339 matches
-
pentru lipoveni și evrei, pentru români nu. De douăzeci și șase de ani românii bucovineni se primblă de la Ana la Caiafa, pe la naltele scaune, cum zic ei, pentru a putea exercita un drept garantat de constituție și de 26 ani îmblă în zadar. Pentru a înțelege anomalia atârnării bisericești din Bucovina - atârnare eretică, contrarie canoanelor ritului răsăritean și cea mai nedreaptă înrîurire asupra credințelor poporului - vom trebui să caracterizăm în două cuvinte așa numitul partid liberal - constituțional din Austria. Într-un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
privi ca un drept gol, cum sunt drepturile regelui de Hanovera, pentru cari nimene nu ridică un deget măcar, România va trebui să urmeze direcția ce i-o va prescrie interesul bine înțeles al nației românești. A protesta și a îmbla cu protestele pe la ușele impărățiilor, a căuta pentru a nu găsi și a bate pentru a nu ți se deschide, e un rol nu numai nedemn, dar și nefolositor. E mai bine ca lumea sa aibă trebuință de tine iar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
controla altădată actele diplomatice. [2 martie 1877] ["ATÎTEA NE SPUNE "TIMPUL"... Atâtea ne spune "Timpul". Iar depeșele telegrafice arată că gen. Ignatief nu are deloc intenția de-a preveni puterile că Rusia ar voi să iasă din concertul european, ci îmblă pentru iscăliturile unui "proces verbal internațional" în care cererile de garanții de Rusia sunt și mai reduse decât înainte. Acest "proces verbal " se zice că e cu totul nepericulos și inofensiv. În aceeași vreme în care ducele Decazes dă o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de toate, fără deosebire! Auzi acolo prezumțiune. {EminescuOpIX 449} Inamicul comun al acestor donquixonade e așa numitul simț comun. Ce principiu, domnule - îmi zicea un biet mitocan robust și roșu la față - ce principiu și libertate... Nu vezi că toți îmblă după chivirniseală. După chivirniseală. Vorbă mare, căci ea e deviza tuturor partidelor, tuturor purtătorilor de stindard cum s-ar zice, căci în urma urmelor fiecare e în stare ca să moară pentru stindard și pentru... chivirnisală. Dar acuși mă pomenesc c-un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ține la el însuși. ["LUPTELE DE PARTIDĂ... "] 2257 Luptele de partidă în România - ca orice luptă pentru esistența și pentru pînea de toate zilele; și acea pîne de toate zilele e condeiul biuroului de cancelarie și biciul subprefectului, după cari îmblă masele atât a unor partide cât și a celorlalte. Burgezia cată a se da după păr - azi cu roșii, mâne cu albii - ca care singură ar putea să fie independentă; poporul plugar se dă după bici, care nu-l lasă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Iliaș Alexandru voievodu” (1666-1668), reclamând că „au avut pâră și mai dinainte vreme cu Iordachi, așijderea de Torcești, pentru moșie din sat din Torcești și i-au fost tocmit Ștefan căpitanul cu toți megieșii; iar Iordachi di iznoavă a venit îmblând fără ispravă” și din nou acum s-au „făcut giudețu cu oameni buni și bătrâni să-și ție moșia împreună”. La tocmirea și așezarea celor nemulțumiți, unii fiind pentru separarea părților, alții pentru menținerea „înpreună”, participă la „giudețu” (judecată) un
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
siguranță și a propus o privare condiționată a libertății alienatului, atâta timp cât durează nebunia: “ Cel nebun măcar că nu să va certa la nebuniele lui de va face vreo greșală iară tot nu să cade să-l slobozească de tot să îmble pe drumuri slobod, ca să aibă pază pre lângă oamenii săi până se va înțelepți”. Măsurile de siguranță. Măsurile de siguranță se iau numai față de persoanele care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală și au un caracter exclusiv preventiv, luându
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? Părea că te-am uitat, Că-n veci n-oi auzi Că-mi amintești o zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu stăteai s-asculți Duioasele-mi povești? Spuneam cum au umblat Frumos fecior de crai În lume noua ani Iubita de-au aflat! Ca și cînd te-ai mira Tu ochii mari făceai, Deși mă pricepeai C-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
