26 matches
-
din trăirea oarbă Zăgăzuită-n bocetul din burguri. Privirea-ți scaldă-n limpezimi de iazuri, Pe pleoape moi purtând oglinzi de rouă Când se-nroșesc sub strai de lună nouă Mușcatele-amorțite pe pervazuri. Așteaptă, sub o ploaie de narcise, Să zemuiască-n mâna ta un mugur, Când buzele-ți vor aromi a strugur Din via-n care-ai ațipit pe vise. Îmbată-te c-un strop de primăvară, Purtând printre miresme prinse în păr Dulcea povară a florilor de măr Și
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1407908721.html [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ȘAPTE ȘOAPTE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Șapte șuiere de șoapte, Șarjă karmică și sacră Zemuind de fructe coapte Și de voluptate macră. Șapte șoapte-n șapte ceruri Pe altarul cărnii tale, Stalactite cu creneluri În mici peșteri abisale. Șapte șoapte îndulcite De umorile saline, Sfârcuri zvelte răsucite Pe stâncoasele coline. Șapte șoapte-n mal de
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Sapte_soapte_romeo_tarhon_1382149451.html [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
crudă, sufletele noastre capătă contur nedeslușit în pârgă nevindecate de așteptare. Simt cum se deschid în mine zăvoarele și lemnul lor începe să înflorească, arome răcoroase vin cu adieri șoptitoare lăsându-mă să gust fructele coapte sub faguri de stele zemuind vâscoase ca mierea pe pâine. Referință Bibliografică: Femeia de lângă mine / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FEMEIA DE LÂNGĂ MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1469223259.html [Corola-blog/BlogPost/376297_a_377626]
-
rozaceu, Să rogi să mă dezlege izvoarele curate, Cicoarea de pe câmp și flori ce albe pier, De toată murdăria și neputința, poate, De-a nu fi fost decât atât de jos de cer. Flori Ieri, din cotu-mi plin de bube, zemuind dulceag sfârșit Și-mbrăcându-mi grav odaia în miros de arsenic, Răsărit-a, fără veste, colț de floare nevăzută Ce cu dragoste-și urzește viața roz pe carnea crudă Și-și întinde fericirea, încă mică, tremurând, Peste lacomele răni, prea
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440785304.html [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
nopți (II) O crizantemă în cerdacul verii vestește toamna Bruma toamnei pictează pe ram de migdal soare auriu Parfum de gutui- pe drum alaiul cu mirii în frunte Păianjeni târzii țes vălul toamnei în bolta de viță Ciorchini de struguri zemuiesc printre frunze- vrăjile toamnei Marea Nordului- creasta valului răsturnată-n adâncuri Fire de iarbă în furca țăranului- îndată și toamna (III) Nucile căzând lângă casa bunicii- lilieci în zigzag Ceața ascunde frunzișul molizilor- câte suspine! Chenare de fum- vitralii de
HAIKU de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_gentiana_groza_haiku_gentiana_groza_1354870333.html [Corola-blog/BlogPost/351679_a_353008]
-
din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ploaia ștergea amintirile din ochii roși de caniculă a cumpănii ce odihnea linul apei, pe tâmple. Puhoaiele, cucereau ca niște hoarde rebele, stârvurile lăsate de vânturi pe sânii câmpiei. La marginea satului, fântâna zemuia în mușuroiul de insecte și larve ce-i gustau, îmbătate de mirosul de moarte, cenușa. Sub tălpile înțepate de ciulinii Bărăganului, pământul își țuguia buzele, trăgându-și cu înverșunare năvoadele pline de solzii însetați ai uitării. Nicăieri nu fu mai
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1466913588.html [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
una cu două. De parc-ar vrea să spună „pe-aci ți-a fost calea” sau, mai bine zis „ăsta-mi ești”. Glodul nostru se pitește prin cele mai insolite locuri, așteptând picătura ploii pentru a prinde din nou viață, zemuind și clocind din greu, în aburi de fertilitate. Primăvara scoate aburi, mustind de seve și îmbobocind de ghiocei, iarna se-nfrățește cu cristalele fulgilor de zăpadă, depunând acea subțire peltea pe șosele, ce transformă orice deplasare într-un straniu dans
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1365139568.html [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
bine de cinci palme de om. Ar trebui să se simtă confortabil aici, unde este tihna. Este liniște. Ea caută, adulmeca. Nu stie ce, nici pe cine. Sub mănușile, care-i dau un aer fastuos, pielea palmelor o ustura, crapă, zemuiește că o rășina lichidă. Degeaba gândește pozitiv, isi repeta întruna, ca... este frumoasă, frumoasa și sănătoasă la trup și la minte. Părul ei este stacojiu aprins și îi ajunge pe umeri. îi simte șuvițele, reci și că fără textura cum
