312 matches
-
țară Ta Kemet, supunînd-o tânărului rege Mener, în numele căruia se uniră bucățile de țară ale poporului rome într-una singură. Marele Preot porunci să se zidească temple noului său zeu Tot, care era de fapt el însuși, iar regele mort fu îmbălsămat și așezat în sarcofag de alabastru într-o mică piramidă de piatră șlefuită, făcută după chipul marilor morminte ce pieriseră o dată cu Atlantida. Ascuțișul piramidei mormintelor regești din Ta Kemet s-a spus de atunci că trebuia să păstreze amintirea Muntelui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o nouă viață. Nu-l mai vedem, după Orson Welles, cu aceiași ochi pe Tintoretto, fiindcă regăsim la el cadrările, oblicele anxioase și profunzimea de câmp a celui dintâi. Resnais ne dezvăluie un Van Gogh dramaturg, în alb-negru. Cinematograful, care "îmbălsămează timpul", cum spunea Bazin, poate uneori să desfacă unele bandaje din camerele morților. El a inventat o nouă formă scrisă, scenariul. Așa cum fotografia de presă a creat romanul-reportaj. Simenon îi datorează mult (romanele lui au fost primele care aveau o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dintr-un fotoliu. Intrând în imaginea animată, sonorizată, poate mâine în relief, iar poimâine olfactivă, voi fi în același timp protagonist și coautor. Banda desenată este o artă vizuală apărută la limita grafosferei, de unde teama ca videosfera să n-o îmbălsămeze în noblețe trimițând-o alături de pictură și sculptură în sobrele sanctuare ale respectabilității estetice. În fine, dansul. Ascensiunea lui (ca și cea a paradelor și defilărilor) este caracteristică revenirii pe firmament a "indicelui": cum am văzut, copilăria semnului era viitorul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Ahile se teme ca leșul, pradă muștelor, să nu putrezească, și atunci Tetis îi 76 spune să fie fără grijă în privința aceasta, să se lepede de mânia sa, să se împace cu Agamemnon și să reintre în luptă. Iar apoi, îmbălsămând leșul cu ambrozie și cu roșu nectar, îl face incoruptibil. În sfârșit, zeii, în frunte cu Zeus, văzând că Ahile nu încetează să târască în fiecare dimineață leșul lui Hector, legat de car, jur împrejurul mormântului lui Patrocles, se hotărăsc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui. Ahile se teme ca leșul, pradă muștelor, să nu putrezească, și atunci Tetis îi spune să fie fără grijă în privința aceasta, să se lepede de mânia sa, să se împace cu Agamemnon și să reintre în luptă. Iar apoi, îmbălsămând leșul cu ambrozie și cu roșu nectar, îl face incoruptibil. În sfârșit, zeii, în frunte cu Zeus, văzând că Ahile nu încetează să târască în fiecare dimineață leșul lui Hector, legat de car, jur împrejurul mormântului lui Patrocles, se hotărăsc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
norii și orice se află deasupra pământului. Dar ea, Lumina, cum o știm seducătoare și insinuantă, neștiind de unde și cum să o apuci, nu face altceva decât să-și amplifice farmecele coloristice, sfințind totul pe unde trece. Tandră și caldă, îmbălsămează totul cu atingerea și mângâierea sa. Iar pe cât e de delicată pe atât e de puternică și transformatoare. Ea vine cu frumusețe și culoare, din puritate și strălucire, sfidând cu nonșalanță și detașare toate mizeriile umane, oferind ajutor. În aparență
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cer atât de albastru încât pe Darcey o dureau ochii uitându-se la el. Florile sălbatice și gardurile vii erau ca o țesătură din petice în nuanțe diferite de verde, iar parfumurile primăvăratice de iarbă proaspăt cosită și trandafiri cățărători îmbălsămau aerul. Minette, care se trezea întotdeauna devreme dimineața, lua micul dejun în bucătărie, cu ușa din spate deschisă ca să lase un vânticel ușor să pătrundă în încăpere. —Are parte de o zi splendidă, remarcă atunci când Darcey intră și îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de ce E. m-a invitat la ea acasă Înainte de bacalaureat. Locuia singură Într-o Încăpere mică din fundul acelei curți, unde se ridicau mai multe case ale numeroaselor ei mătuși. Totdeauna, curtea aceea mi se părea Înflorită; miresme de sezon Îmbălsămau aerul până În stradă. Trecusem adesea prin fața casei sale, numai pentru a arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă intrigau balcoanele pline de perdele albe. Făceam dese expediții la Olt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așteaptă și ai să trăiești, ceea ce a fost plecat foarte departe unde nimeni nu și-ar fi imaginat un prinț pe o orbită a universului. Atunci, din înaltul cerului o liniște coborâse peste tei albi ai alintului, luându-mi trupul îmbălsămat cu gustul adânc al înfrângerilor și m-a făcut să caut pe băncile pustii, promisiuni ale unor fantome ce apar și dispar la lăsatul zorilor. Mi s-a părut, atunci, o noapte copilăroasă și caldă prin care sufleul meu, durea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
