326 matches
-
A.K. că l-ar dori în funcția de nou Eckermann. Întâmplări care nu s-au povestit Fără falsă modestie, A.K. a regretat că nu i-a putut împărtăși scriitorului, pe care-l prețuia în mod deosebit, concluziile unor zvârcoliri ale sale, care ar fi obținut mai mult relief comentate tocmai de T.M. Lepădând neîncrederea de sine, ar fi avut multe de spus. Nu era doar gazetar, corespondent de război, compusese și câteva eseuri și chiar un roman în care
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
tot mai strident, ca în noaptea cu Rolo; atunci degetele lui Mario se încleștară pe gâtul ei parcă pentru a o feri de oroarea aceea ce-i urca în piept, un icnet între plânset și geamăt, cu râsete curmate de zvârcoliri, dar el voia numai s-o facă să amuțească și strângea numai ca s-o facă să amuțească, vecina din casa cu etaje o fi stând s-asculte cu teamă și desfătare, așa încât trebuia s-o facă să amuțească acum
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de flăcări și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o furtună, Întunecata nuntă a monștrilor marini Prin pajiști legănate de carnivorii crini, De ochii-n care cască-ntunericul afund... Mă strigi... Te strig... De azi, nu-ți mai răspund... 1981 CEL MAI FRUMOS
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
inundă băltoace și râuri, sângele tău pentru cronici nu mai știe să scrie, Paladin în cămașă de blugi și bocanci, foșnește pădurea în paleți de hârtie. 12 mai 2008 De ce ți-e frică? Se trezește din coșmar, Se oprește din zvârcolire, prinde în palme primele raze și bea, mă privește, dar nu mă vede, așa cum apeși pe trăgaci în neștire, mărul lui Adam zvâcnește în gâtul lui ca o ghiulea. Moartea pare să fi trecut prin el ca săculețul de pulbere
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
dintr-o complexitate de tragedii mărunte", acest episod e un eșantion revelator din marea dramă universală: "în paginile acestea, găsite în fața unui mort, războiul nostru, prea bogat în dureri, e mai mult decât un laitmotiv sforăitor. Nu i se văd zvârcolirile muiate în bălți de sânge, nu i se aud fanfarele eroice, nici vaierele de doliu, dar i se simt pretutindeni palpitațiile vijelioase, atotcuprinzătoare. Trece peste om, îl calcă în picioare, i se încuibează în inimă, îl stăpânește și, în cele
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
lovesc stelele cu razele lor. Deschid biblioteca/ și-n mirosul de clei, hîrtie și tuș/ liniștea pășește cărări neumblate, ca mucegaiuri printre marchize și duci;/ foșnet de continente bătrîne/ în maluri de ape; grăunte mic de speranță/ în mîinile mele zvîrcolirea unui poem -/ acest poem e noaptea” (Acest poem e noaptea). Însă calea spre unitatea pierdută a lumii implică dificultăți ce nu pot fi depășite decît printr-un șir de probe sacrificiale ori inițiatice. Viața impură, fragmentată, debusolată are nevoie de-
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
cu finețe jocul stărilor de suflet, avînd ca poli efemeritatea și eternitatea. Credem că Hristu CÎndroveanu avea dreptate notînd că poeziile lui Cezar Ivănescu sînt contraimnuri. Poetul deplînge destructurarea materiei (conștientă de sine), realizează miracolul existenței că neîntinare, procesualitatea și zvîrcolirile ei, nașterea și extincția, invazia răului și a Întunericului, dărnicia și risipă - toate că variațiuni cuibărite Într-o aceeași temă: implacabilul sfîrșit și reîntemeierea vieții. În lirica să, Rodul rămîne simbolul tinereții eterne iar crezul poetic Îmbracă gestul sacrificial. Prin
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
și a bustului lui Nicolae Bălcescu (din Sovata). Am scris despre încercarea miniloviturii de stat de la Târgu-Mureș, prin care se urmărea un minirăzboi civil în zonă, în acel „martie negru”. Am relatat despre zdrobirea sălbatică a țăranului Mihăilă Cofar, despre zvârcolirile antiromânești ale grupului iredentist-udemerist, despre încercările, încă de pe atunci, de autonomii teritoriale, pe criterii etnice, dorința de a fi maghiara cea de-a doua limbă oficială în România. Am protestat împotriva înlocuirii tablelor indicatoare ale unor localități, a schimbării abuzive
