27,540 matches
-
place ei să se dea intelectuală să nu poată fi acuzată că e doar un pretext pentru sex pentru o tulburare a cărnii adică sau avînd grijă de ochi să se spună că nu e (încă) oarbă niciodată nu se îmbracă bine știe că oricum apreciezi mai mult femeile dezbrăcate e semi-virgină & semi-frumoasă de aceea cumva încearcă să se facă mică și e înduioșătoare în agitația ei patetică ea vine pe trotinetă și cînd vrei s-o îmbrățișezi ca pe una
poemul săptămânii by Romulus Bucur () [Corola-journal/Imaginative/6155_a_7480]
-
Gustul ei Pe cerul gurii noastre. Desueta Soarele în oglindă. Tunetul - oglindă spartă. Lumina în moi mărgele de hidrargir. Ies la iveală: praful, Păianjenii încremeniți în uitare. Pînzele lor nu mai pot să ucidă. Dulap de mahon, pat cu tăblii îmbrăcat în dantelă, Lumea vie a vieților mele (în lumina multiplă a spartei oglinzi) Inima mea în penumbra odăii: O roșie jucărie de tîrg. Si pare fierbinte Sub razele reci. Mîna îmi îngheață. Cînd o cuprind Mi se aburește răsuflarea. Stalactite
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
în uniformă", să vezi atuncea invazie de melteni, mai rău ca popoarele migratoare! Nu mai ai loc să respiri pe stradă de ei: japonezi care fotografiază tot ce mișcă, gălbiori ciripitori, americani umflați parcă cu pompa, nemți, italieni, spanioli, arabi îmbrăcați în cearceafuri și cu cîte-o batistă mare pe cap, rusnaci mangă tot timpul, eschimoși, calmîci, bordelezi, hotentoți... Ai vrea tu! Și la toți tre' să le-organizezi excursii. Excursii pentru toate gusturile & buzunarele: de 2, 4, 6, chiar 12 ore
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
Doina Ioanid Îmbrăcată într-un chimono de ceremonii, Mika-Le mă învăța cum să mănînc fructe de mare, camambert și roquefort, fără să mă strîmb prea tare. Mă învăța cum să mă deschid voluptuoasa că o lalea la soare, în timp ce înăuntrul meu plesnesc una
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
gazonului n-are noima, nici Feng Shui-ul după care-și poziționează patul vedetele noastre și nici snobismul nu doare. Aici poți doar să treci smerit, să te faci cît mai mic. Un aurolac dansează în intersecție. Cu căștile pe urechi, îmbrăcat cu un palton lălîi și jegos, dansează cu o fericire tîmpa, în timp ce mașinile de lux trec vîjiind pe lîngă el, din toate părțile. Muto!, îmi spune mama printre două fumuri de țigară și-o gură de cafea. Muto! Că taică
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
totul. Ești arcul în detentă, nu latent. Îi expulzezi pe toți de-acasă, Pe cruciați îi duci în Orient, Pe marinari unde e ceața deasă. Terase pentru rodul cel mai scump, Răbdare latinească, sfânt efort, Grădina ta coboară până-n port, Îmbracă-n iederi casa lui Columb. E aspru și uleiul tău, parcă amar, Lămâia ta-i acidă, vinul tare, În golfuri nereidele-ți vin rar, Ești cicatrice, uscăciune, sare.
