9,813 matches
-
mă și îndreptățește profunzimea căreia nu pot să-i rămân indiferent, pentru a mă alătura celor care au înțeles să procedeze la o minimă analiză literară. Fiind un spațiu larg de manifestare lirică, pe alocuri atemporal, mi-am îngăduit să îmbrățișez întâi ideatica și imagistica care conspiră, transpiră unde altundeva decât în „Ego”: „N-am fost niciodată prea ocupată cu lumea,/ m-a interesat doar focul./ L-am experimentat prin vâlvătăi/ ale propriului meu trup,/ prin luminile roșii pe care/ mi
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
ascunsulcând jocul ielelor te poartăc-un sâmbure de iubire hoinar printre aștriitu fiu de lut și cersclav și stăpân peste cuvinteșlefuiești un colț de veșnicie de la A la Zlângă o icoană și-o întrebaresă te reconstruieștivis și prădător de vise... IX. ÎMBRĂȚIȘAȚI ÎN VERDE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. Când stele bat la porțile înserării Și noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării. Când dorul s-așează pe-al inimii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
în Ediția nr. 975 din 01 septembrie 2013. Întâlnirea mea cu poezia Mihaelei Oancea a fost o reală surpriză, în condițiile în care, cunoscându-ne de foarte multă vreme, nu am știut și nu am crezut că muzele o pot îmbrățișa atât de tare încât, deși aflată la început de drum literar poate oferi atâtea imagini schițate natural pe fondul unui lirism intens și autentic. „Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
lasciv, În ritm de sarabandă Citește mai mult Întâlnirea mea cu poezia Mihaelei Oancea a fost o reală surpriză, în condițiile în care, cunoscându-ne de foarte multă vreme, nu am știut și nu am crezut că muzele o pot îmbrățișa atât de tare încât, deși aflată la început de drum literar poate oferi atâtea imagini schițate natural pe fondul unui lirism intens și autentic.„Lasa-ți părul cu miros de lămâițăSă danseze ca o crinolină de fluturePe cerul de cleștar
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
tu durerea Renașterii mele în fiecare joc De copii care imită glasul nevinovăției. Mă bucur că pot fi sărutată Sub fiecare pas, alergare spre mâine De buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie care A învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape vii Mii și brațe sute, de bărbați nemișcați În fața goliciunii mele, abur de păcat. Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce cresc Și iubesc generații la rând Pe rând, fără să-mi
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
semizeiAcum poți simți și tu durerea Renașterii mele în fiecare jocDe copii care imită glasul nevinovăției.Mă bucur că pot fi sărutatăSub fiecare pas, alergare spre mâineDe buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie careA învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape viiMii și brațe sute, de bărbați nemișcațiîn fața goliciunii mele, abur de păcat.Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce crescși iubesc generații la rândPe rând, fără să-mi pese că dimineața
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
de suflete.Dincolo de ziduri se aude Wagner.Îngerii aud tremurând ... XXII. DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE..., de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 674 din 04 noiembrie 2012. un metru și un pic de lumină. Ochii lui cântau bucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută, basmul devenit amintire. Zâmbetul lui alunga cel mai însingurat gând și făcea să se risipească orice urmă de pas pierdut. Și am plâns. El nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
predat sub privirile unui copil neatins de praful zilelor și rugina anilor. Copilul meu. Toate răspunsurile s-au ascuns în spatele ... Citește mai mult Îl priveam și vedeam în fața meaun metru și un pic de lumină.Ochii lui cântaubucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută,basmul devenit amintire.Zâmbetul lui alunga cel maiînsingurat gând și făceasă se risipească oriceurmă de pas pierdut.Și am plâns. El nu a înțelesnici măcar o clipă sensul acelorpicături născute pe obraz,izvor într-un deșert uitat
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