episod și acel miting isteric de la Timișoara. (...) Cuvîntările rostite au fost ca un balsam pe rănile divizării pustiitoare și de aceea putem spune că a nins totuși, a nins cu liniște În sufletele noastre”. Efectul repetiției este pustiitor. Poetul ne Îmbălsămează În continuare, acoperindu-ne sub nămeți de aprecieri de un bun-simț Înzăpezit, degerat, polar: „Locurile ocupate odinioară de un Take Ionescu, Titulescu sau Iorga vor fi reocupate. Am remarcat mulți oameni valoroși, printre care Radu Ciontea și Gheorghe Dumitrașcu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimic. Frank o să rezolve singur chestia asta. Și-o juca el ultimul joc, dar e abia la-nceput și mai sînt șaizeci și trei de pătrate pe tablă... 6 Refuzuri frățești Pueblele locuite de pensionari se Întindeau pe marginea autostrăzii, Îmbălsămate Într-un vis solar din care n-aveau să se mai trezească vreodată. Ca Întotdeauna cînd conduceam de-a lungul coastei către Marbella, Îmi părea că treceam printr-o zonă care doar unui savant neurolog i-ar fi fost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
restul panteonului național. Caracterul tardiv al cultului personalității în cultura românească merită subliniat de la bun început. În URSS, Stalin poate fi creditat ca marele antreprenor politic în materie de inovație cultică. El este cel care l-a canonizat pe Lenin, îmbălsămându-i trupul și prin aceasta i-a conferit "viață politică unui trup mort" (după expresia lui K. Verdery, 1999). Tot Stalin, capitalizând simbolic reputația lui Lenin, și-a asigurat legitimitatea politică necesară pentru a-i permite ulterior să își construiască
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de sub nivelul solului, se prevăd rafturi, pe care se așează și se depozitează sicriele. Cavourile sunt construcții închise, fără geamuri, cu uși încuiate. Înainte de înmormântare, că așa se numește operația de depozitare a cadavrelor, în cazul acestei practici, cadavrele se îmbălsămează: se injectează în cadavru, substanțe chimice conservante, care să le oprească descompunerea. Unii oameni își fac cavouri din timpul vieții lor, pentru că sunt păcăliți. Unii sfătuitori religioși le introduc în cap ideea, că după moarte, va veni cineva și-i
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
virtute creștină Smerenia este o virtute rară și este ca o floare care crește în sufletele curate, plăcute lui Dumnezeu. Se zice că într-o zi, îngerul florilor îi spuse tămâioarei: „Ce răsplată să-ți dau pentru mireasma cu care îmbălsămezi viața oamenilor?” Iar ea a răspuns cu smerenie: „Înger bun, te rog să-mi dai puțină iarbă, ca să mă ascund”... Iată ce exemple frumoase și nobile putem să luăm noi, oamenii, și din lumea florilor! 32. Patima (primejdie de moarte
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
un imbold criticului sau privitorului în a înțelege sau a localiza spațiul și timpul imaginii reprezentate. Obiectul reprezentat este atemporal și aspațial, dar este redat într-un timp și spațiu concret deoarece "[...] fotografia nu creează eternitate, așa cum face arta, ea îmbălsămează timpul, salvându-l de la propria corupție"8. Elementul principal în determinarea narativității imaginii este oferit de culoare. Fotografia poate fi monocromă, dar în funcție de suprafața folosită, ca în cazul hârtiei de ozalid, poate căpăta alte nuanțe. Culoarea reprezintă jocul intim al
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de Lenin încă din anii 1902-1903, este confirmată în mod strălucit de luarea puterii în 1917. Cel de-al treilea este șeful partidului, obiect al unei adorații inaugurate în 1924 prin cultul liderului mort: la îndemnul lui Stalin, Lenin este îmbălsămat și prezentat adorației mulțimilor într-un mausoleu construit în acest scop în Piața Roșie; acest exemplu va fi urmat și la moartea lui Stalin, a lui Dimitrov* în Bulgaria, a lui Mao*, a lui Ho și Min* și a lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1969, în plin război cu SUA și în plin conflict chino-sovietic* la care n-a vrut să ia parte. în 1975, Saigonul cade în mâinile nord-vietnamezilor și este rebotezat Orașul Ho și Min. Asemenea lui Lenin*, unchiul Ho este îmbălsămat și expus într-un mausoleu. OMUL NOU în romanul său Ce-i de făcut? (1864), Cernîșevski distinge trei tipuri de oameni: omul obișnuit supus regimului la putere, omul „special” - model al revoluționarului de profesie, reluat de Lenin* și omul „nou
