196 matches
-
colțul mesei ea are două feluri de mers, niciunul pentru mine, rasă, tatuată și îngustă-n șolduri cum e literatura scrisă la parter și publicată un etaj mai sus luna mică își plimbă pe cer juponul cu spițe, cîteva stele zgîriate cad în cutia milei la ziuă, am noroc să descopăr un gram de cianură sub podea așa cum copiii se roagă unui tată plecat să le aducă o cîrtiță cu cheiță. Nu-mi mai doresc de mult să primesc vizite grave
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
undelor hertziene și laserului, Centrala difuzării ultimelor știri terestre a fost, două milenii și ceva, numai ea, Operatoarea sublimă a informării rapide, gata să decoleze... Stau cu fruntea în jos sub etrava corăbiei eșuată pe patul greu de granit, soclul zgâriat, și scriu febril, cu litere tremurate de emoție, ca ale unui abia alfabetizat, în timp ce în jur aparatele țăcănesc. Scriu îndărătnic și-mi spun că, totuși, nici un aparat din lume, oricât de sofisticat, nu întrece percepția căpățânii mele bătrâne. Nu prinde
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
aparat sacru și concret.// Undeva vor fi neapărat nasul și gura,/ n-are nici un sens să omit ochii - două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile - / o claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat -/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv),/ sus, sprâncenele își vor schița zborul." (Portret) Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să nu uităm că în deceniul patru, pe
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
Vă rog insistent, citiți Parada. De cînd am revenit în Iași, cam o treime din scrisoarea zilnică o scriu după-masă, cu lumina albă a sfîrșitului de august pe foaie, cu sufletul împrăștiat pe acoperișurile și pereții caselor zărite prin geamul zgîriat fin! Aș umbla-n neștire pe străzi, aud un fel de murmur fără cuvinte-n mine, ceva ca un plîns ce nu știe cum să-nceapă. Ascut creioanele c-o lene încîlcită-n melancolie, frazele se încheagă greu. Să nu faci
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
această povară anevoie de purtat, cărată către un misterios altundeva (,, Mergem încet spre cine știe unde”). Ea seamănă cu un sicriu dar, în plan orizontal, ușa pare și o planisferă, de vreme ce: ,,lemnul din care-i/ închipuită brutal e ud și greu și zgâriat,/ ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii/ cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit/ loc pe întinderile ei”. O însemnată parte din atenția celui ce se exprimă în poem este consacrată perechii sale de jug, ca să-i spun așa
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
nostru albie învolburată de Styx, o jucam la bănuț, eram la fel de buni ca ea cînd mocnea în cearșafuri obosită ca un cosaș după o vară de fîn, unde călătoream în vis, venea realitatea cu cîte un semn, ca pe pereții zgîriați ai gărilor prin care cerșetorii au ajuns înstăriți- nu mai sunt cel de atunci, chiar dacă pe mine mă duc spre altă înfățișare ca iernile cînd vin să înghețe sîngele în cîini, nici celălalt de acum, un bărbat într-un pat
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
cu scrisori adesea ultimative. Descoperite de dl. Liviu Malita, sînt acum publicate într-un tulburător volum. Și realitatea este că pînă în 1920 (cînd a publicat românul Ion) scriitorul o ducea, la București, din 1909, cînd a trecut munții, destul de zgîriat, trăind din publicistica și slujbe pasagere, de-abia în 1916 putîndu-si adună în volum schițele publicate în presă. În 1912, se căsătorește cu actrița Fany Rădulescu, care avea, din altă căsătorie, o fetiță, Puia. Mai tîrziu cele două femei vor
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
aparat sacru și concret.// Undeva vor fi neapărat nasul și gura,/ n-are nici un sens să omit ochii - două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile - / o claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat -/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv),/ sus, sprâncenele își vor schița zborul." (Portret) Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să nu uităm că în deceniul patru, pe