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
Aidoma unui schelet, în locul nasului o gaură, iar dintre buzele vinete îi ieșea o răsuflare deasă ca o pâclă, ce duhnea groaznic"403. Lepra devine semnul prăbușirii barierelor, al dispariției limitelor între exterior și interior 404 ("rănile începuseră să-i zemuiască"405. Dispariția limitelor (care are loc în patul ospitalității) este o chestiune de piele 406, o chestiune de contact temut. Iulian respinge îmbrățișările materne ("Când mamă-sa venea la el să-l sărute, primea cu răceală îmbrățișarea ei, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
exemple canonice: mișto, nasol, gagiu și se limitează, uneori, la acestea, dacă nu continuă cu alte cîteva, din același registru civil: marfă, nașpa, meseriaș, bengos, valabil, vrăjeală, trombonist, băiat de băiat, băiat de cartier, trotilat, a se da rotund, a zemui, venit cu pluta, fiul ploii, e groasă, măcăne etc. Oficialitățile continuă și astăzi să considere limbajul deținuților artificial, forțat, împestrițat, ca un microb în corpul limbii române. În realitate, el reprezintă un caz tipic de spontaneitate. Aparținîndu-le interzișilor, el desemnează
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
din drumul lui de boier, este redat lumii ca și cum ar fi fost recuperat pentru fericire. Lumea îl ispitește cu tentațiile ei, și în drum spre pierzare, Dumnezeu îi trimite lepră. Apariția îi este compromisă. Fața devine purulentă, mustind a stricăciune. Zemuise în el fără să se vadă. Acum hidoșenia e vizibilă. Lumea se sperie. Prietenii însă nu-l ocolesc, îl compătimesc, ba chiar îl admiră pentru răbdarea cu care îndură. El știe că urâțenia este un medicament. Se strânge în el
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
manifestării în lumina sensului e supraexpus, virează în negativ; se arată a fi golul negru, soarele mort, "cel cu totul altceva" al nostru, venit "din ceea ce ai uitat că ai fost sau ai fi putut să fii", care zădărnicește totul: "zemuiește un soare în sfârșiturile limbajului./ Fumegă instinctele, coruri de femei,/ trece moartea și uită de sine./ A privi în inima răului, acolo/ nu există inimă, e doar o seninătate sulfurică,/ ea îmi mănâncă poemul"; "am fost șters, am atins mutul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apa, mi-a ridicat partea de sus a trupului. A spus: Ești ușor ca un fulg. Hai să vedem. S-a uitat la spinarea mea și a spus: Ia te uită. Spinarea ta e complet jupuită. Carne crudă. Tot spatele zemuiește. Aflasem întocmai ce era cu senzația aia ciudată și femeia m-a lăsat să cad din nou pe spate. Cînd femeia și-a apropiat o dată din nou foarte mult urechea de gura mea i-am spus: La mine sub pat
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
Fiindcă put pur și simplu. Fiindcă vreau să mestec ceva. Fiindcă unghiile mele mai cresc și probabil și cele de la picioare. Fiindcă nimeni nu-mi taie unghiile de la mînă. Fiindcă vreau să fumez. Fiindcă tușesc. Fiindcă vomit. Fiindcă spinarea mea zemuiește. Oare cearceaful și salteaua sînt destul de compacte și impermeabile? Și dacă nu? Un pic de pișat și de cufureală tot curge pe de lături cînd îmi fac nevoile. Și zeamă din carnea crudă de pe spinarea mea. |la de sub pat trebuie
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
disperare care dezvăluie orizontul valorilor descompuse. Ne aflăm într-o lume de-valorizată, ca într-una lipsită de soare, într-o demonica beznă ce anulează omenescul. Astfel utilizat, absurdul ni se prezintă că o metaforă a ironiei. O metaforă cărnoasa, zemuind de neant, menită deopotrivă a înfrunta realul insuportabil și a corija idealitatea prea avîntata, însă fără a contesta nici esteticul, nici eticul. Recurgem acum la terminologia lui Kierkegaard, care socotea că ironia joacă, în sfera existenței morale, un rol similar
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
întregi, uitîndu-mi de moarte, înflorind rîndurile cu crini... Poate așa voi ajunge , dincolo de tencuială, la cărămida roșie a camerei, o voi străbate, voi păși ușor în aerul pur, în încăperea mai mare... proaspătă, infinită... voi adormi în culorile unui curcubeu zemuind de îngeri geloși, mă voi trezi fericit , leoarcă de rouă, auzind în mușuroaie ,sub ureche, tropăitul migălos al cîrtiților... mirosind cu nara larg deschisă izul izvoarelor scîrțîitoare pe prundul fin încrețit de undele verzi ale apei...voi bate cu fruntea
