5,116 matches
-
Acasă > Poezie > Cântec > VEI FI CERUT SĂ-MI FIE CUVINTELE, POEM? Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce i-ai cerut- măicuța, în dar, lui Dumnezeu, Când mă zbăteam în tine să vin pe lume, eu, Ce i-ai șoptit în taină, ce l-ai rugat, nu știu, De m-am născut durere și plânset și pustiu. Ce i-ai cerut tu, oare, când pe genunchi stăteai, Ce-ai
VEI FI CERUT SĂ-MI FIE CUVINTELE, POEM? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1476940275.html [Corola-blog/BlogPost/374104_a_375433]
-
stăteai, Ce-ai vrut să fiu și... mama... ce ruga înălțai În nopțile acelea, ce-i spuneai lui Iisus, Vei fi cerut canoane, vreo cruce grea, de duș? Ce ai dorit să fie viața mea, un semn? De m-am zbătut atâta în leagănul de lemn Și nu ți-am supt nici sânul, nici liniște n-aveam, De parcă-n lumea asta să fiu, eu nu doream. Sau i-ai cerut cu lacrimi, lui Dumnezeu, vreun hâr, Să duc pe umeri greul
VEI FI CERUT SĂ-MI FIE CUVINTELE, POEM? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1476940275.html [Corola-blog/BlogPost/374104_a_375433]
-
Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă doare mâna dreaptă, nu m-așteaptă În volburile tale epocale Și pasul meu pe treaptă după treaptă Pășește lin, agale, prin canale. În volburile tale epocale Se zbate palmă rece, muză trece, Pășește lin, agale, prin canale Și simt cum ma petrece să mă-nece. Se zbate palmă rece, muză trece, Bolnavă și cuminte, mă dezminte Și simt cum ma petrece să mă-nece, Dar ruga mea-i
PANTUM CONFUZ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1473465160.html [Corola-blog/BlogPost/361047_a_362376]
-
În volburile tale epocale Și pasul meu pe treaptă după treaptă Pășește lin, agale, prin canale. În volburile tale epocale Se zbate palmă rece, muză trece, Pășește lin, agale, prin canale Și simt cum ma petrece să mă-nece. Se zbate palmă rece, muză trece, Bolnavă și cuminte, mă dezminte Și simt cum ma petrece să mă-nece, Dar ruga mea-i fierbinte de cuvinte. Bolnavă și cuminte, mă dezminte - Plutesc într-o derivă relativă, Dar ruga mea-i fierbinte de
PANTUM CONFUZ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1473465160.html [Corola-blog/BlogPost/361047_a_362376]
-
la prima vedere. S‑a apropiat de zona în care trei femei aproape goale dansau pe un fel de ringuri special amenajate. A rămas cu ochii holbați la șoldurile aflate în mișcare ritmică neîntreruptă și la sânii goi ce se zbăteau în același tempo. Când a recunoscut‑o pe Amalia, a rămas blocat. Nu‑i venea să-și creadă ochilor. Ea se unduia în jurul unei bare verticale, cu ochii întredeschiși și cu buzele fremătând, cu părul despletit, lăsat să măture dușumeaua
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
căuș de dor Alerg prin ploaia rece-a vieții Să mă lovesc de un fior, Să prind trăsura frumuseții. E noaptea la apus de stele Și nu se vede nici o umbră, Înstrăinarea printre ele Tresară unda cea mai sumbră. Se zbate teama în cătușe Și stă să rupă existența, Și-n clipa-n care se scriu tușe Stăpână e doar providența ! Referință Bibliografică: Alerg prin ploaia rece-a vieții ! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1312, Anul IV
ALERG PRIN PLOAIA RECE-A VIEŢII ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1407131855.html [Corola-blog/BlogPost/352359_a_353688]
-
Acasa > Versuri > Visare > NOSTALGII Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Nostalgii Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină
NOSTALGII de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1462298011.html [Corola-blog/BlogPost/375355_a_376684]
-
din toate cuiele, în groapă. A dat la o parte țeasta cu piciorul drept, apoi a dat-o înapoi cu stângul și a așteptat câteva minute. Se simțea ca omul se află sub imperiul necunoscutului. Țeasta obosise, nu se mai zbătea. A luat-o cu amândouă mâinile și a așezat-o sus pe marginea gropii. Pe frunte îl năpădiseră broboane de sudoare. Era și o căldură istovitoare. A urcat pe scară parcă mai repede decât a coborât. Lumea se făcuse cerc
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
puterea lui Dumnezeu aici? - Toate sunt de la Domnul, fiule! Nimic nu apare din nimic! Ultimele cuvinte ale preotului îl făcu să tacă pe slujitorul legii și devenise acum gânditor, cercetând craniul pe toate părțile. La un moment dat acesta se zbătu cu așa putere încât polițistul l-a scăpat jos. S-a dat doi pași lateral și cu brațele desfăcute a împins lumea ca să lărgească cercul. Și-a scos cascheta de pe cap și i-a întins-o unuia dintre spectatori. A