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
rășinile transparente? lumina vă crește tot cu un lujer, la capăt va suna suav, a prezicere, ca un ghiocel. zile de februarie, mirosind a impudoarea cu care pământul își spală tristețile, rănile, nervii exibați în sinceritatea copacilor, în pielea lui zgâriată, murdară, de animal liber, neocrotit, expus fără milă. zile de februarie, în voi e melopeea seminței gata de încolțire. întunericul când coborâți în noapte ca-n pivnițe cu vinuri de-ntuneric, să nu uitați să luați cu voi trei drobi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de școală, am fost cu colegii mei la ștrand... asta prin clasa a X-a... și nu mi-am luat mediile... m-a bătut cu cureaua și m-a udat cu apă, și am calciu pe pereți, și eram toata zgâriată, bătută, plină de vânătăi... eu am lipsă de calciu și din cauza asta mă Înăduș, amețesc și mă uda, mă bătea, mă uda... mama mea era În cameră, nu s-a băgat, nici măcar nu mi-a luat apărarea, zicea ceva că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mi-am scris mediile În carnet, și pentru asta... când au aflat, a vorbit mama cu diriginta, m-au bătut atunci... m-a bătut cu cureaua și m-a udat cu apă, și am calciu pe pereți, și eram toata zgâriată, bătută, plină de vânătăi... eu am lipsă de calciu și din cauza asta mă Înăduși, amețesc, și mă uda, mă bătea, mă uda... mama mea era În cameră, nu s-a băgat, nici măcar nu mi-a luat apărarea, zicea ceva că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
petuniei mov, cu florile ei ca boturi moi de cai, atârnând peste toată curtea elogiu caprifoiului înflorit, al cărui miros mă duce spre interiorul meu dulce, pe un covor fermecat preamărire pisicii mele bătrâne care îmi mângâie cu coada ecranul zgâriat al computerului până când încep să sară pe ecran rânduri de la tine cuvinte care ceartă ușa portbagajului, repară ochiul poeme care schimbă garniturile și lipesc țevile cărți care schimbă oameni. apropierea de ceilalți șase în primul loc: nimeni nu te acuză
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
este portocalie, bând acest ceai stomăcelul tău bun se va întrema și tristețea ta se va topi ca zăpada în colțul de miazăzi al grădinii tale suspendate. întotdeauna trebuie să continui să speri, și în timpuri dificile, cum este timpul zgâriat al zilei de azi. nouă în al patrulea loc: maimuțele lumii noi atacă acum grădina suspendată a dragostei tale, maimuțele nopții, cu gâtul roșu, maimuțele nancy ma se aruncă, în cârduri, din înalții sequoia de la miazănoapte, asupra grădinii suspendate a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nevoie să se convingă că ești în viață. la distanță a venit timpul să iau puțină distanță de toate personajele și acțiunile filmului zilelor mele, derulat cu încetinitorul, ca un coșmar pus iar și iar de la început, ca un disc zgâriat, ca un ecou al unui ecou ca o oglindă în fața altei oglinzi, cu mine la mijloc. din bucăți de copilărie, zidesc un perete între pieptul meu și tristețile groase cu fărâmiturile de pâine rămase, mă înconjur cu o sferă protectoare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ajunsese În dreptul său. Era un bărbat atletic, peste măsură de vânjos și cu fața acoperită de mult păr. Bărbatul Îl izbi violent În piept, făcându-l să se prăbușească peste un gard viu din preajmă. Se ridică răvășit, cu fața zgâriată. Nu mai văzu pe nimeni În balcon. Auzi doar niște mugete. Apoi, un glas de femeie râzând zgomotos și pierzându-se dincolo de tăcerea verticală a pereților cenușii. Se Îndepărtă fâstâcit, Îndreptându-se spre o uliță pietruită, necunoscută, de-a lungul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trening albastru, peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș colac de grăsime. Un băiat blond, aflat la rând Înaintea mea, i-a spus ”mulțumesc, tanti Filomela!”. Avea buza de sus despicată, tanti Filomela, și o voce foarte groasă și zgâriată, de ofticos. Cred că nu i-am plăcut (e drept că mă uitam cam insistent la buza ei de iepure), pentru că mi-a Întins restul zornăitor, cu o mână repezită, care mă elimina rapid din peisaj. Traversez o alee măruntă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doamna cu care-am urcat - vă amintiți, desigur, femeia aceea frumoasă, În negru - a ieșit din hotel? Nu, stimate domn. N-a ieșit nici o doamnă din hotelul nostru. Vă garantez... Dar ce-i pe fața dumneavoastră, domnul meu? Sunteți foarte zgâriat... poftiți o batistă. De ce nu-l pocnesc odată pe imbecil? Am luat batista ca să nu-l refuz. Se poate spune că eram destul de surprins. Și de umilit. Deci spuneți că nimeni de sex feminin nu a părăsit hotelul În după-amiaza
