210 matches
-
văzut că nu te-a împiedicat nimeni. Totuși nu pot să nu te rog să folosești un nume complet dacă vrei să intrăm în dialog. Și aici, și oriunde altundeva. de cînd vreți voi tinerii leberali să vă murdăriți de zloata anonimatului și să ajungeți la identitatea boborului? Și ce dialog crezi că ai putea să ai tu cu numele meu întreg din moment ce jumătatea numelui meu a expus perspective și nu discuții între înși? Doamne ce bine că nu l-am
Demisia poporului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82911_a_84236]
-
și eu de față. VREME DE IARNĂ Ochiul minte urechea înșeală vedenia își achită datoria față de arta de a fi sau a nu fi lângă portretul lui hamlet în umbroasele păduri ale demnității de frica lupului ori a altor lighioane zloată guturai vreme de iarnă. SEMNUL EXCLAMĂRII Încă un sfârșit de iarnă omul din fereastră s-a mutat în cartea de botanică de clasa a opta curvia e tot mai inocentă iubiții împrăștie timpul mergând înainte omul e speranța ceaiului de
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
fără geamuri, cu tineta plină de urină și fecale amestecate în mijlocul încăperii, între oameni scheletici, duhnind a piele îmbîcsită și a sînge închegat, după anchete, așa cum i se întîmplase și tatălui ei, disprețuitul Victor Branea. Și nici măcar în frig și zloată, țopăind de pe un picior pe altul și strîngîndu-și cît putea mușchii sfincterului, în așteptarea momentului cînd coloana nesfîrșită va trece prin fața tribunei oficiale, și ea o să zbiere Staliiin! Staliiin! Trăiască 7 noiembrie, ziua Marii Revoluții Socialiste din octombrie! Ziua eliberării
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
RADICAL DIN ZERO trece trenul peste imboldul vertical și iată refrenul: gestul nu-i ancestral cel mai patetic se distinge prin zloată nici-un reproș: se sinucide o fată fugă din cercuri e o probă abjectă tușim și miercuri: raza nu-i prea directă bombe pecingine surprind piramidele Doamne Împinge-le: ne rod stupidele pântecul pântec soldații nu vor să moară un șperț
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
după ce toți șerpașii te vor fi părăsit și armele și bagajele toate se vor fi acoperit de zăpadă statornică în marsupiul prăpastiei și clopoțeii efectelor și dangătul cauzelor împreună legate vor fi crăpat odată cu zeci de cîini salvatori în teribila zloată a narațiunii acesteia (oricum poezia e-o moarte onorifică atunci cînd vîrful pleșuv se află-ngropat numai în ochiul tău orb și asta cu mult înainte ca tu să te naști și tot atunci i-au fost înfipte în ghețuri
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
disc ghețar deasupra ei plasma glasulu i-a stâns plânsul plânsului neplâns setea sacrelor scântei rădăcinăi și altoi despărțirea oarbă tac trist lampadofor sărac pași măsoară înapoi mare surdă rup surori bocetul îmbeleșugat cu rafale/beat oftat meteori și cerșetori zloata toată dolomit lasă prins obrazul pur descărnatul lins azur putridul l-a aromit și satrapi bemoli răscol' amorțit vulcan cărunt temătoarele afund stela și potirul gol joc steril îngheț arzând sufletul îmi e târât cum treci funia pe gât rangul
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
sacoșa pe care o țineau prevăzător sub haină, ferită de priviri. Biscuiții cumpărați la kilogram ni se lipeau de gât, ca aluatul nedospit. Cei mai norocoși ne îmbrăcam cu furnituri militare pe care le vindeau plutonierii sau magazionierii. Când venea zloata, bocancii mei de parașutist atrăgeau priviri invidioase pe stradă. Îi mai am și astăzi, mucegăiți undeva într-un fund de debara, de parcă ar fi o imprudență să mă descotorosesc de ei. Nu se știe, așa-i? Singurul lucru care ne
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
dar fiecare fugea pe cont propriu, unde scruta cu ochii, mai, mai că va afla un adăpost deasupra capului). La ce bun chapeau-ul colector de monedele cele de toate zilele? S-a mai gândit oare cineva la saltimbancul rămas în zloată lângă lada lui plină cu apă de ploaie, în care oricâte săbii ar fi infipt, n-ar fi ținut, în nici un caz, de foame? în același timp, artiștii restituiau în Grande Salle de la lucrări ce, probabil, nu se supuneau condiției
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
