1,358 matches
-
mască... / Platoșă / visul îmbie / să trec peste ghiara muntelui / Voleuri de ploaie / îmi strâng fruntea / desfirând / redingota luminii.“ Cum poate o palmă, fie și de pământ, să-și caute o mască? Visul este platoșă sau îmbie? Dacă este platoșă, platoșa îmbie la ceva? Cum se face că voleurile de ploaie strâng fruntea? Și ce semnificație poetică are această remarcă? Ce înseamnă „a desfira redingota luminii“? Lumina are, în afară de redingotă, și pijama? Întrebări care vor rămâne veșnic fără răspuns... Dacă vrem totuși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar folosi sabia lui Ștefan cel Mare la bucătărie, pentru a tăia ceapa. Să o urmărim pe autoare mai îndeaproape, practicând, surâzătoare, această inadecvare care ne face să ne simțim mereu jenați: „înlăuntrul meu / universuri clocotesc / un Dumnezeu fiert mă îmbie“; „am prins soarele sărutând piatra ninsă“; „vara trupului mă ține / prizoniera unui cosmic val“; „în mine / vulcani nestinși prefac / munții Himalaya în cenușă“; „pe osia pământului ne-ntâlnim / la tine-i noapte, la mine-i zi“; „biblia-și răstoarnă începutul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
copiii, profesor de filozofie, singurul nebun cu mintea limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nouă de ani, a fost binecuvântat de Dumnezeu cu toate darurile spirituale și materiale. Virtutea pe care o încarnează este ospitalitatea (philoxenia) și Testamentul... ține să o evidențieze încă din primul capitol: patriarhul și-a ridicat cortul la încrucișarea drumurilor, îmbiindu-i astfel la popas și ospătare pe toți călătorii care s-ar fi întâmplat să treacă pe acolo. Philoxenia va juca un rol important pe tot parcursul povestirii, întrucât ea, această virtute excelentă (în sensul originar al cuvântului), va întârzia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
luându-i și ducându-i peste cele șapte stadii de mare până la insulă, după ce i-a trecut podul și au înaintat către latura dinspre nord, îi adună într-o locuință pregătită chiar lângă țărm (sălaș minunat și tare liniștit!), îi îmbie pe acei oameni înțelepți să purceadă la realizarea traducerii. șși le spune căț dacă vor avea nevoie de ceva, să binevoiască să-i ceară. 302 Iar aceia lucrau punând șversiunile fiecăruiaț de acord prin confruntări. și ce era scris în urma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se uită toată lumea la noi o cunoaște pe ea, știe că eu sunt fratele ei (da' cine nu ne cunoaște acum, de când cu pățania mea!)... Tot vin care mai de care și-mi caută vorbă, să vadă dacă răspund, mă îmbie cu mâncare ce-și închipuie, oare, că sunt un duh și nu eu, Lazăr, de-adevărat ?! Ba unii vin și pun mâna pe mine, pe urmă dau din cap așa, cu îndoială și mirare mare și pleacă iar când ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
halatul, eu voi suna la sala de nașteri. A ridicat receptorul: ― Alo! Sala? Avem aici pe domnul doctor Gruia Toaibă, a cărui soție a fost internată astăzi dimineață... Cum? Aaa!... Poftiți receptorul și vorbiți cu domnul doctor Suiedeal - l-a Îmbiat femeia. ― Alo! Vă rog să-mi spuneți... ― Ce să vă spun, domnule doctor? Doar că sunteți un fericit tată al... unui băiat frumos și bine dezvoltat! Vă aștept să-i vedeți pe cei doi eroi. Cu un munte de fericire
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Până la ora zece, mai e vreme. După o scurtă gândire, profesorul a replicat: ― E bine cum ai gândit. Nu-i lucru potrivit să lași timp gândurilor negre să domine situația. Hai să vedem ce noutăți avem În clinică - l-a Îmbiat profesorul, luându-l de braț. Mergeau ca și cum tatăl s-ar fi sprijinit de brațul feciorului... Cei care Îi vedeau nu se mirau, fiindcă profesorul avea obiceiul să-l ia de braț pe oricare colaborator, când acesta avea vreo problemă deosebită
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Te rog să ne explici cum a ajuns inelul de aur masiv cu piatră pe degetul dumitale astăzi, În decurs de o jumătate de ceas? „Doctorașul” făcea fețe-fețe, privind când la director, când la profesor... ― Curaj, doctore Cuc - l-a Îmbiat directorul. Acesta a Început să povestească cu poticneli, dovadă că vorbele lui ocoleau adevărul... ― Doctore Gruia, te rog să inviți aici pe sora șefă a clinicii - a cerut profesorul. ― Poftiți, domnule profesor - s-a prezentat Îndată sora șefă. ― Te rog
