541 matches
-
Dar nu l-am eliberat oficial! Poți să te caci pe tine de tâmp ce ești, îi vine lui Gallus să i-o trântească. Își stăpânește vorbele porcoase. N-au cum să-l deștepte pe tembelul ăsta. Încearcă să-l îmbărbăteze: — Măcar nu e cetățean pe de-a-ntregul. Reia cu gravitate: — Așa că, deși nu poate cere oficial cetățenia și nici pretinde că nu mai e sclav, omul tău se află sub protecția pretorului peregrin. — A fost... — Cum adică a fost ? se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în gură. Boșorogul își strânge familia în jurul lui. Pregătește terenul nu numai pentru Tiberius Nero, ci și pentru mucosul ăla... Inspiră și expiră adânc. Dar are el ac de cojocul tuturor! Cuvintele împăratului nici nu-l flatează, nici nu-l îmbărbătează pe Scribonius Libo. Întreabă cu disperare abia disimulată: — Până la urmă, procesul se va derula tot în fața pretorului urban? Asinius Gallus încuviințează cu gândurile aiurea. Se reculege și rostește cu voce tare: — Dacă jurații ajung cumva să pronunțe o condamnare... Libo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
calul său le vorbise mereu plin de încredere ca întotdeauna și le arătase zâmbetul lui trufaș. Adevărat? — Toată lumea știe. Tribul Huaxteca folosește puști și praf de pușcă. Mai gândiți-vă înainte să mergeți până la Veracruz. Trebuie să mergem. Ca să se îmbărbăteze, samuraiul repetă apăsat: Trebuie să mergem. Ciudat, dar nu voia deloc să se întoarcă în Mexico. În adâncul inimii șovăise adesea din pricina cuvintelor lui Matsuki Chūsaku, dar acum era pe deplin hotărât. Ne întoarcem, Nishi? Dacă nu vreți să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să crezi ce zicea Matsuki? El spunea că Sfatul Bătrânilor ne-a trimis în această călătorie ca să pună capăt jalbelor venite din partea ostașilor care își cer înapoi domeniile de altădată. Eu însă nu cred că e așa. Ceea ce m-a îmbărbătat de-a lungul acestei călătorii a fost legământul făcut cu seniorul Shiraishi. Cred că Matsuki e sprijinit de dușmanii seniorului Shiraishi din Sfatul Bătrânilor... Ia spune, Hasekura, tu ce crezi? — Dacă o să mă fac creștin... fie și numai de dragul însărcinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își puseseră toată încrederea. La fel și eu îmi rumegam amărăciunea, căci Domnul mă părăsise pe mine și toate visurile mele. Aveam sentimentul că între cei trădați și cel părăsit se legase în sfârșit o prietenie în care parcă ne îmbărbătam unii pe ceilalți și ne lingeam rănile. Simțeam între mine și acești japonezi o apropiere sufletească dincolo de cuvinte. Mi se părea că între noi se născuse o legătură strânsă cum nu mai simțisem niciodată. Recunosc că până atunci întrebuințasem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apoi ieșeam și mă duceam la următoarea casă, dar eram hotărât dinainte să nu petrec mai mult de o singură noapte într-o casă. Când mă duceam la casa unde eram chemat, mai întâi ascultam spovedania celui bolnav, apoi îl îmbărbătam împreună cu ceilalți creștini adunați acolo pe furiș și îl dezlegam de păcate. Și tot așa până când venea vremea să se închidă toate porțile caselor din acel ținut. Dar cu toate că se arătau prevăzători, judecătorul din Nagasaki nu stătea nici el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor de comandă, o colibă micuță la intersecția a două drumuri. Din moment ce Începând cu ora șase seara nu se mai putea trece dincolo de punctele de control, nu mai aveau ce trafic să urmărească. Odată ajuns acolo, Harry trebui să se Îmbărbăteze și să repete figura cu Înjurăturile În fața noului public, doi polițiști mai mari În grad. După multe discuții vesele, Harry scoase un teanc de bancnote și Întrebă dacă poate Închiria o mașină. —Taxi? Întrebă el cu prefăcută inocență de parcă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nici urmă de barcă. Cei doi se urcară În cabină cu Limbă și Vaselină, și camionul porni atingând arbuștii stufoși și rupând crengile care Îi stăteau În cale. În remorcă, prietenii mei săltau și strigau la fiecare hurducătură. Ca să se Îmbărbăteze, se țineau cu toții strâns de marginea băncilor. Din cauza