1,154 matches
-
rîsul din plîns am luat ca orice samurai/ de lux numai notele maxime/ pe poate m-am suit ca pe un armăsar pe care vreodată l-am ținut/ în brațe tandru ca pe-un miel cu blană mătăsoasă/ și cu zvelte cornițe/ cu valea pe tălpi și în brațe am urcat dealul cu dealul pe glezne/ și umeri" (șaptesprezece). Isprăvile sale sînt, după cum vedem, întinse pe-o arie amplă, de la palestra greco-romană la iscusința temerară a samurailor și la performanța ciclopilor
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
de orice drum./ Un strigăt sînt, și deznădejde,/ ar fi tîrziu de-acum un ajutor să vină;/ nici cîinii nu-s, gonesc pe undeva urmîndu-ți ciuta.// Se duce ziua sau în ochi coboară bezna?// Dar ce-i cu-aceste ramuri zvelte/ care-mi cresc din brațe?/ Pasul de ce nu-l pot porni către umbrar?/ Întîrzie prin frunze fum de jertfe,/ cîntări aud, alaiuri mă-nconjoară,/ cu panglici și mărgele mă împodobesc./ Dar nu pot să răspund,/ stau mut și înfloresc" (Anestezie
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
procesiunea de sărbătoarea aurarilor. Meaume avea douăzeci și unu de ani. Ucenicia și-o terminase la Rhuys Reformatul, la Toulouse. Meaume venise de la Lunéville împreună cu Errard Nepotul care apoi l-a părăsit ducîndu-se la Mainz. Frumusețea ei îl lăsă buimăcit. Silueta ei zveltă îl fermecă. O urmări fără măcar să-și dea seama. Ea însă îl observă. Meaume îi surprinse privirea ațintită asupră-i. Privirea aceasta va trăi în el toată viața. Fără a șovăi o clipă, își întrebă meșterul dacă ar vrea să
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
că „nu s-a născut prințul care să mă ia de nevastă". Adult, Márquez n-a îndrăznit s-o răpească din internatul de la Medellin, iar când pleacă în Europa o zărește pentru o clipă, era dimineață, stătea în pragul casei, zveltă și îndepărtată și nu știa pe cine așteaptă. A simțit atunci că vor fi împreună. Columbia rămâne țara lui de suflet. Țara, despre care scria în anii '50 că „așa cum se afirma zilnic în editoriale, pe stradă în cafenele, în
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
a doivamaioților occidentalizați într-un iunie de-acum cîțiva ani, deși de mulți mai ușor dau de ei la Toronto sau New York decît la Doi Mai). Dar aici sînt, sigur și neclintit, Dana și Liviu Papadima, negri în august și zvelți mereu, și Rodica Zafiu, deși ea s-ar ascunde pînă și în Sicilia ca să nu-i mai tundem noi unghiile, și Miki Gînju, a cărei voce dăruită cîntă „Nu poci, nu poci, capitane!” în cinci limbi și în latină, și
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
până s-a făcut nevăzut pe culoarul din fund, era atât de frumos, avea un corp atât de perfect, de armonios, că n-aveam cum să nu-i admir trapezul impecabil al spatelui, proporția picioarelor în același timp puternice și zvelte, brațele delicate și expresive. De când îl cunoscusem, îl comparam în secret cu toate modelele masculine care îmi pozaseră la facultate, iar concluzia era că mi-ar fi plăcut să-l desenez, să-l pictez cu două aripi mari și albe
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
de oaie Să tăiem luna cu ea, straniu hanger. Eram tineri și frumoși cu lumea nefrântă. Scriam cu lumină pe aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Nora Iuga avea ochi de apă mi-a vorbit despre Carlos Ottino era un steag creol și zvelt înfipt în poarta Uruguayului și ea a venit cu pleoape albastre cu mantoul de blană pe umeri o femeie trecută de șaizeci la Montevideo pe ploaie strângea în palmă capul bastonului posesiv obscen se ascundea după fumul unei țigări venise
Ce înseamnă să vii la o întâlnire by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/6482_a_7807]
-
Un vânt în scuar, cu mâini de botanist. Drumeț dintr-un alt veac, pot să fiu trist Că nu las seara să mă prindă-altfel, Cu-o fată, recitându-i vre-un pastel (O culpă-n realismul socialist...). Dar, o superbă, zveltă trecătoare, Grăbită, cred din Mihăescu Gib, Parcă pe clape de pian, pe trepte! Și-adolescenți, bătând la disperare O minge spre - într-un elan de trib - Voivozi și Rege, care știu s-aștepte... 27 aprilie 2007 Luna nouă La luna
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
