388 matches
-
ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra, vă rog, spuse el. Făcură cum le rugase, apoi una din ele îl bătu ușor pe obraz, iar cealaltă zise: — Distracție plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nimeni. Asistentele aduseră prînzul și le spuseră să-l ia și să nu le mai aducă mîncare. Lanark și Rima mîncară un sfert din salam, puțină brînză și cîteva smochine; apoi o ajută să meargă pînă la baie, unde se îmbăie iar el o spălă pe spate. Se întoarseră în pat, băură coniac și se sărutară aproape adormiți. Argintul începea să-i strălucească sub piele, cînd el se gîndi la ceva și-i zise: — Rima, în camera de ardere îmi spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ieșea din zid era făcută și ea din oglinzi. Se rotunjea puternic începând de la sol până la o înălțime de aproape un metru. Apa, ieșind din trei mari robinete, se năpustea și se învolbura zgomotos în jurul unui bărbat enorm, gol, roșcat, îmbăiat de patru tinere. Bărbatul ridică ochii. Îl văzu pe Gosseyn și făcu semn tinerelor să se dea la o parte. Erau niște fete vioaie. Una dintre ele opri apa. Celelalte se dădură înapoi. Liniștea se instaura în sala de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Bărbatul ridică ochii. Îl văzu pe Gosseyn și făcu semn tinerelor să se dea la o parte. Erau niște fete vioaie. Una dintre ele opri apa. Celelalte se dădură înapoi. Liniștea se instaura în sala de baie. Cel ce se îmbăia se lăsă pe spate, strângându-și buzele, cu sprâncenele contractate, și-l măsură pe zveltul Gosseyn-Ashargin. Tensiunea provocată de această examinare asupra sitemului nervos al lui Ashargin era grozavă. De vreo zece ori, printr-un efort de voință, Gosseyn făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde spiritul. Gosseyn nu spuse nimic. Remarca lui Enro se voia umoristică, dar, ca la atâția oameni care nu se înțelegeau pe ei înșiși, nu făcea decât să-l trădeze. Întreaga sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
afective ale altor indivizi lipsiți de bun simț i-ar determina să comploteze și să se răzvrătească. În același timp, ar muri miliarde, doar pentru ca un nevrozat să-și facă plăcerea de a obliga câteva doamne în plus să-l îmbăieze în fiecare dimineață. Omul nu era decât lipsit de bun simț, dar declanșase un război de maniac. Trebuia să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mizeria dinăuntru. Nici la el acasă nu era chiar palat, dar, oricum, când maică-sa era bine, rânduia lucrurile, deretica și spăla. De altfel era spălătoreasă cu ziua. Vara se ducea să se spele pe cheiul gârlei, unde se și îmbăiau, cu toatele, în pielea goală, laolaltă cu bărbații, fără să se rușineze, iarna era mai greu, mergea doar pe la casele care aveau apă curentă. Săraca de ea, avea mâini „de spălătoreasă“, roșii și umflate. Rar de tot, când îl mângâia, îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să i se furișeze în pat, să-i miroasă pernele și să tragă pe nări parfumul dulceag, care îi stăruia între haine. Nu îl mângâia decât rar sau atunci cel puțin nu-și mai amintea. Avea degete lungi și osoase, îmbăiate în mosc. Uneori, îi respira de aproape, exact peste față, vorbindu-i până când adormea. El pleca în somn doar cu gândul ca maică-sa să rămână și să-i vorbească până când se trezea. N-avusese timp s-o iubească. Doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spre nori și spre soarele de aprilie. Un vânt îndulcit îi trecu pe deasupra, dar nu se mișcă, se simțea ca atunci când era doar un puști și pândea în deșert șopârlele. O pace adâncă îi umpluse trupul. Nu făcu niciun gest, îmbăiat în seninătate, și în acea limpezime, coborâtă sub pleoape, auzi prima oară, după lung timp, vocea mult iubită a maică-sii. O emoție nouă îl arse în gâtlej când se strădui să-i răspundă. Îi țâșniră doar lacrimi din ochii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mâță afurisită! Se oprise și miorlăia alintat, flexându-și picioarele. — Vino, pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă. Îl privi ca hipnotizată, îi dădu un ocol, apoi se uită spre Omar cu pupilele ei ca arsenicul. Miorlăi și se întoarse încet, pășind înapoi, cum venise. Ca ziarist, semna