enunțurilor constatative, evocatoare, sugerează cadrajul narativ al exteriorizării lăuntricului: "Lume, lume, lume albă, / Ce te treci așa degrabă, / De ce n-ai îngăduit / Să mă satur de trăit? C-am trecut, lume, prin tine / De nu mai țin minte bine. Am îmblat din vale-n deal / Ș-am trăit viața cu-amar, / Am îmblat din deal în vale / Ș-am trăit cu supărare, / Am îmblat văile-n ling, / N-am noroc să trăiesc mult. Când mi-ar fi lumea mai dragă / M-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
albă, / Ce te treci așa degrabă, / De ce n-ai îngăduit / Să mă satur de trăit? C-am trecut, lume, prin tine / De nu mai țin minte bine. Am îmblat din vale-n deal / Ș-am trăit viața cu-amar, / Am îmblat din deal în vale / Ș-am trăit cu supărare, / Am îmblat văile-n ling, / N-am noroc să trăiesc mult. Când mi-ar fi lumea mai dragă / M-am veștezit prea degrabă, / Când mi-ar fi drag să trăiesc/ Durerile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă satur de trăit? C-am trecut, lume, prin tine / De nu mai țin minte bine. Am îmblat din vale-n deal / Ș-am trăit viața cu-amar, / Am îmblat din deal în vale / Ș-am trăit cu supărare, / Am îmblat văile-n ling, / N-am noroc să trăiesc mult. Când mi-ar fi lumea mai dragă / M-am veștezit prea degrabă, / Când mi-ar fi drag să trăiesc/ Durerile mă-ndesesc. Nu-i mai grea boală anume / Ca bătrânețile-n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mare și toată noaptea se spală de tot răul și de toate relele câte le vede, până iese curat. Soarele de aceea dimineața e roș, că iese din "scăldătoare". Soarele dimineața când se scoală e copil de 7 ani, cât îmblă toată ziua și vede răutățile ce se fac pe lume, până sara capătă o barbă albă până la brâu. Mă-sa îl scaldă în lapte dulce și el iar se face copil."115 Sfârșiturile și începuturile temporale sunt puse în legătură cu sacrul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
umblă cu steaua sau cu luceafărul, pentru a sfinți gospodăriile: " Sculați, domnilor, sculați, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Noi în casă vom ura, / Pe Domnul l-om lăuda. / Bună seara, domni cinstiți, / De urat să ne primiți. Noi îmblăm și povestim / Tâmplarea din Rusalim, / Rusalim, oraș frumos, / Unde s-a născut Hristos, / L-a născut Maica fecioară, Ca să mântuie popoare. N-a trecut mult și-au venit / Trei crai de la răsărit, / În Rusalim au intrat, / Au întrebat în lung
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sameni la lună nouă, că înfloresc toată vara, iar dacă sameni ceva de trebuință, atunci trebuie să sameni la lună veche"; "la lună nouă fac fărmăcătoarele farmecele lor cele rele, căci atunci au putere, pentru că ele cu dracul, cu necuratu îmblă..."; "chiar pe drum a merge, noaptea, la lună nouă, e cu groază și cu primejdie timpul acela, până nu se face slujba; atunci e ceasul Necuratului, el are atunci slobod de la Dumnezeu să îmble și toate necurățeniile"; "toate farmecele cele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru că ele cu dracul, cu necuratu îmblă..."; "chiar pe drum a merge, noaptea, la lună nouă, e cu groază și cu primejdie timpul acela, până nu se face slujba; atunci e ceasul Necuratului, el are atunci slobod de la Dumnezeu să îmble și toate necurățeniile"; "toate farmecele cele rele la lună nouă se fac și totul ce se face de bine se face la lună veche"; Tot răul la lună nouă se înnoiește și rămâne cum a fost până se sfințește luna
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
roată / Și face trebulița toată. / S-apucă iute de spălat, / Focu-n vatră de-ațâțat. / Pune borșișor la foc / Cu moare din poloboc / De pește din bolotău / Legume de la sudău / Și cu apă din Suceavă, / Nu-i mai mânca borș degrabă. Îmblă noaptea pe afară / Pe la răchite cu borți, / Pe la borți cu strigoi. Știe-a face de ursită, / De-ngheață și apa-n sită, / A vrăji, a descânta, / La fete-n palmă-a căta, / Flăcăi, fete-a fermeca. Apucă cârligu-n mână, / Trage
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vrut s-o ieie. Sfânta Lună s-a dus la Dumnezeu iar și i-a spus: "Zi-i să-ți facă o rochie, ca cerul cu stelele, i-a zis Dumnezeu, și atunci te-i duce." Sfântul Soare atâta a îmblat și-a căutat, pân` a găsit o materie ca aceea ș-așa un croitor de i-a făcut rochie întocmai. A mers iar la Dumnezeu, să-l întrebe. Dumnezeu iar i-a spus: "Zi-i să-ți facă o rochie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