2016 Toate Articolele Autorului Țineam ochii deschiși, mi-i ștersesem cu palmele să văd totul clar. Copacii, după ploaie, păreau plânși, iar lacrima lor - fără hotar. Înainta spre mine apa lor tulbure deasupra și dedesubt, aș fi vrut să-i îmbrățișez pe toți, să le dau inima mea să se bucure. Dimineața am alergat la geam cu ochii mei de început, copacii toți se bucurau din inima de împrumut. Referință Bibliografică: Inimă de împrumut / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
INIMĂ DE ÎMPRUMUT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380689_a_382018]
-
cu precauție, dar apoi cu o călduroasă fraternitate, într-un acord tacit să nu tragă unii în alții. Considerând că toți sunt oameni cu aceleași valori și că interesul niciunuia dintre ei nu era reprezentat prin acest război, s-au îmbrățișat, au făcut schimb de țigări, ciocolata, alimente, alcool, mici suveniruri, au făcut schimb de poze și de adrese ca să se întâlnească după încheierea păcii, dacă vor mai fi în viață. Peste puțin timp erau împreună într-un aprins joc de
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
ordone deschiderea focului sub amenințarea executării oamenilor pentru trădare. Inevitabil, în următoarele zile, ambele părți au fost obligate să se întoarcă în tranșee. Dar cu ce inima mai puteau să tragă în cei pe care cu puțin timp înainte îi îmbrățișase că pe buni prieteni? „La 8:30 am tras trei gloanțe în aer și am pus steagul pe care scria pe parapet. Un german a pus un steag pe care scria . Ne-am salutat și ne-am întors în tranșee
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
Stoica , publicat în Ediția nr. 1702 din 29 august 2015. Îmi cântă inima în ritmul acordurilor line de vioară, fată nebună, prinsă-n dansul ludelelor din noțile de vară. Sunt vie și alerg spre zări am zâmbetul cât ziua începută, îmbrățișez grădina mea cu flori și liberă-s, ca puiul de ciută. Trăirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
-n pântec te-a purtat. Dacă m-ajuți să ... Citește mai mult Îmi cântă inima în ritmul acordurilor line de vioară,fată nebună, prinsă-n dansulludelelor din noțile de vară.Sunt vie și alerg spre zăriam zâmbetul cât ziua începută,îmbrățișez grădina mea cu floriși liberă-s, ca puiul de ciută.Trăirea mea acum e neștiutădar mâine o voi spune tuturor,va fi un stigăt nu o șoaptă,”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL,sunt tainicul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
ne mureau în brațe, unele zbătându-se și plângând, altele tăcute, neputincioase sau resemnate. Ne rugam de ele să mai stea puțin, încă puțin, dar era prea puternică pânda care le dorea și care le smulgea sărutului nostru. Stăteam amândoi îmbrățișați în camera goală și pereții ne încercuiau și se clătinau ca niște halate albe din care ieșea fum în dreptul inimii. Scrisoare Eu sunt cuprinsă de iubire ca de moarte. Tu nu mai ești aici, ci doar în dorul meu, Iar
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
m-atingi că te dor, te mistui și carnea ți-o-ngrop în mine și-n anii ce mor. Pune-ți coroana și-așteaptă! Târziul e încă în noi și focul veghează bezmetic hipnoza aceasta în doi. Amândoi Stăm amândoi îmbrățișați pe un ciob de lună, avem amândoi o singură inimă care bate sferică și nebună pulsând printre secundele duse oceanul arzând de dorințe ascunse. Respirăm amândoi aerul cu același plămân, eu te rog să rămâi, tu mă rogi să rămân
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Noi,morții vii, când am uitat să spunem:Te iubesc, Trăiesc să mor,sau mor ca să trăiesc? În întuneric,văd Lumina,ce răsare după noapte! Suntem un fulger,ce străbate zarea, O clipă luminăm eternitatea unei lumi, Pământ suntem ce-mbrățișează marea, Ce contopiți apoi,își caută chemarea, De țărmuri care duc spre ale raiului cununi! Suntem,Lumina sfântă dintr-o lumânare, Și picurăm iubire,pentru a străluci! Ne trecem freamătând iubirea cea mântuitoare, O dată aprinși,nu mai e cale de
SUNTEM... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380744_a_382073]
-
continuarea unui alt timp în acest timp, zâmbetul meu - o frunză memoriei furată... Lacrima gândului tău ne-a readus iluzia prezentului, suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi î n capcanele Uitării prin ochii ei revezi copacii care ne-au îmbrățișat în palma ei, purtată de vânt, efigie - o frunză galben ă. Ți-a cuprins chipul în cercul mâinilor ei, Ți-a mângâiat infinitul oprit acolo unde nu mai sunt cuvinte, gânduri, Poate c â ndva o vei re în t
UNDEVA ÎN TIMP... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380788_a_382117]