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
Mircea Petean toată lumea fotografiază sau se lasă fotografiată o întreagă nebunie imagini doar imagini fugoase aproximative inconsistente un bărbat în etate îmbrăcat în negru ferit de asaltul mulțimii zăbovește pe un scaun de piatră la umbra unui zid ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și în vreme ce tonții și flecarii se lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
cineva capătul sforii. și eu sus, sus și ușor, văd deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam pantalonii în țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
leneșă adormită pe jumătate ceasul rău mă străpunge cu limbile lui reci și metalice și mai presus de toate insomniace timpul bun mi se pune dulce ca mierea și ca laptele sub limbă și deopotrivă sub pernă timpul rău mă îmbracă-n pămîntul lui negru și aspru de la creștet pînă în tălpi cînd timpul e rău nu mai am nevoie nici de miere și nici de lapte dulce sub limbă sau deasupra de limbă sub pernă în pernă sau deasupra de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
mai mers la brutărie. Orașul a rămas fără pîine; Fără pîine croitorul a slăbit și a murit în scurt timp; Oamenii au rămas, astfel, dezbrăcați și i-a apucat frigul, Dîrdîiau, O parte s-a întors în sălbăticie, S-a îmbrăcat în piei de animale; O, ................. ! Zidarul a rămas izolat pe coama zidului Nimeni nu a mai venit să-i dea o scară să coboare L-a ars soarele, s-a evaporat Ca o picătură neînsemnată de apă; O, ................. ! Pe străzi
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
ziua de 3 martie crt. la Cernăuți, s-a dus în lăptăria lui Herman Picker să facă o consumație. Aici a pus ochiul pe o blană a lui Picker ce se afla în cui. Când a părăsit localul s-a îmbrăcat în blană, făcându-se nevăzut. După scurt timp, proprietarul lăptăriei Picker, voind să îmbrace blana, a constatat cu groază că blana nu mai este la locul ei. Atunci o servitoare din lăptărie a alergat după hoț spre strada ce duce
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
Picker să facă o consumație. Aici a pus ochiul pe o blană a lui Picker ce se afla în cui. Când a părăsit localul s-a îmbrăcat în blană, făcându-se nevăzut. După scurt timp, proprietarul lăptăriei Picker, voind să îmbrace blana, a constatat cu groază că blana nu mai este la locul ei. Atunci o servitoare din lăptărie a alergat după hoț spre strada ce duce spre Grădina Publică. Pe șosea servitoarea l-a ajuns pe individul Marin, care văzându
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
servitoarea l-a ajuns pe individul Marin, care văzându-se urmărit, a aruncat înapoi un pachet în care se găsea un jemper de culoare roșie cu alb, în valoare de 1200 lei. Servitoarea se ținea mereu de hoțul, care era îmbrăcat cu blana lui Picker. Hoțul nevoind să-i dea blana, servitoarea a chemat în ajutor un sergent de stradă, care l-a dus pe vinovat la Poliție. Infractorul neputând da lămuririle necesare asupra provenienței jemperului, acesta a fost confiscat și
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
Nu se mînjise de sînge Aproape deloc. E-o bună gospodină. Nu face Nimic de mîntuială. Eu zăceam sub chiuvetă, cu capul băgat Pe jumătate-n găleata de gunoi. Pe geam Intra un aer proaspăt, gîngurit de păsărele. Ea era îmbrăcată în rochia ei vișinie, C-un decolteu mai mult decît generos. A-ntins, frumos, feliile pe-o farfurie de Jena, Le-a acoperit cu staniol Și le-a băgat în congelator. S-a-mpiedicat De mine. Mi-a tras un picior în
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
deasupra chiuvetei să-ți arunci în față câțiva pumni de apă înghețată să-ți zărești chipul hilar sau să te privească chipul pe tine din ovalul oglinzii brusc aburite de toți morții familiei Încet cu gesturi lejere dar ferme să îmbraci una câte una haine sportive - de sezon - să înșfaci din mers de pe colțul mesei un măr superb roșu - mărul Albei ca Zăpada - (îți va sluji de foame și sete) apoi ușor înfiorat bâjbâind prin holul antic-umbros să te oprești s-
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
scârțăitul ușii. Nane se trase în spatele prietenului său și privi cu precauție spre scândura galbenă din fața prăvăliei. Moașa nu se vedea nicăieri. Și nici n-o mai văzură din ziua aceea. În fața ușii, stătea senin un bărbat ca o libarcă, îmbrăcat în haine nemțești și cu o mică geantă în mână. Nane și Rață schimbară rapid o privire și apoi urmăriră silueta subțire, aproape cilindrică a bărbatului necunoscut. Moașa intrase în pământ. Nu era nici în prăvălie, nici afară. Dispăruse fără