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-i fac să arate ca niște minuscule pachete albe, gata să fie expediate în Paradis. Ținuți în brațe de părinți, cu chipurile întoarse și priviri visătoare, ei sublimează proiecția romantică a morții frumoase, ridicată și aici la rang de artă. Îmbălsămați în fotografie - reluând metafora lui Barthes din Camera luminoasă - s-au instalat permanent între lumi, ca prezențe ce-și semnalează, de fapt, absența. Cultura victoriană a morții, atât de marcată în veacul ei nemilos de schimbările esențiale ce au impus
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
el purta numele de new modernity, high modernity, late modernity, post-capitalism, post-industrialism, super-industrialism, postmodernism, post-postmodernism etc., globalizarea. Așadar, măsura în care "prima revoluție globală" în termenii Clubului de la Roma nu scoate din scenă un mastodont îmbătrânit, modernitatea târzie, ci îl îmbălsămează, îi dă chip de scenă și îl pune să joace roluri de anvergură, vezi faza de avant prefigurată, printr-un proiect care corectează, credem noi, erorile din proiectul neterminat al modernității în termenii lui Habermas, îi dă dreptul cercetătorului român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
restul panteonului național. Caracterul tardiv al cultului personalității în cultura românească merită subliniat de la bun început. În URSS, Stalin poate fi creditat ca marele antreprenor politic în materie de inovație cultică. El este cel care l-a canonizat pe Lenin, îmbălsămându-i trupul și prin aceasta i-a conferit "viață politică unui trup mort" (după expresia lui K. Verdery, 1999). Tot Stalin, capitalizând simbolic reputația lui Lenin, și-a asigurat legitimitatea politică necesară pentru a-i permite ulterior să își construiască
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe care a renovat-o și în care astăzi funcționează mănăstirea de călugărițe. Pare atât de aproape de cer, încât se consemnează în broșura turistică „Meteora”; „Aici comunicarea cu Dumnezeu este absolută, plină de rugăciuni, psalmi și miros de tămâie ce îmbălsămează toată această așezare monahală... Aici toaca, ciripitul păsărilor și vântul e șuieră printre uriașele blocuri de piatră ne poartă pe aripile lui departe de cele lumești, într-o lume cu mult mai spirituală plină de simțăminte profunde, de idealuri”<footnote
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
celor șapte coline, cum i se mai spunea Iașului, începu a se arăta... Pe cer sus, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Zarzării și cireșii își desfășurau crengile foșnind de păsări și albine... totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Era o priveliște frumoasă, frumoasă ca de basm. Trenul, ca un șarpe lung și negru, gonea pe sub dealul Cetățuiei, parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre vârfurile copacilor se iveau turlele Mănăstirii Cetățuia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
parfumată... ia zambilica..!”, te îmbiau ele, cu niște ochi de jar și un zâmbet irezistibil. A venit și luna lui aprilie... cu zarzări și cireși înfloriți. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească... Totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Zarzării și cireșii își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine... Fluturii, plăpânzi, se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși, fără să-i mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trupul mi s-a spălat de toată povara fierbințelii. Dintr-o privire, fiecare, ne-am numărat în tăcere.. pentru a câta oară, oare... Doar, ochii ne-au exprimat dezamăgirea. Mircea Cozma avea în ochi o tristețe nemărturisită, pe care o îmbălsămă cu o glumă amară... Aghe, dacă facim un „Carré de popi”..! și zâmbi dezamăgit. Da, dar fără sutană..! îi completă cineva gluma. Ne citeam unul în sufletul celuilalt dezamăgirea... dar, ne era greu s-o spunem. Să mai așteptăm... să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
reușesc să mă facă să visez. Geții nu-și ard morții. Îi îngroapă, ca să se poată întoarce să viețuiască pe pământ, dând înapoi pământului ceea ce-i aparține. Deodată sunt surprins de o dorință: aceea de a pune să mi se îmbălsămeze trupul. Cine știe dacă, după trei ani, ca Zalmoxis, nu voi putea și eu să mă redeștept la viață și atunci aș avea nevoie de carcasa trupului meu. Dar eu nu sunt zeu, și apoi n-aș vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]