traiectorie lirica tragică. Este istoria unei prăbușiri icarice ăntr-o lume bruegeliană devenită malefica și terifică, totodată, cu orizontul strâmt că un tunel oranj inundat de o ceață luminiscenta și compactă, pe un tărâm ănghetat bântuit de hâite sălbatice, acoperit de zloate murdare sub un cer apăsător și opac de unde "murise ăngerul!" și unde ănsusi daimonul ominiscient se arătă ănspăimântat și urlând. Un apocalips vâscos al ninsorilor dese și al pustiului ghețurilor, nu al arderilor focului, coboară an ultimul volum, ănfrigurând un
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
la acel nivel de reprezentativitate, oglindă a personalității. V-ați gîndit măcar un minut, într-o zi sau într-o noapte, ce înseamnă să n-ai casă, să dormi prin canale, prin boscheți și parcuri, iarnă și vară, pe caniculă, zloată sau ninsoare? În situația aceasta se află foarte mulți copii și adolescenți din România. Lucru pe care îl cunoaștem. Mai știm că sînt tot felul de instituții, departamente, foruri, oameni angajați și plătiți pentru a rezolva parțial, dacă nu total
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
mari sunt azi copacii! Sub ramuri de castan, Pridvorul alb în frunză de iederă înoată. Fîntîna părăsită rămase fără roată, Se pierde șerpuirea potecii într-un lan, Și sub boltirea verde a codrului, oltean Chilim aștern arinii în zilele de zloată. Cărările înguste zadarnic le cutreier! Străine îmi sunt astăzi sau eu le sunt străin? Dar neschimbat prieten un țîrîit de greier, Același ca și-atunci, în clipe de tăcere Reînflorind visarea cu roze efemere, Îmi sîngerează pieptul cu veșnicul său
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
se pare, iată, să vedem mai departe, alte poeme din același volum: „era o noapte ca de colind./ cîte-un tataie/ dădea un leu țigănușilor întîrziați prin tramvaie/ cu tamburină și trening și muci./ ei coborau din mers printre mașini și zloată, năluci./ era frig./ îmi închipuiam satele mirosind a covrig,/ orășelul copiilor mirosind a vată de zahăr și amandine,/ fondante, sarailii și praline/ și frigoriferele din cofetării, încărcate/ cu diplomaturi cu frișcă și coji de portocală însiropate./ zăceam lîngă mașina de
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
ai artei De alcov, în devenire, Numai laudele Martei Va mai scot din adormire. Restul, după voi potopul! Cui ce-i pasă că iubiți, Căci atinsu-vi-răți scopul Celor doi sau trei arginti. Hăis, cea, măi bidivie! Tristă e pe uliți zloata. Lola-n mahala învie, Domnu-și înnoda cravată. Și aplaudă, române, Stirpea nobilă din piață, Ce din barbă veșnic spune Că tu ești doar o paiața! Mofturi sub a vremii lira, Barzilor dintre boscheți, Noaptea li se năzăriră Că sunt zei între
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
în aceeași așteptare. Focuri de inimi arzânde latent, Netulburate de nori de ninsoare, Reînvie aceeași cuminte speranța Spre o nouă schimbare la fața. Cântările lumii bubuind în timpan, Scrâșnet de frane accidentând un liman, Și mult noroi, o, Doamne, atâta zloata, Prăvălindu-se tragic pe-a timpului roată! Ridic în murmur o rugă-ndrăzneață, Spre o mai bună schimbare la fața. Anul acesta, o nouă Pasăre Pheonix, Cenușă prea rece naște alt zbor, Fără topaze, smaralde ori onix, Doar un azur
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
lei,unse cu unt și trei boabe de icre roșii,niște prăjituri uscate și limonada.Limonada proaspătă,dulce,aromata,numai bună pentru acei oameni care lașaseră căldură căminului de fier pentru a se aventură în Vancouver-ul înghețat și plin de zloata. Discret,dintr-un colț al sălii, susura o muzică ingereasca.Cu proaspetele cadouri îndesate pe cap și cu icrele plutind prin stomac în limonada caldă,cei șase și-au întors privirile către sursă acesteia (o mare greșeală,după cum se va
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
mai sărmane cătune, popoarele creștine se salută vesele cu magicele cuvinte Christos a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile de viscol și zloată din ajunul Crăciunului. însă absolut totul în schița lui Caragiale respiră bonomia patriarhală a acelei belle époque românești, unde semnele occidentale (ca, de exemplu, o presă veșnic la zi) se uneau încă armonios cu lumea patriarhală, instalată parcă pentru o
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