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
școală, când mă întreba cu ochișorii ei de veveriță trecând prin mine ca lama de cuțit: -Tu de ce nu ești tânără, tanti Adina? Mămicile toate sunt tinere, dar matale ești mai bătrână.... Nu-i plăcea deloc și încerca să se îmbrace tinerește, să arate cât de cât bine, să se machieze, ruj de buze întotdeauna, ba se și vopsise roșcată o dată, doar-doar asta mică o s-o scutească de privirea aia involuntar critică. Nu e deloc adevărat că mama nu are vârstă
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
tocurile ușilor. Am liniștit-o imediat în privința lui Radu. Neînțelegând nimic din cele întâmplate, micuța din brațele ei simțea totuși prin toți porii spaima și alarma părinților. În noaptea aceea am dormit de-a valma tustrei pe un pat nefăcut, îmbrăcați gros și cu un mic bagaj cu lucruri indispensabile la picioare. Nu mai intru în amănunte. Încetul cu încetul, viața și-a reluat cursul, dar parcă nimic n-a mai fost ca înainte. Nici noi, prea încercați, nu mai eram
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
cămașă Lui Care, Având cusătura de litere, Nu putea fi împărțită Fără riscul de a se risipi Cuvântul. Și atunci au decis Să hotărască sorții. Norocosul, Ales anume de Cer, Era poet, Pentru că numai un oștean Închinat Logosului Merită să îmbrace Lumină crucii The Seamless Robe of Jesus They divide my garments among them, And for my clothing they cast lots. (Psalmi 21: 20) They wanted His robe which, aș it was woven în one piece with letters, couldn't be
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
în timp ce țopăia goală pe malul lacului să se încălzească, ca o lighioană ieșită din mlaștină pentru un ritual diabolic, care s-o transforme în om. Lovi hainele de trunchiul unei sălcii să sară apa din ele, le scutură și le îmbrăcă la loc. Uitase, aha, verifică actele și cele două mii de șilingi din buzunarul canadianei ținuți într-o pungă de plastic. Nu se udaseră prea tare, nu mai era timp oricum să le lase să se usuce. Parcă ar fi stat
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Stai puțin mai mult! Nu se poate. Numai câteva secunde în plus? Cred că tocmai am făcut o prostie. Da, știu. Dar poate n-are importanță. Da, probabil că n-are importanță... Mă uit la un băiat de treisprezece ani, îmbrăcat într-o cămașă pepit cu mâneci scurte, și pantaloni de doc, scurți, descolorați de soare, și sandale fără șosete. Are genunchii juliți. îi simt genunchii juliți, undeva în ființa mea. E bronzat ici și colo, cum sunt bronzați băieții, vara
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
praștie. Mi-amintesc senzația praștiei, strânsă în mâna stângă, cu degetele mâinii drepte înmănuncheate ca să tragă de gumă. Trăgeam cu praștia, amândoi, el mult mai bine ca mine, lovea vrabia în zbor. De când a murit, când îl văd, e întotdeauna îmbrăcat la fel, și are aceeași vârstă, vârsta când a murit. Dar pe măsură ce-au trecut anii, i-am împrumutat vocea mea de azi; în această clipă îmi vorbește cu vocea mea de azi, dar calmă, liniștitoare. Vocea mea adevărată
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
învăț repede. Urechile mele așteaptă s-audă, mîinile mele să mîngîie, sînii mei demult înmuguriți înțeapă aerul de dimineață pînă seara și-apoi se înfierbîntă singuri o noapte întreagă în așternuturi apretate, părul meu aleargă o dată cu mine, m-aș putea îmbrăca numai cu el și tot m-ai recunoaște, corpul meu e pregătit aproape pe de-a-ntregul. Nu m-a învă?at nimeni să mîngîi, acasă ne ținem strîns de mînă, dar nu ne mîngîiem niciodată. Acasă ne ținem strîns de
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
de mici ne învață preoții cu odăjdiile ude. Îmbrățișând milesianul îi spui: "Adu-mi biberonul cu lapte pentru copil și nu mai sta cu picioarele goale pe ciment!" Ninucika, tu îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune șalul pe umeri și nemurirea în picioare. Privirea îți cade pe cei doi sâni ai lui cu zmeură din care mâncăm până ne devin buzele cotoare de Biblie. Cu ochi de flamingo te vede
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]