315 matches
-
nimic naiv-sentimental-feminin în ea. Zicea că a plâns când "prietenul" ei o numise comună și banală sau așa ceva, dar eu nu mi-o închipui plângând, e prea uscată) fata de șaptesprezece ani care se mișcă în spațiul ăsta secționat și îmbălsămat în culoare veștedă și în umbră. Covoarele de pe jos fuseseră strânse, așa încît luciul sticlos, și el murdar, al policandrelor, câte unul în tavanul fiecărei camere, nu avea în ce să se estompeze. Cumplită viață moartă. Un pasaj care trebuie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minună din nou ce fată frumoasă are și ce mare crescuse. Au zburat până la Bucura, de la poartă Ana nu mai sfârșea cu mirările când văzu livada plină cu fructe, potecuța străjuită acum de tufe de trandafiri de toate culorile, care îmbălsămau aerul cu parfumul lor. Ana se lipi de umărul tatălui, parcă vrând să-i mulțumească, fără cuvinte, pentru colțul de rai clădit pentru ei. Tată, am o surpriză pentru tine. Ce surpriză? Uite, ți-am adus icoana pe "glajă", cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
respect să adaugi la un testament dureros o listă cu variante de adevăr care încearcă să treacă cu vederea pragul suprem al singurătății în care omul Isus și-a dat sufletul? E ca și cum l-am scoate din mormânt să-l îmbălsămăm altfel, cu trăsături igienice și distinse, cu surâs îngăduitor sau cu atitudinea de amabilitate civică - așa cum apare în Cristosul sculptat de Thorvaldsen despre care Barth, cred, spunea că-l reprezintă pe Antichrist. Să nu uităm că există un Cristos al
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lor, care sânt "patetici" până la Dumnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă și suportă pentru toți ceilalți sau care îi ajută pe toți ceilalți să înțeleagă ceea ce ei suferă și suportă ― trec prin lume în chip esențial ignorați, adică necitiți, și mor îmbălsămați între coperțile propriilor cărți, în splendoarea cavourilor care sânt bibliotecile. Cu cât un lucru este spus mai bine, mai apăsat, mai convingător, cu cât atinge mai mult fondul lucrurilor, cu atât ― odată recunoscut ca atare și clasat ― lipsa lui de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
muzicale de o fascinație absolută, după care sinucigașii îți par diletanți, marea ridicolă, moartea o anecdotă, nefericirea un pretext și dragostea o fericire. Nimic nu mai poți face și nimic nu mai poți gândi. Și atunci ai vrea să te îmbălsămezi într-un suspin. Wagner pare a fi stors toată esența sonoră a umbrei. Cine iubește cu adevărat muzica nu caută în ea un adăpost, ci un nobil dezastru. Universul nu se înalță spre destrămarea ei? Întocmai ca gândurile, muzica se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lucrurile ce sânt - și m-am retras pe extremitățile inimii... În plânsul ceasurilor tulburi parcă aud ființele ce le-am ucis în vis... Nu mai găsești odihnă pe pământ decât în ochii care nu l-au zărit. M-aș vrea îmbălsămat în toate privirile fără lume. Deasupra fiecărui gând se boltește un cer. Dumnezeu e moștenitorul acelora ce au murit în El. Astfel te desparți ușor de tine și de lume, lăsîndu-L să continue firul atâtor mâhniri și părăsiri. Se prea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În condiții obscure) și al Alinei. Animator cultural fermecător și romantic, poet al conjuncturilor relevante, cronicar al Iașilor boemei superioare, dar și al Bârladului lui Cezar Ivănescu, acesta e Alexandru Tacu-Zeletin. Poezia lui e un album cu imagini de epocă, Îmbălsămate În vinuri rafinate (de Cotnari, de Bohotin, de Huși...). Scriitura alertă, fantezista, parodica, topârceniană. Mai lipsesc doar lăutarii și caleștile poetului demnitar Costache Conachi, spre a stârni, pe ulițele târgului, deopotrivă, admirația cititoarelor și praful (colbul) metafizic al podețelor de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se simțea în Dumnezeu... 11 Ploaia încetă în amurg, văzduhul înghiți nourii și noaptea toate stelele se aprinseră pe cer ca în ajunul unei sărbători mari. A doua zi orășelul se trezi înveșmîntat numai în flori albe și trandafirii, care îmbălsămau întreg pământul... Apostol, ieșind în cerdac și văzând atâta bogăție de frumusețe, tresăltă ca în fața unei minuni. Nu mai avea stare și se mira cum a putut atâta vreme să mocnească pe jilțul din cerdac în loc să alerge în lume, printre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zile peste zile, ani peste ani, de douăzeci și șapte de ori babele mi-au nins și plouat pe suflet, îmbătrânindu-l... și eu tot mai departe sunt de locurile unde simțeam adevărata primăvară și de vremile în care-mi îmbălsămam tot sufletul cu mirosul de călțunași de la Muche... de mi-au rămas până și acum parfumate amintirile. Acum sunt om în toată firea și-n loc de călțunași caut fapte și cugete, care să-mi prevestească soarele, lumina, bucuria de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
îmbrăcați în zdrențe. Numai inima mea l-a simțit, chiar înainte de a-l privi. Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care mă iubisem în nopți îmbălsămate cu parfum de liliac ? Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii nu semăna cu cea dată de fiorul iubirii, dar era mai intensă, mai totală, mai devoratoare, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fostă profesoară de franceză. Despre Gerhard am aflat doar că și tatăl lui fusese medic în Frankfurt, unde aveau o clinică. În fine, am decis copiii să meargă la culcare și când ne-am ridicat și noi, pentru o dată cu sufletele îmbălsămate de o atmosferă pașnică, am simțit că nu suntem singuri. Cu pași furișați s-a apropiat de noi femeia cea dură și ursuză pe care, în seara aceea, nu o văzusem ca de obicei în preajma noastră. Era totuși pitită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îndemnurile biblice privitoare la iertare și la îngăduință față de semeni, efectul imediat al spectacolului de sâmbăta (n.n. 3 decembrie 2005) nu ar trebui să fie scandalizarea (deși există toate premisele pentru asta), tonalitățile inchizitoriale (e totuși secolul XXI) sau critica îmbălsămată în jigniri la adresa autorului și a regizorului. Efectul imediat, spuneam, ar trebui să fie tristețea, una calmă, fără accese justițiare, una rezumată admirabil în acea sintagmă nemuritoare: "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!"131. Un ton critic, încadrat ferm în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ar fi fost de rău când se elibera din penitenciar . Astfel pentru a respecta hotărârea județcătorului, condamnatul trebuia să fure din altă parte pentru a se achita de datorie față de ,,general’’. Fiind bolnav și bătrân a decedat dar a fost îmbălsămat pentru a rezista o săptămână, fiind vizitat de toți infractorii ,,grei’’ din țară , cei din comunitatea lui, pentru a trece în ,,pelerinaj’’ și a-și lua rămas bun, preluând conducerea un alt frate de-al lui poreclit ,, ministrul’’, să nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Un fragment din Ciocoii vechi și noi ni se impune, în special raportat la acela de mai sus, ca artificial, lipsit de imaginație, steril: "Era pe la mijlocul lui mai; aerul dulce (sesizați deja accentele diabetice ale expozeului?, n. m.) al dimineții, îmbălsămat de mirosul florilor sălbatice și de acel parfum răcoros al frunzelor de curând crescute, răspândea peste tot o suflare învitătoare; păsărelile (ah, iarăși diminutivele care îl excedau pe Maiorescu, n. m.), săltând prin crăngi, cântau acele mii de melodii sublime
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în pat, și-a dat duhul, și a fost adăugat la poporul său. $50 1. Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, l-a plîns, și l-a sărutat. 2. A poruncit doctorilor, care erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3. Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și Egiptenii l-au plîns șaptezeci de zile. 4. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a fost adăugat la poporul său. $50 1. Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, l-a plîns, și l-a sărutat. 2. A poruncit doctorilor, care erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3. Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și Egiptenii l-au plîns șaptezeci de zile. 4. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Isaac și lui Iacov." 25. Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: " Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici." 26. Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, și l-au pus într-un sicriu în Egipt.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
al veșniciei. În preajma sa, la stînga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într-un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr-de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
absolut nimic (catolicii având un canon expres, au cel puțin o scuză), clericii noștri nu invocă altceva decât "tradiția", spunând: "Iată, Mântuitorul a fost înhumat și nicidecum incinerat". Aici stă reaua credință a lor și mistificarea adevărului. Mântuitorul a fost îmbălsămat și depus, nu în pământ propriu zis ci "într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese nimeni" (Luca XXIII 53; Matei XXVII 59; Marcu XV 46). Ar urma deci, după logica clericilor noștri, cari invocă tradiția
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
propriu zis ci "într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese nimeni" (Luca XXIII 53; Matei XXVII 59; Marcu XV 46). Ar urma deci, după logica clericilor noștri, cari invocă tradiția, ca toți creștinii să fie îmbălsămați mai întâi, iar trupurile lor depuse în morminte de piatră. Cum însă aceasta ar fi fost și ar fi o imposibilitate, atunci ei au denaturat tradiția, invocând "simbolul" în ritualul înmormântării. Așa, de pildă, ce altceva este "orariul" ce-l
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se acoperă mortul, dacă nu "giulgiurile" cu care a fost înfășat Mântuitorul la îmbălsămare? Ce-nsemnează "vinul, untul de lemn și tămâia" pe care preotul le toarnă peste mort, dacă nu, neînsemnatele noastre "aromate", cu care ar fi fost uns și îmbălsămat Domnul? Ce-nsemnează "pământul" pe care-l aruncăm peste mort, dacă nu o mărturisire, un "simbol" și o scuză înaintea lui Dumnezeu că " Doamne! noi mărturisim înaintea Ta fiindcă nu avem morminte săpate-n piatră că suntem noi tot "pământ" și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dat viață; ba mai mult, ele păstrează ca într-o amforă, cea mai pură substanță și semnul intelectului viu ce le-a zămislit.” John Milton 380. „O carte bună este prețiosul sânge dătător de viață al unui spirit ales, anume îmbălsămat și păstrat pentru o existență dincolo de viață.” John Milton 381. „O carte bună e cel mai bun prieten, azi ca întotdeauna.” Martin Farquhar Tupper 382. „Nu rareori cărțile sunt farmece și talismane.” William Cowper 383. „Lucruri în veșminte de cărți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
uluit, cum mongolii sar În șei și fac trei cercuri În jurul lor. - Uzjun! spuse Anda, cu același glas calm și cu același chip fără expresie. Bătrânul mongol Îngenunchie În fața lui, așteptând porunca. - Cinci războinici În jurul fratelui meu Amir. Diseară, Îi Îmbălsămați trupul. Vom aprinde focul cel mare și vom vesti Răsăritului moartea lui. Îl veți duce spre stepe, acolo unde trebuie să fie Îngropat. Spiritele munților Îl vor ocroti pe drum. Iar eu voi ajunge În satul lui și Îl voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o ciută strânsă grațios și sperios în faldurile adinei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]