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
E un loc ușor de aflat din primele momente când ai sosit În Iași - a răspuns Gruia. ― Atunci, să-ți explic: din Târgu Cucului, ia-o ușurel la deal pe „mâna stângă”, cum se spune, și a doua ulicioară te Îmbie să intri pe ea. După câțiva pași de cătană - pe „mâna dreaptă” de această dată - te Întâmpină o căsoaie cât o lume. Trebuie să bați zdravăn În poartă până te aude stăpânul și pe ușa cât o poartă de cetate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În fața tatei Toader. Să mă satur privindu-l, că prea mi-a fost dor de el. Așa ne-om Îndemna și la povești - și-a exprimat dorința Petrică. ― Dacă-i pe-așă, atunci vino și tu lângă mine, fata moșului - a Îmbiat-o tata Toader pe mama Maranda. ― Noi, mami, hai să ne așezăm de-a dreapta Tatălui, cum spune Sfânta Scriptură - a propus Despina râzând. Maria cu Tudorel și Gruia s-au așezat strategic, pe latura unde În apropiere se afla un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nici o mișcare și nici o vorbă!”, Însoțită de țeava automatului Înfiptă Între coaste, rusul a ridicat mâinile. „Mai este cineva Înăuntru?” - a Întrebat Undiță. „Nu” - a răspuns gradatul rus. „Dacă ai mințit, nu-ți mai vezi copiii! Să intrăm!” - l-a Îmbiat Undiță cu țeava automatului. Am pornit, făcându-ne mici În spatele rusului, pentru a nu fi descoperiți din prima dacă ar mai fi fost cineva Înăuntru. Locul era luminat slab. Când ne-am convins că nu mai este nimeni În spațiul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă știm cu sănătatea deplină. Suntem peste măsură de bucuroși că ne onorați invitația... Vă rugăm să poftiți În Hanul nostru - i-a Îmbiat Petrică. După ce s-au consumat momentele de bucurie ale revederii, musafirii au invadat „sufrageria hanului”, cum le-a prezentat-o soția lui Petrică. Îndată ce au creat condițiile necesare lui Tudorel, pentru a dormi În liniște, s-au așezat În jurul mesei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreme să mă gândesc. Am să vă caut Îndată ce oi găsi ceva. ― Rămânem În așteptare, nene Mitrule. Până atunci, noi vom face vizita bolnavilor. Brancardierul s-a ridicat și, cu fruntea plecată, a ieșit... O dimineață cu lumină aurie Îți Îmbia sufletul și mintea la gânduri frumoase... Era duminică. Târgul părea adormit... O căruță trasă de un cal se hurduca pe drumul cu hârtoape... spre ieșirea din târg. Pe scaunul improvizat dintr-o scândură, acoperită cu un țol, ședeau doi țărani
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost prea lungă? ― Nu, fiindcă În timp ce calul ronțăia la fân, eu am tras un pui de somn... ― Dacă-i așa, atunci Înseamnă că putem pleca spre târg. Înainte de asta, uite aici ce ți-au trimis șetrarii de mâncare - l-a Îmbiat țăranul În vârstă, dându-i un coș acoperit cu șervet Înflorat. ― Mulțumesc. Oi mânca acasă. Ajungem Îndată.... Când soarele a cuprins În brațele jarului chindiei mănăstirile Cetățuei și Galatei, căruța cu cei doi țărani s-a oprit În capătul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mitru a bătut În ușă și a anunțat: ― Trăsura e la poartă. ― Mulțumesc, nene Mitrule. Acum, du-te și mata acasă, că e târziu. ― Așa voi face, domnule profesor. ― Hai să mergem, dragilor, că ne dau nevestele dezertori - i-a Îmbiat profesorul... Au urcat În trăsură. ― Unde dorește domnul profesor să ajungă? - a Întrebat birjarul. ― În Copou, acolo unde se Întâlnește Sărăria cu bulevardul. „De unde o fi știind birjarul că sunt profesor?... Aha! Nenea Mitru e <vinovatulă”. ― Acolo mergem - a răspuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stacojie, iar ochii o scrutau pe infirmieră ca și cum s-ar fi așteptat la cine știe ce urmare a acestei Întrebări. Infirmiera a Înțeles reacția „Arăpoaicei”... ― Fii liniștită, Stăncuțo. Te-am Întrebat și eu așaaa.... Când totul a fost după carte, infirmiera a Îmbiat-o: ― Acum, hai să mergem, să te vadă doamna soră șefă. Da’ Întâi să punem pe tine halatul aista mai gros, că altfel toți ochii bărbaților se Înfig În tine, ca lupii În grămada de oi... Au intrat la sora