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
peste veacuri. Regele făcu un semn și Marele Șambelan, un individ cu o mutră de lingău atât de scârboasă încât ți se apleca numai când îl priveai, scoase cizmele din picioarele sacre ale regelui iar batistele parfumate începură să se zbată isteric. Duhoarea din uriașa încăpere își schimbă substanțial nota. Ceva între un cadavru de pisică intrat în putrefacție și un câine eviscerat de cornul unui taur. De picioare se apropie grupul de corbi cu priviri de hienă. Doctorii regali... - Ce
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
în unitate erau unii mult mai regi ca alde matale... Mde, mare ți-e puterea dar, uite că sceptrul e cam mic! Făcu apoi un semn pentru ca măritul să deschidă gura larg pentru a filma și acolo. Batistele parfumate se zbătură iar aerul din jurul monarhului își mai schimbă o dată duhoarea. Acum era una de cadavru cu termenul de valabilitate expirat de mai multă vreme. Verdunel, atent la filmare, nu se sufocă, bine, rămăsese totuși în afara razei letale, ci vorbi în continuare
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
fine, o dregea și el cum putea! - Jidane, astea-s limbi de cocostârc prăjite în untură din coadă de crocodil că aia-i cea mai fină. Doar de asta-i creștem și ne chinuim cu ei. Coada de crocodil se zbătu în stomacul insuficient antrenat al lui Verdunel, încercând să iasă afară, dar, de frica asteroidului, acesta înghiți rapid încă un pocal și se abținu să mai guste din mâncăruri. Ajutat mult de vinul băut, făcu o figură complet idioată începând
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
răspundă: - Jio sui profesior docteor... Probabil că nu era exact răspunsul așteptat fiindcă unul din paznici apăsă pe trăgaci. Două ace se înfipseră în pieptul său și un curent de mii de volți veni prin ele. Costel începu să se zbată în total dezacord cu statutul său social, să horcăie și să ragă de durere. Cam pe când se pregătea să-și dea duhul curentul încetă și el rămase cu gura strâmbă, lungit pe parchetul înflorat al încăperii. Desigur starea de emoție
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
pe viață, n-aș vrea, Și nici temnicerul nu pot să-ți fiu eu. Dar ce rost mai are să-nchizi cu-n zăvor O ușă-n ruină, din lemn prea uscat, Sau inima-n care-o fărâmă de dor Se zbate-n izvorul ce-aproape-a secat. Te las să fii liber, să vii sau să pleci, Să stai liniștit, dar vezi, bunăoară, Când curgi tumultuos, prin vene îmi treci În atriul stâng, n-aș vrea să mă doară. Tu vezi, nu-i
ÎN ATRIUL STÂNG de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1474965435.html [Corola-blog/BlogPost/366281_a_367610]
-
vorbe, se ceartă între ele, Sunt pescăruși din suflet ce vin de peste zări, Se-aștern posterității prin cuiburi de nuiele, Privesc prin ochi eterici învolburate mări. Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i
CUIBURI DE NUIELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1420729707.html [Corola-blog/BlogPost/352325_a_353654]
-
fragmentele de timp. s-a umplut vara cu versuri împrăștiind dansatorii și cuvintele goale. într-o metaforă ne ascundem singurătatatea. ne bucurăm de încă o iluzie. farmecul se stinge între două păsări cu ciocurile larg deschise în plin zbor. se zbat să cânte. imită roțile când ating apa. primesc aripi de lemn. redesenează plutirea. între anotimpuri fără granițe sună un cântec fără final... Referință Bibliografică: fragment de timp / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 599, Anul II, 21
FRAGMENT DE TIMP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 by http://confluente.ro/Fragment_de_timp_anne_marie_bejliu_1345611164.html [Corola-blog/BlogPost/355136_a_356465]
-
adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară, și revigoranți îndelung, netezimea catifelată ce îmbracă inima, al cărei contur se întrezărește ușor în zări, în imaginile ce reflectă în apusuri de soare ritmurile sub care se zbat neîncetat, să se facă simțite, pulsurile lumii... În pași alerți, înaintând intuitiv prin anticamera întunecoasă a timpului apropiat, parcă pătrunzând într-o vagă formă de anticipare si în același timp de implorare a aducerii spre sine a căii trasate cu
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1484703095.html [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