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de sfinți înfiripați din culori extrem de vii și auzi o voce aproape stinsă care cerea apă: Vreau apă! Dați-mi apă! Îmi ard buzele. Dați-mi apă! Fie-vă milă! Cuvintele sunau ca un refren de pe o placă de pick-up zgâriată. Era de fapt aceeași voce pe care o auzea de ceva vreme și acasă în timpul somnului, și care devenise de-a dreptul obsedantă. Încercând să deblocheze ușa cu pricina, pe care în sfârșit o depistase, vocea care cerea intermitent apă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar nu se chinuia să răspundă la astfel de întrebări. Îi venea să creadă că în dosul lui, cineva nevăzut îi șoptea ce să gândească, fără însă a-l lăsa să frământe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă tem că ochiul meu interior nu era deloc În formă, și, orice ar fi proiectat Îndărătul frunții mele, era puțin probabil că avea să-mi Îmbunătățească situația. Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a avea o slujbă singură și nici nu se obișnuise cu așa ceva. Viața lui fusese cândva luminată de multitudinea Îndatoririlor sale. Dacă se născuse cu un spirit asemănător unei vaste Încăperi goale, acoperită cu Însemnele unei case sărăcite, cu pereții zgâriați, tapetul sfâșiat și plină de praf, Îndatoririle lui, asemenea luminilor separate ale imensului candelabru, mult prea masiv pentru a putea fi pus amanet, o luminaseră cum se cuvenea. Fusese datoria lui În fața părinților care ajunseseră să flămânzească pentru ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vorbisem niciodată cu femeia aceasta obosită, și simțeam că ar fi trebuit să mă lansez într-o scuză formală pentru moartea soțului ei și groaznicul act de violență în care fuseserăm implicați. În același timp, mâna ei înmănușată pe cromul zgâriat îmi trezea o senzație de acută excitare sexuală. - O să-ți rupi mănușile. I-am îndepărtat mâna de grilaj. - Nu cred că ar fi trebuit să venim aici. Mă surprinde că poliția nu impune mai multe reguli pentru asta. Încheietura puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în urmă, Vaughan încercase să mă ucidă, m-am gândit la imaginea unui oraș gol, cu o tehnologie lăsată în voia sorții. În depozit, dincolo de palisada distrusă, un grup de mașini abandonate zăcea în lumina înălbită. Am trecut de contrafortul zgâriat de ciment către caverna întunecată a pasajului superior, unde eu și Vaughan ne îmbrățișaserăm printre pilonii de ciment, ascultând traficul care bubuia deasupra. Catherine ridică ochii spre bolțile ca de catedrală ale pasajului superior, ca o succesiune de țarcuri submarine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
folosește sunetul th în loc de sunetul f. Contextul în care-l vei folosi te va ajuta să fii înțeles. — Aș prefera să fiu la Shethfield, zice logopeda. atunci du-te la Shethfield, scriu eu. — Nu, zice, repetă. Gâtul mi-e mereu zgâriat și uscat, chiar și după un milion de lichide băute toată ziua prin pai. Țesutul cicatrizat e zbârcit și neted în jurul limbii nevătămate. Logopeda zice: — Aș prefera să fiu la Shethfield. Eu zic: — Salghrew jfwoiew fjfowi sdkifj. Nu, nu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai mei pregătesc an de an același brad artificial, un verde zgâriat și emanând mirosul ăla încins de plastic care-ți dă o durere de cap amețitoare când becurile stau în priză prea mult timp. Bradul e tot o magie și o scânteie, plin cu globurile noastre roșii și aurii și fâșiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]