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sorei șefe, i-a apucat mâna și i-a sărutat o, murmurând aproape scâncit: ― Sărut mânuța matali, doamna... sorăăă. Sărut mânuțâli... Sora șefă a mângâiat-o pe creștet părintește. ― Să nu plângi, Stăncuțo. Să nu plângi. ― Hai, frumoasa mamii - a Îmbiat-o infirmiera. Când au ajuns În salon, toate pacientele au Întors capul spre Stăncuța. ― V-am adus fata cea frumoasă Înapoi. N-a furat-o nimeni. Care dintre dumneavoastră mai este propusă pentru operație? Din rândul bolnavelor, au răspuns două
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
salon, toate pacientele au Întors capul spre Stăncuța. ― V-am adus fata cea frumoasă Înapoi. N-a furat-o nimeni. Care dintre dumneavoastră mai este propusă pentru operație? Din rândul bolnavelor, au răspuns două femei. ― Haideți cu mine - le-a Îmbiat infirmiera... În dimineața aceea, profesorul a plecat de acasă mai devreme. Mergea agale, cu gândurile lăsate În voia lor: „Oare de ce nu m-a căutat nimeni din partea bulibașei? Doar e nepoata lor. Dar Gruia ce-o fi făcând? A trecut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
miratul. ― Așa m-ai Învățat tu, tati. ― Zicala că așchia nu sare departe de trunchi se adeverește Încă o dată. Tot așa să-ți educi și tu urmașii. Când au fost gata pentru a intra În sala de operație, profesorul a Îmbiat-o: ― După dumneavoastră, domnișoară doctor. Despina a Împins ușa cu cotul și a intrat. Pacienta era deja Întinsă pe masa de operație și pregătită pentru intervenție. Când a ajuns la masa de operație, doctorița a pornit spre locul destinat mâinii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se cheamă stilou. Numele inventatorului este Petre Poenaru. ― Mulțumesc pentru informație, domnule profesor... În câteva clipe Gruia a ieșit din cămăruța lui purtând sub braț niște coli de hârtie și În mână stiloul. Ca școlarii. ― Hai să ieșim - l-a Îmbiat profesorul. Când au ieșit În răcoarea dimineții de toamnă, Gruia a simțit un fior binefăcător... ― Știți cumva cine va fi În comisie, domnule profesor? ― Nu-i știu chiar pe toți, dar Îi știu pe specialiștii care vor fi prezenți. Este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
consemnă imperturbabil lipsa celor șaptesprezece cutii cu nasturi. Ghiță Marangoci sughiță fără voie și, aplecându-se sub tejghea, dădu la iveală o sticlă mare cu țuică de cazan, din care umplu grăbit două pahare mari. Luați aicea una bătrână, îl îmbie el, întinzându-i unul dintre pahare. Să știți că, dacă iese prost, eu o să-mi pun funia de gât! Mulțumesc, acum nu pot să beau, refuză Stelian, împingând pe tejghea cu dosul palmei paharul plin și continuând să scrie. Gestionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oprea încă odată la casa învățătorului ca să vadă dacă doamna Ana nu mai are nevoie de nimic. Nu pierdea prilejul să îl caute mai întâi pe Dragoș, mai întotdeauna aplecat pe paginile unor cărți cu minunate ilustrații. Doamna Ana îl îmbia să cineze cu ei, cina era modestă, dar tot ce punea în gură, după insistențe și ezitări, avea un gust mai bun, mai suav, mai delicat. Așa îi spun amintirile de azi lui Atanasie, dar atunci știa doar că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și mai ai nevoie de forțe. Mai avem și ceva urdă, niște zacuscă și dulceață de zmeură așa că ne vom delecta cu o cină în toată regula. Ce zici ? N-aș vrea să te oprești, dar bunătățile cu care mă îmbii sunt prea ademenitoare și parcă, într-adevăr am nevoie și eu de o mică înviorare. Dacă nu te superi, o să mă retrag să mă spăl, înainte ca tu să continui, dacă îți vei reface puterile. Da, mă simt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în continuare, la masă. Vrui să-i las timp de gândire, deși cred că iar era hotărât în privința mea. Și vrui să-l întâlnesc cu alt prilej. Spre exemplu, la petrecerea din seara următoare. Atmosfera de fast, de sărbătoare te îmbia cum intrai în casă. În acea seară rece toți invitații erau în salon. Se simțeau bine, singura lor grijă fiind să placă celorlalți, să lase o impresie bună, să săvârșească în secret o infidelitate. Îmi era teamă că Angi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]