939 matches
-
poetul numește “lectura unei străzi”: “Azi voi relua lectura unei străzi/ bătrâne”, notează el, precizând că reveriile sale stradale au o țintă precisă. În centrul acestor “flash- uri” nu e chipul unei așezări moderne oarecare, extrasă timpului, ci fața trecută, îmbătrânită, atinsă de scurgerea timpului a cetății (“Arcușul unei viori forțează la maximum/ firul amiezii/ și mă seduce brusc negrul scorojit/ al unei porți întredeschise/ văd iedera neverosimil de verde/ pe zidul mort și atârnând - indiscutabil - în afara vremii...”). Emoția, acumulată în
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
a început călătoria spre Pământ. Naveta spațială americană și cei șapte astronauți din echipajul său au revenit, marți, pe Terra. Misiunea de succes a navetei Discovery a reușit să înlăture unele dubii privind viitorul zborurilor cu aceste nave considerate deja îmbătrânite. Reintrarea în atmosferă s-a făcut deasupra Pacificului, orientându-se spre California, unde a fost dirijată, după ce în Florida, unde ar fi trebuit să aterizeze inițial, condițiile meteo nu au permis acest lucru. NASA a optat atunci pentru pista de la
Agenda2005-33-05-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/284078_a_285407]
-
Ioan Paul II este operat pentru o luxație a umărului, în urma unei căderi accidentale, iar în aprilie 1994, este spitalizat din nou, pentru o fractură a colului femural. Suveranul Pontif, care avea aproape 74 de ani, a apărut atunci brusc îmbătrânit; timp de un an, avea să fie nevoit să se sprijine în baston, fiindu-i impusă și renunțarea la una din pasiunile sale: schiul. În 1995, o puternică gripă îl împiedică să participe la Messa de Crăciun și este nevoit
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]
-
fac din gândurile mele, Pe frunte să o porți în pribegie, Când îmi voi duce destinul printre stele, Cu dorul și iubirea-n poezie." Maria Filipoiu-În Echinocțiu de Primăvară Desigur, „acestea sunt rânduri scrise într-o doară", de „un copil îmbătrânit" de frumos în timp, care se joacă nebunește cu pana și călimara de cerneală, ca întotdeauna... ca într-un final să se întrebe retoric, ce-a găsit în tot acest mers în cerc circumscris, având ca martor, Anotimpul renașterii... » Coordonator
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
striga - o viață atât de idioată, sufocată de foame, mizerii și obiecții, viața mea de câine este violată de-ale vorbitoarelor fetide abjecții!” RUGĂCIUNE HIMALAIANĂ Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre ce lipsesc din loc în loc, se strecoară amintirile noastre îmbătrânite, ieșite din joc. Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre galbena pasăre se ascunde ca florile-n glastre, ca marea în unde. Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre pasărea galbenă își etalează inima curcubeică ruptă din astre, ce pentru noi vibrează
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
lava: scena și spectatorii! Este „Smokie”! Venirile ei în România au o înrâurire covârșitoare asupra spiritului netreptat nicidecum, pe scara vârstelor, edificând un rezultat cert la ecuația vieții trăite fervent: extazul muzicii transgresează neîncetat omul în vitalitate novatoare, nelăsându-l îmbătrânit nici sub ani, nici sub tentațiile reglării dinamului minții la ritmuri lente. „Smokie” e dintotdeauna și în extinsă desfășurare temporală, tânără, mereu tânără, înflăcărată, cuceritoare! Cu cât explodează energiile trupei, în cadență cu timpul, cu atât se aprinde dragostea de
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
de amintirile, când voioase, când duioase, când dureroase, ale acestei copilării. Printre filele îngălbenite ale cărții vieții, am găsit, strivite și decolorate, câteva biete flori, culese de pe maidanurile și din răzoarele grădinii copilăriei mele. Lung, privesc spre ele ochi-mi îmbătrâniți. Să fie iluzia pe care o dă oboseala căutăturii, ori e de vină stropul de umezeală ce mi-a înrourat genele, că veștedele flori încep să prindă iar culoare, miros, frăgezime? Le-am presărat așa, înviate și reîntinerite, în aceste
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