prelatei mari și negre, nu vedeau decât ce lăsau În urmă: praful ridicat de camion, verdele-Închis al ferigilor luxuriante și flora plină de culoare. După vreun kilometru, șoferul schimbă viteza și, scrâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doare capul. Să fie din cauza gazului sarin, oricum aveam și înainte dureri de cap. Acum, totuși, parcă mă doare mai des... Apoi, dacă îmi obosesc ochii, mi se face rău. Atunci mă simt vulnerabilă. N-am de ales și mă îmbărbătez: „Nu e nimic grav“. La televizor am auzit un doctor spunând: „Dacă nu ați avut nici un simptom până acum, nu aveți de ce să vă îngrijorați!“, dar lucrul ăsta nu-l știe încă nimeni. Ce bine-ar fi să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dintîi și Același pînă în cele din urmă veacuri. 5. Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pămîntului tremură: se apropie și vin. 6. Se ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: "Fii cu inimă!" 7. Lemnarul îmbărbătează pe argintar, cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: Este bună!" și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine." 8. Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove pe care te-am ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
veacuri. 5. Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pămîntului tremură: se apropie și vin. 6. Se ajută unul pe altul și fiecare zice fratelui său: "Fii cu inimă!" 7. Lemnarul îmbărbătează pe argintar, cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicînd despre îmbinare: Este bună!" și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine." 8. Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove pe care te-am ales, sămînța lui Avraam, prietenul Meu, 9. tu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Meu! 15. Căci așa vorbește Cel Prea Înalt a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfînt. "Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16. Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mînie necurmată cînd înaintea Mea cad în leșin duhurile, și sufletele pe care le-am făcut. 17. Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mîniat și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o adresă, ci o direcție de mișcare, care răsuna încă în urechile sale. "Spre Orient !". O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic, cum sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în Flandra, decimat de ofensiva germană din 9 aprilie 1918. Sidonio Paes își păstrează totuși marea lui fervoare; vizitează spitalele de exantematici, în timp ce chiar familiile bolnavilor nu aveau curajul să pătrundă în acele case ale morții; înființează cantine pentru săraci, îmbărbătează pretutindeni populația. Și e întotdeauna îndrăzneț, spontan. Când află că se pregătește răpirea lui cu prilejul unei serbări și sechestrarea într-un fort, dă ordin șoferului să-l ducă la fort în mijlocul insurgenților, care înmărmuresc văzîndu-l și începe să glumească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
salut. Porni spre scară, dar Sebastianus îl reținu, prinzându-l de mână. După cum știi, am puțini oameni cu mine; dar, dacă putem să fim de folos... Chilperic încuviință. — Orice ajutor poate fi de folos, firește. Iar oamenii mei vor fi îmbărbătați văzând că soldații romani coboară pe câmpul de luptă alături cu ei. Cred, însă, că lucrul cel mai bun pe care-l poți face în acest moment ar fi să trimiți un alt curier la Etius și să-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au aliat cu Roma tocmai ca să scape de hunii care încă le oprimă poporul. Greu o să se predea. Oricum ar fi, dacă o să mă conduci la Sangiban, o să vorbesc cu el și o să-l încurajez să reziste și să-și îmbărbăteze soldații. Trebuie să vă țineți tari cu toții și să aveți încredere în Magister; în curând o să fiți salvați. Un zâmbet obosit apăru pe chipul adânc marcat al lui Anianus. — Bineînțeles, e foarte important să ajungi să vorbești cu Sangiban. Rutilius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus, care, atunci când, la Arelate, primise misiunea să meargă la bagauzi, se temuse că se va găsi mai târziu în situația în care se zbătea acum prietenul său, putea să înțeleagă mai bine decât oricine descurajarea lui. încercă să-l îmbărbăteze: — Ești galo-roman, nu? în fond, ei sunt din poporul tău, iar dacă e cineva care să-i poată înțelege și conduce în luptă, acela ești tu. Sunt convins că mâine va fi de lucru pentru toată lumea. Azi doar am gustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