-
vecieLa mulți ani români... XI. FAGUL, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2067 din 28 august 2016. Fagul La o margine de lac S-a îndrăgostit de-un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau în apă Umbra nopții deșirată Purta mantia de capă O fată din satul meu Se iubea în Herăstrău - Din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
iubea în Herăstrău - Din porunca lui Tezeu - C-un fag cu trup de flăcău București, Herăstrău, vara lui 2015 Citește mai mult FagulLa o margine de lacS-a îndrăgostit de-un fagCum era-nceput de veacPomu-i devenise dragL-a îmbrățișat tăcutI-a împărtășit amorulPrivind cerul nevăzutI-a sorbit prin trunchiu-i dorulBolta i-a privit miratăStelele cădeau în apăUmbra nopții deșiratăPurta mantia de capăO fată din satul meuSe iubea în Herăstrău- Din porunca lui Tezeu -C-un fag cu trup de flăcăuBucurești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
răi, sinceri sau nevrednici ori netrebnici, precum și de părtășia, încă de aici, cu Sfinții și Părinții, de la care și despre care sau pentru care, fratele nostru Stelian neobositul, a scris atât de frumos și atât de bine! Îl salutăm și îmbrățișăm, dorindu-i, de la noi bucurie iar de la Preaînaltul mântuire!... (+ Calinic Argatu - Arhiepiscop de Argeș și Muscel). * Într-o perioadă în care lectura de tip classic este înlocuită cu mijloace moderne hipersofisticate și într-o perioadă când acest fenomen este amplificat
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
aburii ceții dense, compacte, fără un punct de reper, fără urme. Un înger printre nori, în bucla de gânduri, răspândind o lumina radiantă! Cuvântul te frământă - și Cuvântul s-a făcut trup -, în puterea lui stau viața și moartea. Te îmbrățișez, frunză a copacului universal, umanitatea din fiecare picătură ce înmugurește, înveselind forma de viață! Te îmbrățișez, copac al vieții, o ușă deschisă spre a descoperi imensa iubire divină! CUVÂNTUL LUMINII Pe drumul spre lumină mergi, mergi mereu, înaintezi, chiar dacă, uneori
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
bucla de gânduri, răspândind o lumina radiantă! Cuvântul te frământă - și Cuvântul s-a făcut trup -, în puterea lui stau viața și moartea. Te îmbrățișez, frunză a copacului universal, umanitatea din fiecare picătură ce înmugurește, înveselind forma de viață! Te îmbrățișez, copac al vieții, o ușă deschisă spre a descoperi imensa iubire divină! CUVÂNTUL LUMINII Pe drumul spre lumină mergi, mergi mereu, înaintezi, chiar dacă, uneori, ești nevoit să te mai întorci, dar mergi, continui să mergi prin emanațiile umbrelor, prin raza
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
ochii, să simți zeița din tine! O respirație grea, sacadată, pătrunsă de o dulce durere, aveai soarele în priviri, însă abia acum l-ai zărit! Avem datoria de a fi fericiți... Râul acela e uriaș, știe toate undele viselor, le-mbrățișează, filtrându-le cântecul de umbre, și le trece pe celălalt braț spre nemurire. Între mâine și aici, găsim, acum, sub ceara unor impresii impregnate de timp, albumul cu poze, scrisorile îngălbenite, biletul de tren nefolosit, trandafirii albi presați, scoici, stele
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
alta decât soția edilului. - Gligore, te-a prostit beutura! Păi, nu-ți dai seama ce bine îți pică!? Adică tu, primarul, i-ai ajutat pe bieții oameni, i-ai salvat de la moarte sigură, iar ei, recunoscători, te pupă și te îmbrățișează în fața camerelor de luat vederi. Tot io să te scoț din belele, că tuuu, numai’ cu ochii dupe Marghiolița lu’ Fuștei! Primarul, nu foarte surprins de remarca nepotrivită a nevesti-sii, aia referitoare la Marghiolița, își dă seama că totuși muieri
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
de izbînzi spirituale. Victimă a holocaustului, a trăit direct infernul lagărelor naziste, scăpat ca prin minune - singurul, de altfel, din familia sa - și socotind această întîmplare drept miracolul celei de-a doua nașteri s-a convertit la creștinism și a îmbrățișat confesiunea catolică, a crezut, apoi, pentru o clipă, în pseudomesianismul comunismului incipient pentru ca, nu după multă vreme, dezamăgit și revoltat să se retragă în atelier, în singura sa lume adevărată, aceea a închipuirii și a visului neîntrerupt. între timp a
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]