toate însă izvorâtoare de adânci și folositoare învățăminte... Trebuie avută în vedere capacitatea lui Vasile Ilucă de a parcurge, în mai multe rânduri, aceleași trasee pe care i-a pus să le parcurgă cărăușii lui de cereale, pe vreme de zloată sau de iarnă grea, fără să cadă în capcana monotoniei. Deși unele secvențe seamănă între ele, autorul reușește să le particularizeze și să fască din cartea sa o lectură plăcută, atrăgătoare și instructivă. Se vede cât de colo că autorul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dacă nu ar fi bine să punem o vorbă pe lângă Aizic pentru Gheorghe și Alecu. Ne-ar veni mai ușor. Una-i să încarci patru care și alta-i să mergi cu șase odată. Nu ne-ar apuca ploile și zloata pe drumuri. Măi Dumitre! Stii tu că n-ar fi rău? Ai și tu o dată dreptate, dar asta nu înseamnă că ești deștept și trebuie să ți se urce la cap. Bine, Pâcule, că ai priceput și tu cam cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
grijă...Asta nu înseamnă făgăduială...Mai bine spuneți când credeți că se termină de cărat grâul? a întors vorba Aizic. Eu cred că în două drumuri îi gata - a apreciat moș Dumitru. Ii bine, pentru că pe urmă încep ploile și zloata. Atunci vă mai hodiniți și voi până a da omătul, să începeți a căra porumbul - a încheiat vorba evreul. Numai că atunci, jupâne, ar cam trebui să mai pui câțiva bănuți peste ce ne plătești acum. Pe vreme de iarnă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-a așezat lângă sobă „să iasă frigul din genunchi” - cum spunea el - dar pe nesimțite l-a apucat somnul. Costăchele - l-a mișcat încet Măriuca - hai să te culci în pat, că ești tare vlăguit. După atâta alergătură prin zloată... Ai dreptate, Măriucă. Da’ cine să alerge, fata tatii - a alintat-o el - dacă nu primarele? Dacă n-ar fi Petrache să mă ajute, nu știu în cine aș mai putea avea nădejde... Uite, am pus așternutul. O adormit și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de atunci? a deschis vorba Costăchel de cum a dat cu ochii de Petrache. Stai să socotesc... Iaca ar cam fi vreo douăzeci și trei de ani. Mamăăă! Da’ bătrâni mai suntem! Parcă mai ieri ne întorceam de pe front pe o zloată în care n-ai fi aruncat un câine... La acea oră nu mai era nimeni în primărie, afară de paznic, care se trăsese sub o streașină, să nu l ude ploaia. În timp ce Costăchel și Petrache își făceau socoteala să plece acasă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu un zâmbet ghiduș abia ascuns în dosul mustății... Adevărul era că el ședea ca pe ghimpi... Simțea că în țară se petrec lucruri deosebite, iar el nu știe nimic... Moș Dumitru Carpen nu mai putea merge la târg, din cauza zloatei și a glodului, cu agronomul nu se văzuse de multă vreme, pentru că era sub ochii legionarilor, iar nașul lui nu știa mai multe ca el. Tot ce știa era din auzite... Se spunea ba că Regele Carol al II-lea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai dreptate, Petrache, și cu Catârcă, și cu doctorul, așa că pregătește căruța de drum... În zori, au urcat în căruță și au plecat. Nu mergeau nici să vândă, nici să cumpere, ci mai degrabă să scape de monotonia zilelor cu zloată nesfârșită... Și îi mai apăsa o stare anume... Când treceau prin sat, prea se uitau toți nu știu cum la ei. Se citea pe fețele oamenilor o întrebare nerostită și parcă o milă neputincioasă... Erau momente când le puteai citi întrebarea în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Arătau - spre hazul sătenilor - ce „rai” îi întovărășirea și ce „dușmani” îs chiaburii... Chiar și învățătorii au fost obligați să-și călce în picioare demnitatea... Toți însă care au trecut pe la Costăchel și Petrache au primit același răspuns: Nu!! O zloată uitată de Dumnezeu își aduna omătul ud din ceruri... Plutea ca o perdea zdrențuită deasupra Poienii... Costăchel tocmai ieșise pe cerdac, gata să-l strige pe Petrache. Avea să-i spună ceva... Bună ziua! s-a auzit un glas de dincolo de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în colțul gurii Petrache. Îndata mare! Ia poftiți! Poftiți colo sub șopron! - le-a arătat Costăchel șopronul căruței. Tașmău și-a încruntat ochii și a făcut primul pas. Locul nu era prea încăpător, iar milițianul cu Daurel au rămas în zloată... Care-i baiul? - a întrebat cu nerăbdare Costăchel. Am venit să întrebăm pentru ultima oară ce gânduri aveți. Intrați ori nu în întovărășire? - a răspuns Tașmău întrebării. În primăvară vrem să intrăm cu plugurili în ogorul întovărășiei noastre - a precizat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]