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
pentru un Karl Krolow portocalele și lămîile devin "algebra fructelor coapte", iar un Gottfried Benn declara"sînt prismatician, lucrez cu sticlă". Continuînd, într-un fel, neoexpresionismul liricii românești din anii ^60-^70, Mircea Măluț supune carnația lui nu o dată flasca, zemuind de prea multe vorbe, unui teasc cerebral, spre a realiza concentrate, "pilule" metaforice: "o surzenie tînără în inima focului/ biciul drumului înapoi// o firimitura treaza în plin întuneric/ un altar în hohot" (dintr-un balcon al memoriei). Sau: "dar astăzi
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
certuri și gălăgie de copii. O mulțime amestecată, ovrei și mahalagii, umplea ulița care, strânsă între vechi zidiri, ocrotea viermătul omenesc. Negustori galițieni ridicaseră de-a lungul ei urâte clădiri galbene, cu scări către foișoarele de sus și curți ascunse, zemuind de petece și de lături acide. Spoielile nu puteau acoperi arhaica coșcoveală. Podurile de case, prin care se putea trece în voie de la un capăt la altul al uliței, erau putrede și aplecate. Din când în când incendiile le mistuiau
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
așa ca mine, și doftorul dădu la o parte una din cârpele ude de pe spinarea voievodului și începu cu altă cârpă să curețe coaja neagră care se înmuiase. Așa... Vezi, până rămâne carnea vie, vezi, după ce o cureți trebuie să zemuiască un fel de apă, așa... Din când în când trupul domnului se încorda și se trăgea în față ca și cum ar fi vrut să se sustragă durerii, dar buzele lui nu articulau nici un sunet. Doctorul oftă: — Grele vremuri trăim, sfinția ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Însă și altfel de zile, așa cum fusese aceea, când uscăciunea prafului și ume zeala apăsătoare alcătuiau Împreună atmosfera firească a insulei. Neng a scos din buzunar o banană. Era neagră și storcită, iar capă tul rupt din ciorchine Începea să zemuiască. Te-a cuprins oboseala! a spus ea și i-a dat banana. Mănânc-o, o să-ți revii. Era bine coaptă, moale și dulce. Adam a mâncat o repede și și-a șters degetele lipicioase pe haine. Poate că fusese datorită
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu pete negre. Între timp, Își descheiase nasturii cămășii și lăsase să se vadă un soi de X scrijelit cu stângăcie pe pieptul lui cu oase proeminente. Rana nu se cicatrizase peste tot, Îndeosebi În apropierea claviculelor, zgârieturile Încă mai zemuiau un sânge roșu-aprins. A scos la iveală o macetă și cu ea a făcut un gest peste piept. Margaret n-a priceput ce voia, dar și-a zis iar s-a terminat cu mine. Totuși, după Încă un BAAAA, ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dacă nu ajung să fie tratate în timp util, de cele mai multe ori țesuturile se infectează și, în consecință, se instalează cangrena umedă. La acest al doilea tip de cangrenă, care decurge natural din primul tip, țesuturile devin umflate și se zemuiesc. Iar soiul acesta nefericit de cangrenă se instalase, ei bine, din păcate, și la eroul meu. La spital, văzându-se situația în care acesta se afla, i se spusese clar, cu netulburarea de gheață specifică chirurgilor, că atât amputația chirurgicală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fiori reci pe șira spinării, înțelese că reușise. Se năpusti atunci, cu tot curajul lui de lup neînfricat, direct către cercul de foc. Se piti la marginea lui, închizînd ochii și adunîndu-și coada și picioarele, transformîndu-se miraculos într-un ghem zemuind de apă care se rostogoli în viteză peste pămîntul arzînd. Se învîrti peste margine o dată înainte, și înc-o dată înapoi, și înc-o dată, și înc-o dată, potolind focul pe-un petec cît o spinare și rupînd ieșire lațului nemilos. Se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Dacă nu ajung să fie tratate în timp util, de cele mai multe ori țesuturile se infectează și, în consecință, se instalează cangrena umedă. La acest al doilea tip de cangrenă, care decurge natural din primul tip, țesuturile devin umflate și se zemuiesc. Iar soiul acesta nefericit de cangrenă se instalase, ei bine, din păcate, și la eroul meu. La spital, văzându-se situația în care acesta se afla, i se spusese clar, cu netulburarea de gheață specifică chirurgilor, că atât amputația chirurgicală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]