eu oare întotdeauna ce era mai bine pentru voi? Spuneți: nu m-am îngrijit eu ca popoarele mele să aibă tot ce e mai bun? Un cor de răspunsuri afirmative și de aprecieri se ridică din mulțime, ce părea acum îmbărbătată de atitudinea fermă a conducătorului său. Atila, care știa să citească bine starea sufletească a mulțimii, profită cât putu de mult de acel moment favorabil. Și atunci, ce mai faceți aici? Nu vă îngrijorați pentru mine. Drept cine mă luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate și ele. 6. David a fost în mare strîmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărîți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. 7. El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: "Adu-mi efodul!" Abiatar a adus efodul la David. 8. Și David a întrebat pe Domnul: "Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?" Domnul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
o adresă, ci o direcție de mișcare, care răsuna încă în urechile sale. "Spre Orient !". O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic, cum sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
influență atât de nocivă, Încât Îi ștersese de pe chip orice trăsătură umană, făcând-o să semene cu o sferă? „Mai lipsește să vină cineva și să traseze pe față continentele și am să arăt taman ca globul pământesc“, gândi Mașa, Îmbărbătându-se. Era totuși curios faptul că vedea perfect și se putea orienta În spațiu. În jurul ei totul rămăsese neschimbat, doar capra suferise și ea o ușoară metamorfoză; picioarele-i erau de om, Încălțate În cizme ostășești, iar botul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a servit ca pe un oaspete de vază, i-a oferit sirop de migdale și a pus dinaintea lui un imens coș plin cu struguri, caise, pere și prune. În schimb, a căpătat zâmbete binevoitoare și cuvinte menite s-o îmbărbăteze. Apoi ea s-a retras îndărătul unei uși, lăsându-ne să discutăm. Restul anului s-a scurs în întregime în neobosite demersuri și interminabile consfătuiri. Uneori, persoane din afara familiei veneau să ni se alăture, aducându-ne sfaturile lor și împărtășindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
PEDESTRAȘILOR GERMANI 933 de la hegira (8 octombrie 1526 26 septembrie 1527) Am intrat atunci în al patruzecilea an al vieții mele, cel al ultimei speranțe, cel al ultimului abandon. Giovanni al Cetelor Negre trimitea de pe front veștile cele mai liniștitoare, îmbărbătându-l pe papă, Curia și Roma întreagă cu impresia înșelătoare că războiul era foarte departe și că acolo va și rămâne. Imperialii se află la nord de Pad și nu-l vor trece niciodată, făgăduia condotierul. Iar din Trastevere până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât cerurile verii, moșule... Încă nu te-ai dezmeticit de tot, nu-i așa? Își puse mâna caldă și bronzată pe umărul meu. Hai să ne așezăm. Nat: tu nu uita de noi. Am mers cu el la o masă, îmbărbătat de acest contact uman. Fielding își privi manșetele și spuse: — Te-ai gândit, cumva, cum rămâne cu soția? — Chiar acum am vorbit cu Caduta Massi. — Nu zău? Chiar ea te-a sunat? — Mda, azi de dimineață, am spus eu ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai amintiți de vâlva din vara fierbinte a lui ’76? Reclamele mele nihiliste mi-au adus premii și diplome. Cea cu revistele de nuduri nu a fost niciodată prezentată, decât la tribunal. Publicitatea și forța inerentă din spatele ei ne-a îmbărbătat să ne facem loc, să ne croim drum fără să mai privim o dată în urmă. Nigel Trotts, omul nostru de bani, aflat în pivnița clădirii împreună cu o tipă, un xerox și o stacană de ness, e singurul care face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]