dispărând în răstimpuri piciorușe roz de îngeri. Apoi ieși deasupra norilor și zări o alee cu pietricele sidefii ducând spre Marea Poartă. Alergă repede într-acolo și bătu. Se deschise o ferestruică și în ea Iovănuț recunoscu fața blajină, ușor îmbătrânită, a Sfântului Petru. „Cine ești?” întrebă blând Sfântul Petru. „Sunt Iovănuț, Sfinte Petre”, răspunse tânărul plin de speranță. „Și cine te-a trimis aici, Iovănuț?” zise Sfântul. „Nu m-a trimis nime, Sfinte Petre, m-a luat Domnul”, răspunse sfios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura. Fețe Îmbătrînite Înainte de vreme pe care fardul aruncat neglijent și cu nepricepere le compromite definitiv. Au fost cutremure, au fost inundații, au fost glaciațiuni - au apărut boli noi, condensul, un fel de reumatism al pereților, și paraziții. Dar cine ia În considerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr, Înghite În silă. O urmărește cu privirea fără ca ea să-l vadă. țce-a mai Îmbătrînit și asta uită să-și mai scoată pieptul Înainte și să-și sugă burta așa cum stă acum În profil cu omoplații ieșiți și cu fesele teșite parcă i-ar fi răsucit cineva capul și i-a mutat fața la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am spus niciodată pe nume. În general, nu ne spuneam mare lucru. Arareori rosteam Eberhart, în singurătatea cotlonului meu, ca de pildă în noaptea aceea când mi-am simțit prima oară efemeritatea. Eberhart era în vârstă și orbitele ochilor săi îmbătrâniți erau pline de nisip. Iar nisipul acela cenușiu era acoperit de o pieliță ca nailonul, care lucea, reflecta de minune lumina veiozei. Uneori, în grădină, făceam bulgări de pământ cât globul ochilor lui. Calculam cam câte furnici ar putea locui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Apoi ne-am dus acasă. Am revăzut totul după atâta timp - ultima mea scrisoare, foarte veche, era pe masă sub ochelarii lui tata. Pe perete - desenele mele frumos înrămate. Amurgul cădea peste ele cu o lumină semănând cu o piele îmbătrânită. Era o vară apăsătoare în București. M-am întors în cămăruța mea, plimbându-mă în lung și în lat. Mi se părea că pământul mi se clătina sub picioare. Simon s-a întors pe neașteptate la București, căutându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
crea nou în lume. Franco și alții încercau cu disperare să imite timpul. Distrugerea aducea o transformare care echivala în epoca modernă cu ceva neobișnuit de nou. Din toate regiunile diferite ale Italiei soseau zilnic mii de obiecte care trebuiau îmbătrânite repede, căci sezonul estival nu dura o eternitate. Se studiase predispoziția turiștilor de a cumpăra obiecte „antice“ mai ales în timpul verii. Soarele le încingea creierii și dorința de frumusețe se ridica și ea la înălțimi neobișnuite. A doua zi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acesta, spuse părintele, privindu-mă cu ochii straniu lărgiți, în cazul acesta, ai greșit, fiule. De aceea, du-te la prietenul tău și spune-i că sunt preot, că nu sunt informator (spunând acestea, îmi apăsă umerii). Și, gârbovit și îmbătrânit parcă deodată, oarecum indecis, adăugă cu glas tot mai stins: pe elă să-l judece Dumnezeu că a jignit un bătrân; am și eu un fiuă (încet, tăinuit parcă) la războiă (și deja neauzit, mișcând din buze)Ă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scăderea populației din satele comunei. După evenimentele din 1989, migrarea s-a produsă spre alte țări ale UE, îndeosebi Italia și Spania. Fenomenul migrației cuprinde forța de muncă tânără, accentuând diferențele dintre grupele de vârstă, prin favorizarea forței de muncă îmbătrânită, ceea ce explică, în bună măsură, rămânerea unor întinse suprafețe în stare de pârloagă. Exemplificăm situațiile semnalate prin indicarea populației pe comună și în fiecare sat în parte, ceea ce ne va da posibilitatea să facem comparații utile cu situația demografică de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
deosebirilor dintre sat și oraș. S-a încercat gruparea satelor prin aducerea în vatra de sat a gospodăriilor izolate, prin acordarea de loturi de construcție în centrul civică și unele sate mici (Slobozia - Filipeni) erau propuse spre dispariție, ca sate îmbătrânite, unde nu se mai eliberau autorizații de construcție. La fiecare primărie au fost trimise planuri de casă tip, care țineau seama, într-o anumită măsură, și de specificul local, după care au fost construite casele noi, din materiale rezistente în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe treptele acelea minuscule, de casă de păpuși. Erau cîte două uși pe palier, fără număr și fără vreo distincție. CÎnd am ajuns la etajul trei, am ales una la Întîmplare și am ciocănit. Scara mirosea a umezeală, a piatră