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
cu brațele unul de celălalt, lovindu-ne de țepii usturători și tandri ne rotim sălbatic, pînă cînd primul va striga numele lui Dumnezeu într-o limbă moartă și se va prăvăli pe caldarîm. Dansul propriu zis va începe atunci, cu zvîrcoliri și scrîșnete de oase, cu piruete străvezii prin crîngul de fulgere zimțate, cu pași de corb, de ciută, de urs, de cimpanzeu. Totul va dura abia o fracțiune de secundă, ploaia topindu-ne pînă la călcîi. Cu ultima zdreanță de
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
Poate mă amăgesc cu adevăr Din frumusețe închide ochii! Lumea se preface, E o rotire largă care soarbe, O volbură de vânturi fără pace, Cu aripile putrede și oarbe; Ai vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
de foc tăcute, Si râs și plâns se-aude de dup-un paravan! Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute, Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute! E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec fiori și ape, Si parcă răsuflarea,mi se oprește-n piept! Mă simt pierdut și singur,departe dar ..aproape! Să merg? Ce mă așteaptă? O viață sau o moarte? Să merg e întrebarea,sau...poate mai aștept! Pășesc
ÎNTRE DOUĂ LUMI..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380775_a_382104]
-
un aspect. Ar trebui să punem accentul mai precis pe lipsa de legătură a culturii românești și a intelectualității ei actuale cu scriitorii din celelalte țări foste comuniste. Ma gândesc întâi la Praga fiindcă - spre deosebire de celelalte capitale unde există totuși zvârcoliri politice, schimbări nu seismice, dar care încețoșează oarecum relațiile în cetate - în Praga, faimoasa lumină a acestui oraș e astăzi în deplinătatea ei. Eu cred că scriitorii români sunt vinovați tocmai pentru că privesc prea mult spre centrele clasice ale privirii
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
Hugo Knepler din Viena, care imediat îmi răspunse favorabil, așa că concertul meu se fixează pentru începutul lunii martie în sala Konzerthausului. Însă nu socotisem...nesiguranța și nestatornicia vremii tulburi încă. Iată că izbucnește o revoluție în Austria, veșnic frământată de zvârcoliri politice. Mi se scrie că trebuie deocamdată să renunț la concertul de acolo, lucru care îl și fac, însă nu prea bucuroasă, iar o amânare a plecării mele mult dorite în străinătate și atât de necesară mie! Iar un timp
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
muri (de parcă era vorba despre o galinacee pusă pe "treabă" și aflată "în poziție", gata să ouă... iar nu de un genocid, de care sunt vinovați toți plutocrații Terrei!), b) dar, în plus, au fost prezentate, pe micul ecran, niște zvârcoliri suspecte, un soi de furtuni de umbre și lumini, absolut informe, sub indicația grijulie: "imagini nerecomandate pentru minori, ale prinderii și uciderii dictatorului Gaddafi"... Într adevăr, cât de uimitor de vagi erau așa-zisele "imagini", ele puteau să reprezinte, foarte
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
am înspăimântat de visul ei, / materia se zvârcolea, / se zvârcolea, se zvârcolea, / de visul ei, / și spaima mă recucerea / cum cercul tot în rotunjimea sa / pe al său punct, pe al său punct”. (Secundețea) Și-ntr-această și din această „zvârcolire”, în mod cert, se naște opera de artă: „Ce frumoasă poate să fie piatra / când mâna omului fluidă o face / aidoma unui cub./ Ce frumos poate să fie gândul / când fulgerătorul de verb îl face cub...” (Acasă) Invocația e sublimă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
fi cealaltă jumătate?»” Împinsă neașteptat de brutal în caruselul unor situații și trăiri cumplite, scriitoarea și-a convertit stările sufletești în poezie, devenită leac al supraviețuirii, stimulându-i efortul de a înțelege sensurile de nepătruns ale existenței noastre, pendulând între zvârcolire neputincioasă și cugetare meditativă, între nostalgia trecutului luminos și pustiirea prezentului nebulos, între asumarea responsabilă a continuității și temerile incertitudinilor care îi hărțuiesc singurătatea. Cine a parcurs acest iad al despărțirii fără întoarcere înțelege nevoia poetei de a-și oblădui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