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o învățătoare, Zohreh, a luat-o acasă și a ținut-o cu fiica ei. Se- ascundeau toate trei din fața atacurilor, făcând rugi ca războiul să înceteze. Spre deosebire de Khorramshahr, care se predase arabilor, Abadanul a rezistat unui asediu îndelung, care a îmbăiat estuarul în sânge. În al doilea an, când școlile s-au redeschis scurtă vreme, Nooshin și sora ei adoptivă au aflat ceva colosal: Hossein Fahmideh, un băiat de la o clasă vecină, devenise shahid după ce ascunsese o grenadă pe sub cămașă și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar urma să fie un fel de talcioc? Henrietta se chinuia să înțeleagă conceptul luând câte o gură din paharul de vin alb - al doilea din seara respectivă, semn că-și făcea de cap. Primul îl băuse în timp ce Lottie se îmbăia, dar îi plăcea atât de mult ora de baie. — Astfel încât oamenii să poată da anunțuri despre toate vechiturile și să le schimbe cu ale altora? — Marfă, o sprijini Sophie, prinzându-se imediat care era ideea și aprobând-o întru totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe copii să doarmă la ore fixe. Și astfel, Îmi petrec restul după-amiezii evitînd Încercările lui Andy de a mai deschide discuția. — Ei bine, ce părere ți-au făcut? Dan, Tom și cu mine ne-am Întors acasă. L-am Îmbăiat și hrănit pe Tom, i-am citit, și acum doarme dus, Dan citește Sunday Times la masa din bucătărie, iar eu deschid ușile frigiderului, ale congelatorului și ale dulapurilor, În căutarea inspirației pentru cină. Dan lasă jos ziarul și răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ales, să fie atent ca vrăjitoarea să nu facă la miezul nopții cine știe ce șmecherii, să nu-și prepare licori îngrozitoare, să nu scoată de sub fustele ei multe cine știe ce șipuri și să-și ungă trupul cu alifii ucigătoare, să nu se îmbăieze cumva în otrăvuri ascunse din veac doar în știința ei de măiastră, să nu facă incantațiile acelea groaznice, când stăpânii întunericului, frații paingilor negri, băutorii de cucută, veneau și-i cădeau la picioare, implorând-o să-i lase liberi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
necazurilor sale și Își termină dușul. Când ieși din casă douăzeci de minute mai târziu, se trezi năpădit de-o nemărginită senzație de Încântare nedeterminată. Deși era o dimineață răcoroasă, ziua avea să fie caldă, una dintre acele glorioase zile Îmbăiate de soare ce binecuvântau orașul toamna. Aerul era atât de uscat, Încât era imposibil de crezut că orașul era construit deasupra apei, deși o privire fugară aruncată la dreapta În vreme ce trecea pe lângă oricare dintre străzile secundare În drum spre Rialto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ce ciudat; frumusețea zilei era neștirbită. Vrăbiile zburau În picaj și jucau leapșa aproape la lungimea unui braț, ciripind de bucuria zborului. Și-n ziare, aurul ce acoperea aripile Îngerului din vârful clopotniței bisericii San Marco scăpăra În bătaia soarelui, Îmbăind tot orașul În binecuvântarea lui scânteietoare. 16 Luni dimineață, intră În birou la ora sa normală și stătu locului, uitându-se la fațada bisericii San Lorenzo preț de mai bine de o oră. În tot acest timp, nu văzu nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
persoane din familie. Obiceiurile asistentei Harris, lipite cu viteza fulgerului pe pereții din camera copilui, îi dădeau dureri de cap lui Hugo de câte ori se uita la ele. Fiul lui trebuia să se trezească la ora 6:45 fix, să fie îmbăiat, îmbrăcat, alăptat la sân de Amanda, să petreacă două ore jucându-se și apoi să se întoarcă în pat pentru patruzeci și cinci de minute. Următoarea masă avea loc la 10:30, după care copilul trebuia angajat într-o multitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jetul de urină străbătând terasa de vară a Uniunii Scriitorilor. Zidurile Palatului Monteoru. Spațiile verzi. 