Îmbătrînită și a lut. Am bătut de mai multe ori, fără să obțin nici un răspuns. M-am hotărît să-mi Încerc norocul cu cealaltă ușă. Am lovit În ea cu pumnul de trei ori. Dinlăuntru se auzea un radio dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cei mai vârstnici, imitând clovneria și giumbușlucurile tinereții, se străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de cei mai zgomotoși entuziaști, dar strigătul lor de luptă sună spart. Sunt ca niște biete dame îmbătrânite care, cu ajutorul rujului, vopselelor și pudrei, printr-o veselie stridentă, încearcă să-și recapete iluzia tinereții. Cei mai înțelepți își urmează însă drumul cu o grație decentă. În zâmbetul lor potolit există o ironie indulgentă. Își amintesc că și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le aveam și m-am hotărât să încep o viață nouă. Înainte de a pleca la Paris am vizitat-o pe dna Strickland. N-o mai văzusem de o vreme și am observat multe schimbări la ea. Nu numai că era îmbătrânită, slăbită și mult mai zbârcită, dar am impresia că și caracterul i se schimbase. Izbândise în afaceri și acum avea un birou în Chancery Lane; nu mai bătea ea atât de mult la mașină, ci își petrecea timpul corectând lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iubea teatrul ca pe el însuși și ne vorbea cu glas cald și așezat, era teribil de prietenos și modest. L-am revăzut într-o zi, câțiva ani după ce am părăsit Naționalul, și era același, doar că foarte slăbit și îmbătrânit, o umbră a marilor umbre printre care a trăit o viață întreagă. Nenea Sârbu, Păp’șelu cum îi spuneam noi, pentru că avea ticul de ți se adresa cu acest apelativ... A jucat și el câte în lună și-n stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de reacțiile mele ori de câte ori pronunțase un cuvânt-cheie pentru povestea ei, Însă de data aceasta nu-mi adresă nici o privire și rămase nemișcată, cu umerii căzuți, cu privirea pironită pe paharul din fața ei. Din profil, chipul ei mi se părea foarte Îmbătrânit. I-ai fi putut da vreo treizeci și ceva de ani sau chiar patruzeci și ceva... Ba nu, dacă i-aș fi făcut o poză acum, m-ar fi crezut oricine că e vorba chiar de o actriță de șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Țara era condusă de Ilici zăbăucul! Când am venit în țară nu cred că era iarnă Căci vara dispăruse și nu era nici toamnă. Când am venit în țară domnea o letargie, Parcă-nviase moartea și stăpânea pe glie. Lumea îmbătrânită și îndobitocită Se ducea des la popă, cu viața arvunită. Au șters din calendare luna de primăvară, Au desfi ințat spitale căci erau o povară Doar cârciumi la tot pasul, biserici cu duiumul Poporu-ngenunchiase, le poruncea nebunul! Un credincios din
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
Dar aceea a expirat. Acum trebuie cerută o viză nouă... Am mai așteptat 4 luni după care mi-a sosit viza mult dorită. Am ajuns acasă la Oradea cu inima strânsă. Pe peronul gării m-a întâmpinat o femeie plânsă, îmbătrânită, îmbrăcată în doliu. Era mama! O voce mă trezește din somn: „Vă rog să îmi dați pașapoarte sau cărțile de identitate! În curând vom ajunge la punctul de trecere a frontierei cu România!”. Era vocea șoferului de pe microbuzul companiei Rotexim
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
rămas străine multe ținuturi, creste de munți, lacuri, peșteri... Uneori anii trec prea repede și-n vâltoarea luptei pentru supremație a marilor puteri ce a cuprins planeta, a luptei pentru existență, a degradării și desconsiderării ființei umane, omenirea se trezește îmbătrânită prea devreme, atât fizic cât și psihic. Cu toții suntem fii și fiicele lui Dumnezeu iar răsplata noastră pentru cel mai de preț DAR pe care ni L-a oferit, VIAȚA, noi Îl denigrăm prin comportamentul față de semenul nostru, OMUL ca
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
cu roșeața sugestivă a sângelui care curge cu repeziciune prin vine. Și mai ghiduș, un alt amoraș, trimis să deștepte sexualitatea, încercă să supună, chinuind, o fetiță. Aripile de înger sunt aici convenție pură. Ce se întâmplă azi cu corpul îmbătrânit, al cărui vestmânt poartă nenumăratele mărci ale decrepitudinii ce echivalează cu o moarte anunțată? Unii artiști încearcă se denunțe drama legată de unicitatea frumuseții trupului tânăr, considerând-o o prejudecată psihosocială alienantă. La urma urmei, dacă ne putem simți atrași
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]