bănuiam că, peste numai șase ani, voi avea să mă resemnez cu desțărarea și un exil de aproape trei decenii... Dar, tot în 1967, într-un sonet, tema Ťnăpustiriiť spre Vest mi se impunea din nou, în mod mustrător: În zvârcolirile de lașitate îmi simt destinul ca pe-un arest. O, sub drapelele violentate, m-aș năpusti către marele Vest! Ritmic debarcă în țărm surpate spor de popoare, mâluri și lest: rupe, apucă, apără, bate cu disperare oricare gest. Câtă planetă
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
actriță. Pătimașă și lucidă. Personajul ei, Mefisto, un vrăjitor seducător, un diavol care poate să-ți stîrnească, la sfîrșit, mila. Vocile ei din acest personaj, șoaptele stereotipe ale unui copil care abia înșiră, sacadat, vorbe, horcăielile unui moș devitalizat, săriturile, zvîrcolirile, mișcările ireale, ochii, ochii, ochii încercănați de vină, de patimă, de nebunie, luciditate și visceralitate, expresiile de bufon ale acestui Mefisto, îmbinarea întunericului cu lumina de pe chipul ei mă urmăresc. Ori de cîte ori revăd spectacolul... sîntem invitați la avion
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
o lume stinsă-n credință cu gust de sare de lămâie. mâna sa e brăzdată de drumuri În palma sa i se citesc meridianele mintea intuiește plăcerea, trupul său o execută ca pe un amor dumnezeiesc de frumos. Într-o zvârcolire, Într-o secundă pântecul se descoase. la căpătâiul femeii stă icoana fecioarei. În trupul acesteia șade infinitul sădit Într-o sămânță. și În sămânța aceea, femeia a pus viața fecioarei câte un gram, câte o picătură s-a scurs de pe
POEZII. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de zăpadă până la ferestre, casa era o fortăreață pregătită pentru cele mai aspre asedii. Gurmanzi, gurmeți, consumatori afiliați dietelor nu se puteau plânge de lipsuri. O glumă a tatei suna așa: "Luați, gustați, nu vă uitați că nu este". Cumplitele zvârcoliri ale istoriei au șters de pe fața pământului chibzuitele socoteli ale părinteștii generații. A ieși cu sacoșa la cumpărături zilnice, a te întoarce cu câteva legături de zarzavat - garantat din import - și cu un număr impar de pachețele conținând strict hrana
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
te vei împlini, deci nu ai cum să sfârșești ceea ce îți închipui că faci - ești într-o eternitate care nu se măsoară cu omul. Nimic de aici nu te poate îndreptăți, nimic din fără timp nu te poate susține, singură zvârcolirea ta e reală, și spectaculoasa incapacitate de a nu-ți putea înțelege rostul pe lume. Așadar, ispășește-ți neputința fără demnitate, nu te trăda, nu uita ce-ți închipui că ești, nu te dezice de sminteala ta, nu muri mulțumit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
am învățat să vorbim între două glaciațiuni. * Nu suntem bine priviți în cosmos de principiul care îi guvernează existența, pentru că nu îi acceptăm disciplina, regulamentul morbid. Suntem niște intruși în lumea asta, niște sabotori. Oferim, în fond, spectacolul gratuit al zvârcolirii noastre ca să ne plătim șederea, tolerată, aici. * Să scrii, cum zicea unul, terapeutic, este aberant, fiindcă de fapt nu faci altceva decât să îți cultivi și să îți instruiești ranchiuna, frustrările, agonia, răfuindu-te întruna, ca un laș, cu himerele
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lumii. Universul se umple de stări sufletești ca o clinică de boli nervoase. Enormitatea asta inconștientă răsună până în cele mai obscure cotloane de isteria noastră. Un instrument de demascat invizibilul ne-ar arăta la nesfârșit poveștile de iubire, crimele și zvârcolirile proiectate pe pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
altă lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte părea o cununiță de diamante sau o aureolă nedespărțită." ,Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vine vremea nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă.../ Herdelenii tac toți trei. Numai gândurile lor, ațâțate de speranța împodobitoare a sufletelor, aleargă neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]