și înfiorată a acesteia, și-i era viața mai dragă ca nicicând, fără să aibă nici cea mai mică presimțire, ferm convins că scăpase pentru totdeauna de el, proțăpit în mijlocul drumului, îl aștepta zme-ul. Întreg și nevătămat, cu înfățișarea lui zveltă și nemișcată în cămașa de solzi de aur scânteietori, vădea, ca și data trecută, o frumusețe și o măreție neschimbătoare, trufașe, de neatins, care-i zădărau ochii și mintea și-i strecurau fiori reci pe șira spinării. O neînțelegere amestecată
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
pupilele brune ca tutunul, recunosc ochii în care strălucește o forță ciudată, plictisită, dezamagită parcă... Ciocănind din tocuri. Observ că are picioarele de la glezne în sus foarte subțiri, aproape osoase, dar ciorapii nylon îi dau un fel de carnație artificială. Zveltă, cu o față îngustă, cu un nas drept și proporționat, cu buzele subțiri, strânse - nu, n-are, ca el, buzele arcuite în sus, ca să stâlcească cuvintele, nici nasul lung, nici obrajii rotunjiți-bosumflați. Trăsăturile lui îmi sunt așa de bine întipărite
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
a doua oară aici și am sentimentul că vin de cînd lumea. E o atmosferă caldă, umană, care te întîmpină de la intrare. E multă grijă estetică presărată, fără ostentație, peste tot. Buchețele cochete de flori, ca la o sărbătoare, siluete zvelte, de scaune neconvenționale, răspîndite ici, colo. Sfeșnice de toate felurile încălzesc cu pîlpîitul lumînărilor lumina rece a becurilor, degajă mister și îl pregătesc pe spectator pentru reprezentație. Este un interval, un spațiu tampon inspirat pregătit de Ranin, acest teritoriu în
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
din stofă gri, cu reiuri demodate, poate elegant în urmă cu cinci-șase ani, dar acum ridicol. Aș fi dat orice ca să apară în fața Adrianei într-o scurtă de piele sau într-o jachetă sport, să aibă blugi strînși pe talia zveltă și ghete înalte în picioare. Și, mai ales, să aibă cît de puțin un aer degajat, să se vadă cumva pe fața și în gesturile lui cele o mie de cărți fundamentale pe care le citise" (pp. 96-97). Stere însuși
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie în puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate trăsăturile unei dădace. Purta o rochie albastră de satin. Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de pe gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se întîlniră și ea îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
caute din nou cu privirea silueta înaltă și grăbită, dorindu-și cu dorul morții ca strigătul să-l ajungă din urmă. Și în timp ce corpul ei spectaculos ridicat în văzduh, se îndrepta spre asfaltul de praf, cele 8 sunete se depărtau zvelte și vesele pe deasupra mașinilor, încolăcind tandru cablurile de pe marginea străzii, fire de Internet, de televiziune, de electricitate ori de telefoane, drumuri nevăzute, sufocate de mii de călători, fiecare cu un țel al său tot atât de precis ca și al celor 8
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
În frînghioare moi de sînge De ce alături trist ne plînge Înger trimis de Dumnezeu Iubita mea-nfundată-n Flandre De catifea sfarmă verande Rupe zefiri distruge raze Dă fluturilor dulci extaze Și la copii povești cu groaze Și-apoi craci zvelți de copilandre Iubita mea frumoasă-n nuri Nu trebuie să te ferești Eu te iubesc așa cum ești Mi-e sufletul un lung murmur Venit din vechile povești
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
care avea o cafenea cu două mese de biliard! Acolo m-am îndrăgostit pentru prima dată de bile! Erau albe, de marmură, galbene, de fildeș, roșii. Mă fascinau ultimele, le doream, le pîndeam ceasuri întregi lunecarea pe postavul verde. Ce zvelți, ce cavaleri, mi se păreau cei sprijiniți galant în tacurile lungi, subțiri, pudrate cu delicatețe, ca niște lănci, pe vîrf. Mirosul de cafea turcească mi-a învăluit de-atunci, ca un nor dulce-amar cerul gurii! Țin minte și marea primă
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