făcut rochie întocmai. A mers iar la Dumnezeu, să-l întrebe. Dumnezeu iar i-a spus: "Zi-i să-ți facă o rochie, cum e cerul cu soarele și cu luna și atunci te-i duce." Sfântul Soare iar a îmblat , pân` i-a făcut. Când i-a adus rochia aceasta, ea a luat și s-a pișcat și îndată a început a se depărta, că Sfântul Soare n-a mai putut-o ajunge, și el și azi îmblă după dânsa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iar a îmblat , pân` i-a făcut. Când i-a adus rochia aceasta, ea a luat și s-a pișcat și îndată a început a se depărta, că Sfântul Soare n-a mai putut-o ajunge, și el și azi îmblă după dânsa, și ar ajunge-o când e plină, că vin aproape; dară ea cum vede că se apropie se pișcă."214 Aștrii tutelari ai vieții patriarhale, soarele și luna, în variantă antropomorfă, de obicei, restituie ordinea cosmică primordială. III
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bufnița (cucuveaua) care anunță nenorocirea sau moartea, dar și vremea ploioasă sau vremea roditoare. Pasăre nocturnă, bufnița simbolizează înțelepciunea, reflecția, știința, misterul, moartea 274: "Cucoveaua e din vadană. Traia cu un om și el o bătea, că tot în urma lui îmbla și-l temea. Bătând-o el așa, ea striga "vau! vau!" Și Dumnezeu a prefăcut-o în cucoveucă. Cucoveuca, când vine la fereastră și strigă "cucoveau, cucoveau! Hi, hi, hi! (râde)" are să se nască un copil, iar de este fată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
timpurile trecute ale verbului, imperfect și perfect compus, care potențează spațiul narativ, sunt resemantizate ca prezent continuu, prin intermediul imperativului și indicativului prezent: "Cucule, pasăre blândă, / Du-te-n pădure și cântă. / Așa cum cântam și eu, / Când eram tânăr flăcău / Și îmblam de capul meu. Mergeam sara la copile / Frumușele ca și mine. / La copile frumușele, / La neveste tinerele, / Cu care-am crescut cu ele."308 Eliberarea din carcera destinului este ilustrată de repetiția gradată "să deschidă" și de anadiploza "să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în partea a doua se constată o interiorizare a comunicării. Apropierea de folclor este evidentă: preluarea motivului codrului (ființă mitică), familiaritatea stilului, dialogul cu natura, adresarea directă, folosirea diminutivelor ("codruțule", "drăguțule"), repetarea conjuncției "și", forme verbale arhaice ("au trecut", "am îmblat"), construcții ale stilului oral, structura prozodică, amintind de creația populară (ritm trohaic, măsura de 7-8 silabe, rimele-perechi). Scrisoarea I Romanticii sunt visătorii care ajung la esențe și la origini, asimilează concepte, materializează conceptele abstracte, în imagini poetice cu valoare de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fabulosul”. Scriitorul imprimă o culoare locală puternică fantasticului, a cărui coborâre în planul vieții cotidiene este pregătită mai întâi prin prezentarea dintr-un unghi realist a „locuitorilor” Iadului (un drac este ”buimac de cap și hămesit de foame, de atâta îmblat” și „tremura ca varga de frică” în fața stăpânului - p.207) și prin redarea convorbirii dintre Scaraoschi și supușii săi: „ Ei bine, zmârdoaie urâcioasă ce ești, de mâncat ai mâncat boțul cel de mămăligă, dar ce a zis omul acela când
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
-i n-a închis În străinătate - Poate-s deschiși și-n groapă! Dar ades într-al meu vis Ochii mari albaștri Luminează - un surâs Din doi vineți aștri Sufletu-mi trezește. Eu? Mai este inima-mi Din copilărie? ............................... Ah! îmi îmblă ades prin gând O cântare veche. Parcă-mi țiue-aiurind Dulce în ureche: Lume, lume și iar lume! {EminescuOpIV 77} AVEAM O MUZĂ Aveam o muză, ea era frumoasă, Cum numa-n vis odată-n viața ta Poți ca să vezi icoana
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a stelelor povară. Râuri calde ca și sara apa-n arcuri o coboară, Prăvălind-o purpurie peste scările de stânci; În albastru-adînc, în marea cerului cea liniștită, Răpăd munții cu tărie fruntea lor încremenită Și în valuri verzi de grâne îmblă văile adânci. Printre cremenea crăpată, din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]