34 DANIEL BĂNULESCU Dintr-o dată, pielea de căprioară de pe trupul meu - mărturisi, schimonosindu-se, Gabi - se schimbă într-una din coniac. Chipul lui terchea-berchea se îmbăie într-o lumină de coniac. Praful de pe obiecte, linia castanilor, carcasa de gândac putrezit a Operei, luna, toate deveniră păhărele de coniac. Chiar și aerul părea saturat c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sub canapea... Pișicherul de taximetrist nici că-și rată clipa de slăbiciune a băbăției. Dintr-o mișcare, fu pe rezemătoarea canapelei dânsei. Îi luă palma pistruiată între casmelele lui. Și-o împroșcă dintr-o alintătură de vorbe, parcă-ar fi îmbăiat-o popa cu busuioc: - Sărăcana de tine, să fii tu nevoită să pui botul să intri în legătură cu necurații și drăcoveniile... Astea o dată te bobîrțesc. 118 DANIEL BĂNULESCU Scufundîndu-mă, ca o monedă de 5 bani, într-unul din bazinele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
muzica pentru un album de capă și spadă. Îl va intitula: "Detectivi și Detective". "La Belle Époque." "Tu mă lovești în creștet c-o secure. Eu te lovesc, în gol, c-o batistuță." - Doamnă, și când se vor mai putea îmbăia, oare, spiritele noastre în ochiurile de apă ale unei conversații atât de profunde? Cocondy avu o ultimă tresărire: - De fiecare dată când un subiect de conversație ne va impune acest lucru. Nici prin gând nu ne va trece să ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nasul în scama covorului și toate extremitățile înainte caraghios împrăștiate în cădere, acum aduse acasă. Își îngăduia un repaus. Mai ales acum, Cocondy nu i-ar fi permis, în ruptul capului, lui Pink s-o ajute. - Am venit s-o îmbăiez pe doamna Patricia! mormăi o femeie ștearsă, fără vârstă, aproape fără chip (în nici un caz c-o mutră de cosmeticiană sau maseoză), care ciocănise la ușă și căreia Pink, ca prin somn, îi descuiase. Spusese s-o îmbăieze, nu s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-o îmbăiez pe doamna Patricia! mormăi o femeie ștearsă, fără vârstă, aproape fără chip (în nici un caz c-o mutră de cosmeticiană sau maseoză), care ciocănise la ușă și căreia Pink, ca prin somn, îi descuiase. Spusese s-o îmbăieze, nu s-o spele. Asta avea gânduri mari. Vorbise ca despre un bebeluș. Sau vorbise ca despre un bătrân infirm, neajutorat. 270 DANIEL BĂNULESCU Atunci am înțeles fulgerător că nepotului nostru i se întîmplase o nenorocire. În momentul în care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
declarată, nu se sprijinea decât pe propriul ei vid. Trăgeam după noi simpla noastră etichetă, el de fiu, eu de tată, dar etapele necesare prin care trece relația dintre un tată și un fiu nu le consumaserăm. Nu l-am îmbăiat, când avea câteva luni, și nu l-am ridicat în brațe, ud, pentru a-l depune pe prosopul care îl aștepta pe pat și cu care urma să-l frec bine pe cap, pentru a-i usca părul aburind. Nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce mai sclipire în ochii bucății de sunet și un prim râset este prins porcul va fi ținut în munți și reprodus printr-un ecou apoi mușcat total și eliberat (râde tare și răutăcios) COMPOZITORUL: Aruncăm primele brațe peste cap îmbăiem în valurile undelor degetul cât mai adânc ... picioarele arcuiesc sfidător gestul ... terenurile pline de sens nici un fel de mlaștină iute pentru picioare solul de sub noi devine prost suntem cântați și cântăm cu picioarele noastre pământul PIANISTA (se oprește la impresar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de la inocență spre o maturitate a sentimentelor, pentru ca, în final, să se resimtă acut sentimentul disperării. Un simplu băiat de la țară, Africo, surprinde într-o zi, de pe înălțimea dealului ce se va numi mai târziu Fiesole, nimfele Dianei în timp ce se îmbăiau, și astfel se îndrăgostește de una dintre ele, Mensola. Dragostea devine puternică, tânărul nu-și mai poate găsi liniștea și pleacă în căutarea ei. O găsește, dar nimfa este speriată de apariția lui, fuge, încearcă chiar să îl ochească cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]