o altă ceșcuța și-am izbit-o, protector, de podele. Pînă aici totul ar fi fost, să zicem, normal. Numai că Gîl, neînțelegînd bine gestul meu, considerîndu-l că pe un îndemn, a mai trăsnit o ceșcuța de podea! Atunci Anișoara, zvelta, furibunda, cu tăliuța trasă prin inel, i-a împușcat soțului ei o palmă formidabilă. Stupefacție! Gîl, calm, măi palid că oricînd, n-a zis decît: „Vaco!” Cafeaua am băut-o dintr-o strachina, cu lingură, ca pe un borș! Altă
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
mă încîntă la propoziția cu pricina este multitudinea semnificației; o găină bună de jumulit, fulg cu fulg, la foc scăzut, cîntărind în mînă, cu voluptate, greutatea leșului fraged. Scrisoarea asta este scrisă, vai, fără cafea! Am mișunat de dimineață, fetele zvelte și somnoroase mi-au spus că trebuia s-o comand de seara, să aibă ele cafeaua fiindcă acum, domnul Axin (sau așa ceva) nu a venit încă etc. ... Și-am rămas cu capul blocat de diazepamul de aseară. Tamara Nikolaevna e
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
vedere) Turgheniev în rîndurile următoare: „...era ca și cum ai fi deschis, într-o cameră întunecoasă și murdară, o sticluță de parfum uitată..." Obișnuit, se percepe mireasma, nu se vede camera „întunecoasă și murdară", sexualitatea aprigă a eroinelor lui plimbate printre mesteceni zvelți, argintii, nostalgici. Natalia s-ar fute și cu ochii (o și face, mereu i se aprind privirile în preajma lui Rudin!); Turgheniev ascunde cît poate, jenat, libido-ul acestei „copile", sub „umbra străvezie a frasinilor", o pune să citească Istoria cruciadelor
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
cartea ta acordă o oarecare atenție cărții mele în raft se sărută își recită versuri schimbă câte un poem între ele doar așa să dea de furcă cetitorului uneori cartea ta se uită după cele din raftul vecin lucioase violete zvelte atunci cartea mea își leapădă câte o pagină se face broscuță solniță avion coperta întâi e tot mai palidă cartea mea se visează Laroussse dicționar explicativ pagini aurii mersul trenurilor s-o răsfoiești în fiecare zi între două anotimpuri mamei
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
înflăcărate, în cratere vulcanice stinse... Bineînțeles, îngerul apare și dînsul un pic, îți muștruluiește viața, îți înnoadă ața din ac, te bagă-n strădanii de păpădie suflată rapid: uite-o, nu e! Ehehei, bătrîne cantalup de untură de balenă oceanică, zvelt hipocamp, chițibuș de pluș asprit în valuri... ehehei, nu-i de joacă, ai treburi cu ghiotura, nu se glumește cu mărgărităroasele astea. Soarbe-ți lacom butoiașul cu propriu-ți destin, pus la murat de grijuliile ursitoare muieratice, hieratice... Nu strecura
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14516_a_15841]
-
obstacol natural inferior Oltului, dar speranțele, toate, se legau de acest loc. Planul bătăliei fusese judicios întocmit. Desigur el ar fi produs surpriză în rîndurile dușmanului dacă întîmplător nu i-ar fi căzut în mîini. Doi tineri ofițeri de stat-major, zvelți și lipsiți de minte, îl aveau asupra lor cînd nimeriră cu automobilul în mijlocul unei coloane de bavarezi. Se orientaseră prost. Preveniți, germanilor le-a fost ușor să lovească drept în inimă sistemul tactic de apărare și să-l străpungă. Totuși
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
contrast, Afunduri noptoase de mină. Inventarul nu se oprește decît în clipa cînd poetul adoarme: "Dar chiar și în vis îl petrece-n alai/ Un chiot de mîndre unelte/ Și-i dăruie-n cale un zîmbet bălai/ Frățînii cu suflete zvelte./ Și cît i-ar fi somnul de lung și de greu,/ Și-n vis el poeme scandează,/ C-așa se cuvine să doarmă mereu -/ Cu goarna și inima trează." Lui Eugen Frunză, încrezător în verdictele viitorului, i se atribuie o
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
un uliu: Omenire, ce ziceți de o baie în mare?!... Cornel, adolescentul întârziat, care-și lăsase barbă ca să pară mai matur, s-a mirat inocent: Dar în București nu există mare! Ana-Cristina l-a fixat cu o privire dojenitoare: frumușel, zvelt, bine crescut, inteligent, dar previzibil, cu o gândire mult prea terre-ŕ-terre. De aceea n-avea nici o șansă cuplul lor, Ana-Cristina știa că nu va rămâne cu el, așa cum îi cerea Cornel cu insistență, căci se va plictisi cumplit. Ce pățise
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]