, Al. Rosetti oferă liniștea și certitudinea tiparului atît
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
partidul și pe “noi culmi de progres și civilizație” țara. După ce au fost panoramați destul cei masați în mijlocul Craiovei a bubuit vocea de stentor a actorului Mircea Albulescu iar chipul lui a umplut ecranul până la amănuntul sprâncenelor lungi și stufoase, zbârlite dinadins pentru a crea senzația de apotează în preamărirea fără perdea a ”marelui bărbat de la Carpați“. Chiar așa tuna gura actorului mare cât ecranul: “marele bărbat care“... ditirambă care nu s-a mai auzit pentru că Radu Pavelescu s-a și
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
părerea lui Simon. Trei băieți tineri, foarte diferiți ca înfățișare. Pianistul: un tînăr înalt și frumos, cu niște ochelari care-i dădeau aerul unui american deținător de Nobel în fizica nucleară. Contrabasistul: înalt și el, dar cu părul blond și zbîrlit ca un cîine nebun, iar în rest spîn. Bateristul: brunet bine, mustață de mongol, scurt la trup și îndesat. Excelenți muzicieni. Lui Simon i se făcu pielea de găină la primele sunete de cinel ale bateristului care-și ocupa locul
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a păpurișului gras, peste care micile vietăți își scuturaseră flăcările cozilor în salturi iuți și sincopate. "Ce-i asta!? începu să se întrebe. Ce se petrece? Cine-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu nuferi. M-am luat după el, bălăngănindu-mă ca el și strigându-l cu vocea gâtuită: — Pui, pui! Când l-am prins, am simțit că-i bătea inima mai abitir decât a mea. Atârna greu. I-am mângâiat burta zbârlită. — Doamne, Doamne, am bâiguit, de unde-a mai ieșit și vorba asta, „mătărângă“? Uită-te, Doamne, cum îmi pierd mințile... Nu știam dacă e femelă sau mascul. Sau androgin. Oricum, păsările, indiferent de sexul lor, n au decât o gaură. îi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pâine, și rămâne neclintită în fața celor mai cumplite animale. TCK Și, până să-mi pierd liniștea, înțeleg cum poate să stea scrâșnetul nervos al roților la numai câțiva centimetri de pietonul aruncat, abandonat. Sau de ce ritmul cardiac e un arici zbârlit din apărare, ce vine adânc de undeva. Apoi curge înecăcios pe șosea ca un narcotic într-o dezordine băloasă. Sunt genele de sânge din fundul gâtului ce vin rotocol, poate ca trufia unui om singur pe lume. Mă tot gândesc
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
aș dori! S-ar putea, însă, să fi păcătuit mai mult decât am crezut eu, mult mai mult... Dar ce-i asta? Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te trag puțin de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
picioarelor, încercând să ieșim fără zgomot din cameră. Am trecut repede pe lângă masa din sufragerie. Câteva felii uscate de prăjitură zăceau fărâmițate lângă biscuiții cu vanilie. Nimeni nu le dădu atenție. Am ieșit pe hol. Aerul rece de dimineață, părul zbârlit al lui Cristi abia trezit din somn, strigătul lui Woody din televizor și claxoanele autobuzelor ne aduceau înapoi la viață. Numai unii au mai zăbovit puțin și au întors privirea spre pat, simțindu-se într un fel vinovați că nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nenumărate ori în urechi. Am început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
momentul în care baba de Fito plesnea zidurile după ultimii fugari, înjurând gros, ușa se deschise, iar în pragul ei apărură domnul profesor Cuzbășan și secretara-șefă Veronica. Profesoara arăta zdruncinată bine de tot. Coafura i se răvășise, iar meșa zbârlită ca o mâță stuchitoare o cam luase la vale spre stânga, desfăcându-se asimetric pe alocuri. O mulțime de cârnăciori și clătite savant asamblate mai înainte acum fluturau în toate direcțiile, descoperind părul rar, seboreic și sur de dedesubt. Buzele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trecutul, dar nu reușesc. Afișează o sinceritate care mă sperie și de aceea nu cred că se poate vorbi de adevăr. Are o minte limpede, o privire lucidă, un discurs deschis. O iubesc, dar are momente când devine o pisică zbârlită. Este mondenă și imperativă. Până la ea nu am cunoscut cu adevărat iubirea. Îmi place umbra ei ce pare pe tavanul camerei, o navă cu pânzele ridicate. Am ales-o pe ea pentru că trebuia să admir Însfârșit o femeie. Până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cineva avea neplăceri cu șerpii, îl ruga pe domnul J.L.B. Matekoni să-și aducă câinele să se ocupe de problemă. Câinele era neobișnuit de rapid. Când îl simțeau în apropiere, șerpii știau că sunt în pericol de moarte. Cu părul zbârlit și ochii arzând de nerăbdare, se apropia de șarpe cu un mers ciudat, de parcă pășea în vârful ghearelor. Apoi, când ajungea la câțiva pași de pradă, mârâia înăbușit, zgomot pe care șarpele îl percepea ca pe o vibrație a solului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
profund personal, Într-un mod nepotrivit cu tinerețea și cu aparenta-i fragilitate. Fu, neîndoielnic, un moment magic pentru cei prezenți, dar mai ales pentru bărbatul care pîndea din beznă și care rămăsese acolo tăcut, ținîndu-și răsuflarea și cu părul zbîrlit, pentru că era prima oară cînd reușea să asiste, fie și din umbră, la o scenă atît de simplă ca aceea, În care o femeie normală - nu o prostituată jegoasă de tavernă portuară - să cînte, cu grație și sentiment, pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Trupul i se Învârti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiântâlnit. „Domnilor, m‑am aflat la câțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbârlite. „Când i‑au pus ștreangul de gât, se uita calm la mâinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvântul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tânărul aristocrat a murit brav și demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul să se așeze în fața Luanei și să-i spună cu o mină supărată: Dacă vrei să rămânem prietene, să nu mai faci niciodată asta. Rămasă fără replică, fata încremeni în spatele mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aș dori! S-ar putea, însă, să fi păcătuit mai mult decât am crezut eu, mult mai mult... Dar ce-i asta? Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te trag puțin de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]