în parcul viu, de vorbă cu Tine, privind natura, ascultând Izvorul Duhului Sfânt, cum pâlpăie în mine, murmurând... *** Isuse,Preasfânt, purifică inima mea, și fă-o să bată, să simtă, mereu ca a Ta! Alungă al morții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb; Ajută-mă, să trăiesc curajos prin Isus! *** Amărăciunea este în inima mea. Clipa ce grea,ce nu se mai vrea, o alung prin Cuvânt Sfânt. *** Isuse,Tu ești Stâlp Sfânt! Ptr.ce amarul gând, străpunge al
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 by http://confluente.ro/ileana_vi%C4%8Di%C4%8D_stanca_1459326369.html [Corola-blog/BlogPost/381639_a_382968]
-
ales vânt să-ți fiu să te adie pe sânii-ntăriți sub ie rouă-nrourată crudă pe trupul de paparudă apoi raze calde ninse peste picături prelinse să te ardă ca de focuri cerc de brațe pe mijlocuri să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca luna-n nori când te-oi lua de subțiori unde iară să mă țes jar nestins în corp ales cazne dulci și reci fiori rătăcind prin pat
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424762906.html [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
în reflecția simplă că procentul lor este mult prea mic ca să contituie o forță de resuscitare a stagnării noastre naționale. Când se for face mari acești olimpici, vor fi pur și simplu prea puțini ca să imprime majorității covârșitoare, care se zbate la limita de jos a raționamentelor, o direcție de creștere și angajare productivă într-un viitor coerent planificat. În consecință, una dintre cele mai mari probleme rămâne analfabetismul funcțional - inabilitatea cititorului de 15 ani de a face deducții pe marginea
Mândri că suntem mediocri by https://republica.ro/mandri-ca-suntem-mediocri [Corola-blog/BlogPost/337858_a_339187]
-
de arhitectură, ca cei noi admiși să fie prinși în atelierele claselor mai mari, când se întâmpla să traverseze vreunul din noi un astfel de atelier, și să fie înconjurat de cei din anii mai mari și vopsit... tu te zbăteai să scapi de sub culorile lor și tot mai mânjit deveneai. Îmi aduc aminte că era rece vopseaua, și că mă gâdila. Îmi mai aduc aminte și de ieșiri la restaurantul din apropierea facultății, restaurantul Dunărea. Prin anii 70 începuseră să aducă
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496371579.html [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Toate Articolele Autorului Te vreau , iubirea mea, să ma alinți În vise lungi să mă cuprinzi.. Să am un pic din gustul tău pe buze Când mă trezesc din așteptări confuze... Te vreau , iubirea mea, să îmi simți pulsul Cum zbate venele-mi cu năvalnică iubire Să simți trăirea ce îmi naște în fire Să mă începi și să mă termini ... în neștire... TE VREAU, IUBIREA MEA TE vreau să-ți fiu iubită pe vecie Mireasă a gândurilor tale ... Eșarfă răstignită
PASIUNE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 by http://confluente.ro/Luceafarul_meu_pasiune_mirela_stancu_1338938629.html [Corola-blog/BlogPost/353473_a_354802]
-
meu, Că n-a zburat cu îngerii spre soare, Că n-a iubit destul - și asta-l doare-, Că nu L-a înțeles pe Dumnezeu. Nimic din toate nu-i mai e de-ajuns, Se ceartă, se revoltă și se zbate, Ar vrea să fie peste tot și-n toate, Unde nici gândul încă n-a pătruns. Îl macină regretul ancestral, Că steaua lui abia mai lasă-o dâră, Înșfacă viața-n dinți, mușcând cu ură, Sperând să-l mai ridice
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443158869.html [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]
-
acestă bancă, în fața închisorii mele și nu găsesc nicio soluție nu știu încotro să mă duc. Ciudat este că nimeni din clădirea lăsată în urmă nu mă observă sau poate mă observă, dar nu le pasă de frunza ce se zbate în furtună. Ei își văd de viața lor. M-au abandonat asemenea prepeliței ce și-a lăsat puiul neputincios la marginea lăstarului. Era și firesc nu putea să-și piardă pui sănătoși pentru un pui ce era deja osândit la
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
s-ar deosebi liceul unde preda prin ceva față de celelalte licee din capitală sau din țară, ci pentru că era renumit prin părinții celor ce-i urmau cursurile. Era conștientă de faptul că fără existența lui și acum s-ar fi zbătut în mediocritatea vieții de la țară, undeva prin zona Moldovei. Era la fel de necunoscută ca o pasăre flămândă și fără de adăpost, ce poposește din peregrinările sale fără țintă, pe o creanga uscată de copac, de care se prinde puternic cu ghearele, să
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]